8,384 matches
-
nostru. 37.Începând de la 15 ianuarie, vom organiza bilunar conferințe cu caracter ideologic și profesional, pe linie sindicală. 38.Pentru educarea maselor și ridicarea lor, se va da o deosebită atenție tuturor spectacolelor cu caracter progresist, prin cumpărarea de spectacole teatrale și cinematografice, prin vizionări în masă ale filmelor sovietice și prin discuții în legătură cu piese sau filme progresiste. În acest scop, se va citi (sic!) și cunoaște toate criticele asupra spectacolelor din revistele Rampa și Flacăra. 39.Se va accentua asupra
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
idee despre cruzimea pedepselor aplicate până la jumătatea secolului al XVIII-lea, citind paginile în care Michel Foucault descrie supliciile la care erau supuși condamnații 70. În decursul câtorva zeci de ani dispare spectacolul punitiv, iar pedepsirea încetează să mai fie teatrală. Orice element de spectacol pe care îl mai cuprinde pedepsirea dobândește conotații negative, iar pedeapsa părăsește domeniul percepției cotidiene, tinzând să devină partea cea mai ascunsă a procesului penal. Dispariția suplicilor și a spectacolului este simultană cu slăbirea dominației asupra
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în viață. Scrisoarea este cu siguranță explicită în ce priveste declarațiile despre non-compromisuri referitor la libertate, onoare și onestitate; ea promite cu curaj să ridice “cortina” în ceeace privește viața privată a lui Verdi. Dar în spatele acestei cortine atât de teatral ridicată va exista lăsată o altă cortina, o întrebare retorica prin care Verdi a încercat să sugereze în mod deliberat faptul că el și Strepponi ar putea fi de fapt căsătoriți când în realitate ei încă nu erau căsătoriți. Putem
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
proverbul: E bine să ai încredere, dar și mai bine este să nu ai!...” Revenind la operă Nabucco se cuvine să facem câteva referiri la muzică compusă de Verdi. Unele exagerări ocazionale și utilizarea cu larghețe de către Verdi a efectelor teatrale ne sugerează că opera Nabucco nu a fost compusă cu gândul la o audiență prea educată. Recurgerea la repetarea unor motive muzicale, coloritul instrumental și folosirea unor secvențe ușor de recunoscut și memorat, constitue mijloace prin care compozitorul și-a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
prima premieră care a avut loc la acest teatru, după premieră din 1845 a operei sale Giovanna d‘Arco. Opera La Forza del Destino împărtășește azi aceeași soartă în lumea teatrelor lirice, precum piesă Macbeth a lui Shakespeare în tradiția teatrală engleză. Mulți cântăreți italieni de școală veche consideră opera La Forza del Destino o operă blestemata care aduce ghinion. Luciano Pavarotti care era un personaj exagerat de superstițios, a refuzat din acest motiv pe parcursul întregii sale cariere să interpreteze rolul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
laolaltă cu valeții și birjarii!". Și astea toate în fața atâtor distinși martori! Când i-a revenit, în sfârșit, graiul, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nici n-a avut nevoie să și-l folosească: și-a scos cu un gest teatral mănușa de pe mână (așa au relatat sub jurământ patru martori) "și-a scos mănușa de pe mână și l-a pocnit cu ea drept în față pe (falsul) marchiz Rabindranath d'An". Și, astfel, provocarea la duel a fost gata inițiată
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Plantagenet, născută Dupon. Care a dat și ea publicația în judecată pretinzând daune morale pentru "fotografia retușată". (Dar acesta a fost subiectul unui alt proces.) Să revenim: după ce (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec și-a scos cu un gest teatral mănușa de pe mână (așa au relatat sub jurământ patru martori) și l-a pocnit cu ea drept în față pe (falsul) marchiz Rabindranath d'An, provocarea la duel fiind astfel inițiată, (falsul) marchiz s-a întors pe călcâie și a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe munchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul de transparență. Spectacolul nu se va naște decît în clipa în care cei de pe scenă și cei din sală se vor sili împreună la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în acest cenaclu, nu s-a citit o idee de piesă, ci o piesă. În încheierea discuțiilor, criticul RADU POPESCU, președintele Cenaclului dramaturgilor, după ce a apreciat lucrarea dramatică a lui Constantin Popa, a susținut necesitatea prezenței criticului literar în viața teatrală. Mircea Rareș CRONICI ÎN REVISTE ȘI PERIODICE Teatrul Național"Vasile Alecsandri" "Calul Verde" de Constantin Popa Constantin Popa nu este nici la debutul său literar, nici la prima întîlnire, în calitate de autor, cu scena; a publicat două volume de versuri, e
