64,222 matches
-
conducătorul unui grup, al unei organizații. 3.3. Grupul și echipa în organizații Diferențe dintre un grup și o echipă (team) Adesea se face confuzie între termenii de grup și de echipă, mai ales în limbajul comun. În ciuda aparențelor, în teoriile organizațiilor există totuși o distincție clară între cei doi termeni. Un grup este o mulțime de persoane care au ceva în comun. Putem vorbi și de grupuri de filateliști, de microbiști, de grupuri etnice, grupuri religioase etc. În cazul grupurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
autoritatea și care sunt procesele legate de exercitarea ei în organizații și voi analiza într-o anumită măsură stilurile de conducere și stilurile de conducere în organizații la care m-am referit și anterior. 4.1. Despre autoritate în organizații Teoriile organizațiilor operează cu termenii de „autoritate” și „decizie” destul de frecvent, dar, de obicei, abordați separat. În acest capitol mi-am propus să prezint câteva aspecte esențiale ale celor doi termeni și mai ales să subliniez relația de interdependență dintre ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Când apar obstacolele se merge înapoi la start Selecția speciilor după dezastrele naturale (dinozauri, mamuți etc.) 4. Modelul incrementalist „Evoluția speciilor” - Adaptarea soluțiilor la micile schimbări de informație/mediu - Incremental, - Pas cu pas Evoluția speciilor fără dezastre naturale/ale mediului (teoria lui Charles Darwin) 5. Modelul „Coșului de gunoi” (Garbage Can) „Avem monștrii, ce facem cu ei?” Soluțiile apar primele și apoi se identifică „problemele” cărora le răspund. Problema trebuie să fie identificată - Specii noi inventate: monștri,inginerie genetică, animație (de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de reglementare și tipul de autoritate deontică din cadrul organizației în care lucrați. 4.3. Stiluri de conducere Am discutat în capitolele anterioare despre presupozițiile de la care pornesc managerii și despre felul cum se adaptează la context în exercitarea puterii potrivit teoriilor contingenței. Rezultatele presupozițiilor lor sau ale adaptării la contextul situațional sunt stilurile sau modelele de conducere, adică modalitățile prin care managerii abordează problemele în organizații. Zlate, de exemplu, prezintă definiții ale unor specialiști care consideră că stilul de conducere poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
oamenii de știință, cercetătorii, teoreticienii creează și descriu „modele de conducere”, liderii au și vorbesc despre „stilurile lor de conducere”. Două exemple de modele/stiluri de conducere Există stiluri variate de conducere descrise în manuale, de obicei pornind de la diverse teorii și/sau cercetări. De asemenea, sunt și suprapuneri și uneori amestecuri și/sau simplificări ale criteriilor. Pentru a descrie modelele de conducere, consider ca fiind esențiale: 1) teoriile (teoria contingenței, comportamentală etc.); 2) contextul (grupul/caracteristicile celor ce le urmează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
stiluri variate de conducere descrise în manuale, de obicei pornind de la diverse teorii și/sau cercetări. De asemenea, sunt și suprapuneri și uneori amestecuri și/sau simplificări ale criteriilor. Pentru a descrie modelele de conducere, consider ca fiind esențiale: 1) teoriile (teoria contingenței, comportamentală etc.); 2) contextul (grupul/caracteristicile celor ce le urmează, presiunea timpului, tipul de decizie etc.); 3) scopul în care sunt folosite modelele; - prescriptive (spun liderilor ce model să folosească într-o situație dată); - descriptive (liderii aleg modelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
variate de conducere descrise în manuale, de obicei pornind de la diverse teorii și/sau cercetări. De asemenea, sunt și suprapuneri și uneori amestecuri și/sau simplificări ale criteriilor. Pentru a descrie modelele de conducere, consider ca fiind esențiale: 1) teoriile (teoria contingenței, comportamentală etc.); 2) contextul (grupul/caracteristicile celor ce le urmează, presiunea timpului, tipul de decizie etc.); 3) scopul în care sunt folosite modelele; - prescriptive (spun liderilor ce model să folosească într-o situație dată); - descriptive (liderii aleg modelul pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
putem utiliza, dar este foarte dificil, în opinia mea, să pornim de la clasificări și modele și este mult mai semnificativ să descriem post factum caracteristicile stilului de conducere al cuiva sau propriul stil de conducere și să-l corectăm în funcție de teorie. Fără să afirm că managerii nu se schimbă, nu se adaptează, cred totuși că este dificil ca persoanele, care prin educație și experiență, prin socializare, sunt înclinate spre un stil de conducere autoritar, să se comporte ca lideri cu stil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
interiori, de personalitate, de propriul sistem de valori sau una exterioară lui, datorată unor factori externi, unor stimulente. ● Tipul de motivație, pozitivă sau negativă, presupune o abordare de tip recompensă (motivație pozitivă) sau de tip sancțiune, pedeapsă (motivație negativă). Cele mai multe teorii ale motivației se centrează pe legătura dintre motivație (motivatori) și nevoile angajaților. Ideea de bază a acestor teorii este aceea că individul va fi motivat să muncească și să facă performanță dacă ceea ce primește în schimb răspunde/satisface nevoilor/nevoile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Tipul de motivație, pozitivă sau negativă, presupune o abordare de tip recompensă (motivație pozitivă) sau de tip sancțiune, pedeapsă (motivație negativă). Cele mai multe teorii ale motivației se centrează pe legătura dintre motivație (motivatori) și nevoile angajaților. Ideea de bază a acestor teorii este aceea că individul va fi motivat să muncească și să facă performanță dacă ceea ce primește în schimb răspunde/satisface nevoilor/nevoile personale. Poate cea mai citată și cunoscută teorie privind nevoile este aceea a lui Abraham Maslow/ care, pornind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