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la forurile superioare rămîne cam ineficient, căci afară de simple recomandări verbale cu aer de generalitate delegații ce vin nu întreprind mare lucru. Ingerința e fizică, activă, recomandările sînt doar propedeutice. Această temă e manevrată cu vervă de autor și convenția teatrală cu surprizele ei fac dovada unei consumate științe a scenicului. În această materie i se pot reproșa prea puține lucruri lui Constantin Popa, poate doar cîteva lungimi și cîteva insistențe declarabile. Mergînd deci la parabolicul piesei, atât cît ne lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
neamestecului în treburile interioare (sau interne), principiu care stă la baza politicii noastre și care dă piesei lui C. Popa o foarte corectă îndreptățire politică. Dar poate am majorat prea mult termenii și am escamotat prea tare condiția de divertisment teatral pe care piesa "Regulamentul de bloc" o propune și mijloacele artistice viabile prin care ea se realizează, confirmînd încă o dată în C. Popa un autor viu și interesant. Paul Everac Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor DAN NASTA
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pereți; în partea a doua nu e clară semnificația vecinilor... EUGEN TODORAN, regizor: Tematica piesei oferă un prilej pentru un spectacol notabil. OANA POPESCU, scriitoare: ...este necesară eliminarea unor lucruri conjuncturale, și să se salveze semnificația filosofică. VALERIA DUCEA, critic teatral: un talent matur, fără stîngăciile debutului; o piesă matură, solidă ca idee, dialog, portretizare; are lungimi; deranjează fixațiile internaționale; "regulamentul" poate să aibă ceva în plus față de comunicatul din ziar; prea lung începutul și toate dialogurile; o piesă interesantă, originală
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Popa) Stagiunea Teatrului Național "Vasile Alecsandri" s-a deschis, la 15 octombrie, cu piesa lui Const. Popa "Regulamentul de bloc". În ciuda tuturor opozițiilor, a grimaselor și a teoriilor savante despre repertoriu, deschiderea a fost ceea ce trebuia să fie: un eveniment teatral onorabil, avînd la bază textul literar al unui dramaturg român în afirmare, a cărui valoare nu-i cu nimic mai prejos decît textele suprasolicitate de scenele noastre numai pentru că sînt ne-românești. "Regulamentul de bloc" face un dublu sondaj în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acest răstimp are o bogată activitate didactică și la Academia de Arte „G. Enescu”. Concomitent, începând cu anul 1994, este cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. A colaborat cu studii și articole, recenzii și cronici teatrale la „Cronica”, unde, în 1984 a debutat ca poetă, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Dialog”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista română”. Debutul editorial se produce târziu, după un
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
literaturile anglo-saxone. În domeniul dramaturgiei străine, interesul colaboratorilor publicației se dovedește la fel de variat, ca modalități de abordare tematică, și la fel de modern, sub aspect metodologic, ca și celelalte, deși aria de interes se limitează aproape exclusiv la domeniul dramaturgiei și spectacolului teatral francez. I. Schinteie analizează, din această perspectivă, modernitatea teatrului scris de Alfred de Musset, dar și repertoriul Teatrului Național din Craiova în secolul al XX-lea, în vreme ce Elena Răducanu, specializată în opera dramatică a lui Henry de Montherlant, abordează estetica
ANALELE UNIVERSITAŢII DIN CRAIOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
, Ion (24.XII.1900, București - 5.XII.1963, București), cronicar teatral, dramaturg și prozator. Bunicul, Ion Anestin, se numărase printre ctitorii Teatrului Național craiovean, iar unchii, Victor și Alexandru Anestin, se făcuseră cunoscuți ca publiciști și literați. Și Theodor Anestin, tatăl lui A., desenator la Primăria Capitalei, avusese în tinerețe unele
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
el semnează grafică satirică, cronici, medalioane, tablete, note. În 1927, e alături de Mircea Eliade și Radu Capriel la revista „Est-Vest”, iar în 1928 răspunde chemării lui Vladimir Donescu, care înființează săptămânalul „Vremea”. Aici, A. girează între 1931 și 1938 pagina teatrală, asigură grafica, inserând și articole diverse. Concomitent, mai colaborează la „Duminica Universului”, „Bluze albastre”, „Cuvântul liber”, „Ordinea nouă”, „Gazeta”, „Adevărul literar și artistic”, „Timpul” (susținând între 1937 și 1941 cronica teatrală), „Jurnalul”, „Viața” ș.a. Scoate, de asemenea, trei reviste umoristice
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
Vremea”. Aici, A. girează între 1931 și 1938 pagina teatrală, asigură grafica, inserând și articole diverse. Concomitent, mai colaborează la „Duminica Universului”, „Bluze albastre”, „Cuvântul liber”, „Ordinea nouă”, „Gazeta”, „Adevărul literar și artistic”, „Timpul” (susținând între 1937 și 1941 cronica teatrală), „Jurnalul”, „Viața” ș.a. Scoate, de asemenea, trei reviste umoristice - „La zid!” (1932-1933, 1935-1936), „Recreația” (1940) și „Gluma” (1940-1943) - și una de teatru - „Spectacolul” (1939-1940). Ca artist plastic, are expoziții personale (1922, 1929, 1937), ilustrează numeroase cărți, semnează scenografia unor montări
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
de hronic”, după modelul lui Al. O. Teodoreanu. Umorismul se valorifică și în biografiile romanțate, îndeosebi în Cetățeana Tallien, precum și în reportaje și note de drum. Un capitol aparte îl formează scrierile dedicate scenei. Disociind între cronica dramatică și critica teatrală, A. optează pentru cea dintâi, preocupat în primul rând să-și informeze cititorul. Sutele de cronici, scrise în peste zece ani de activitate, rezumă rapid subiectul pieselor, le relevă calitățile și defectele, apreciază regia și interpretarea, rareori cedând complezenței. Pe lângă
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
inspirate din perioada antică și medievală. În 1929 devine membru în Societatea Autorilor Dramatici Români. Debutează cu o „tragedie romantică în versuri”, În preajma tronului, jucată la Teatrul Național din București, în 1894. Piesa, cu subiect „italian”, miza pe efecte violent teatrale - intrigă complicată, situații false, replici artificiale, reminiscențe ale spectacolului romantic. În 1916, tipărește Dochia și Meșterul Manole, piese dintr-o proiectată trilogie în versuri. Cea dintâi, pusă în scenă de Paul Gusty, în 1928, la Teatrul Național din București, marca
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
fiul Mariei (n. Popa) și al lui Grigore Costache, funcționar. A urmat liceul la Iași (1941-1949) și, timp de un an (1950-1951), tot aici, cursurile Facultății de Filologie, după care optează pentru un curs de scenarii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Debutează în 1950, cu o povestire, în „Iașul nou”, și în volum, cu Neliniște în detașament, în 1956. Devine redactor la Studioul de Filme București (1951-1956), apoi la Editura Tineretului (1956), la Televiziune (1957-1960) și la
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
și a se dezvolta potrivit „firii și geniului lor”. În afară de rubricile „Buletinul politic” și „Ultimele informații”, A.n. conține, sporadic, o „Cronică astronomică” de Victor Anestin, o „Cronică muzicală” de Juarez Movilă, o „Cronică literară” de N. I. Apostolescu, o „Cronică teatrală” (la Vlaicu Vodă de Al. Davila), „Note critice” de Al. Antemireanu și „Foiletonul”, în care apar amintiri de V. A. Urechia, intitulate Din tainele vieții, însemnările Educația poporului român de Gr. V. Borgovan, fragmente din romanul Quo vadis? de H.
APARAREA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285402_a_286731]
-
ARDEALUL TEATRAL ȘI ARTISTIC, revistă apărută la Cluj între octombrie 1927 și ianuarie 1928, sub conducerea unui comitet. Articolul-program, Cuvânt înainte, semnat de Victor Eftimiu, noul director al Operei și Teatrului Național din Cluj, afirmă: „Cu gând senin pornim la drum, cu
ARDEALUL TEATRAL SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285427_a_286756]
-
Centrul Județean al Creației Populare, iar din 1993 lucrează la Inspectoratul pentru Cultură al județului Timiș. Colaborează la „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Meridianul Timișoara”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Debutează în 1969 cu un scenariu radiofonic, gen cultivat și în continuare. Debutul teatral are loc cu piesa Coroană pentru Doja (montată la Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1972-1973, și la Televiziunea Română, 1972), urmat de reprezentarea și a altor piese: Appassionata (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1974-1975; Teatrul de Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
Z. Ornea, Norman Manea, Matei Călinescu, Jean Starobinski, Jean Rousset, realizate de Marta Petreu, Ion Pop, Mihai Dragolea ș.a. În paginile revistei mai sunt incluse fișe biobibliografice ale unor scriitori din țară sau din exil, documente din arhive personale, cronică teatrală, plastică, muzicală, cugetări, aforisme (șapte aforisme inedite de Lucian Blaga, 3-4/ 1991), un „dicționar de sinucideri”, un „dicționar de utopii și antiutopii”, un supliment începând din anul 1999. Alți colaboratori: Victor Felea, Olga Caba, Ioan Mușlea, Victor Cubleșan, Ioan Groșan
APOSTROF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285408_a_286737]