motivație (motivatori) și nevoile angajaților. Ideea de bază a acestor teorii este aceea că individul va fi motivat să muncească și să facă performanță dacă ceea ce primește în schimb răspunde/satisface nevoilor/nevoile personale. Poate cea mai citată și cunoscută teorie privind nevoile este aceea a lui Abraham Maslow/ care, pornind de la experiența de psiholog practician, a descris o piramidă a nevoilor umane compusă din cinci niveluri (tipuri de nevoi) așa cum se observă în figura următoare. Nevoie de autoactualizare Nevoie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
rar trecându-se la un nivel superior fără ca primele să fie satisfăcute. În același timp, odată satisfăcute, nevoile nu mai sunt motivaționale; doar cele nesatisfăcute, în curs sau posibil să fie satisfăcute, motivează puternic subiecții. Clayton Alderfer a elaborat o teorie a motivației cu o structură similară celei piramidale a lui Maslow, dar limitată la trei dimensiuni referitoare la trei categorii de nevoi: - existență - relaționare - dezvoltare Numită teoria ERD (în engleză, ERG), de la inițialele celor trei categorii de nevoi, teoria lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sau posibil să fie satisfăcute, motivează puternic subiecții. Clayton Alderfer a elaborat o teorie a motivației cu o structură similară celei piramidale a lui Maslow, dar limitată la trei dimensiuni referitoare la trei categorii de nevoi: - existență - relaționare - dezvoltare Numită teoria ERD (în engleză, ERG), de la inițialele celor trei categorii de nevoi, teoria lui Alderfer se deosebește de cea a lui Maslow prin faptul că nu presupune o ierarhie rigidă și nici condiționarea abordării unor nevoi de rang superior (de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o teorie a motivației cu o structură similară celei piramidale a lui Maslow, dar limitată la trei dimensiuni referitoare la trei categorii de nevoi: - existență - relaționare - dezvoltare Numită teoria ERD (în engleză, ERG), de la inițialele celor trei categorii de nevoi, teoria lui Alderfer se deosebește de cea a lui Maslow prin faptul că nu presupune o ierarhie rigidă și nici condiționarea abordării unor nevoi de rang superior (de dezvoltare, spre exemplu) de satisfacerea celor de rang inferior (Alderfer, apud Johns, 1996
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
deosebește de cea a lui Maslow prin faptul că nu presupune o ierarhie rigidă și nici condiționarea abordării unor nevoi de rang superior (de dezvoltare, spre exemplu) de satisfacerea celor de rang inferior (Alderfer, apud Johns, 1996, pp. 155-156). Această teorie este interesantă și pentru că susține că individul este motivat și de noi acumulări la categorii ale nevoilor aparent satisfăcute anterior, mai ales atunci când pe celelalte niveluri nu înregistrează „succese” semnificative (Alderfer, apud Johns, 1996). Frederick Herzberg a lansat o teorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
teorie este interesantă și pentru că susține că individul este motivat și de noi acumulări la categorii ale nevoilor aparent satisfăcute anterior, mai ales atunci când pe celelalte niveluri nu înregistrează „succese” semnificative (Alderfer, apud Johns, 1996). Frederick Herzberg a lansat o teorie a motivației determinată de două categorii de factori: motivatori și de-motivatori. Prima categorie, factorii motivatori, sunt intrinseci individului și sarcinii, produc satisfacție cu munca și cresc performanța. Exemple de factori motivatori: responsabilitate, recunoaștere, sarcină interesantă, provocatoare, avansare profesională etc. Cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
satisfacției și deci demotivare atunci când lipsesc parțial sau total. Exemple de factori demotivatori: salarii insuficiente, condiții de muncă proaste, șefi de proastă calitate, slujbă „rușinoasă” sau neplăcută, lipsa schemelor de asigurare socială și medicală etc. (Du Brin, 2005). Cum funcționează teoria lui Herzberg: Situație Motivatori prezenți Motivatori și demotivatori absenți Demotivatori prezenți Consecințe Satisfacție cu munca ridicată, performanță ridicată Satisfacție cu munca și performanțe neutre, medii normale Scad satisfacția cu munca și performanțele Exemple O sarcină nouă interesantă a cărei îndeplinire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
și promovarea Sarcină rutinieră, normală, nici un fel de consecințe pozitive ale îndeplinirii sarcinilor, salarii corecte și constante, condiții de muncă suficiente etc. Salarii insuficiente sau reduse, condiții de muncă proaste, pericolul concedierii, șef iresponsabil, relații proaste cu colegii etc. Alte teorii semnificative referitoare la motivație sunt: Teoria scopurilor (goal theory) pornește de la premisa că performanța este rezultatul scopurilor pe care le are un individ, care, la rândul lor, sunt determinate de valorile acestuia. Legătura dintre scopuri și performanță fiind esențială, caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
fel de consecințe pozitive ale îndeplinirii sarcinilor, salarii corecte și constante, condiții de muncă suficiente etc. Salarii insuficiente sau reduse, condiții de muncă proaste, pericolul concedierii, șef iresponsabil, relații proaste cu colegii etc. Alte teorii semnificative referitoare la motivație sunt: Teoria scopurilor (goal theory) pornește de la premisa că performanța este rezultatul scopurilor pe care le are un individ, care, la rândul lor, sunt determinate de valorile acestuia. Legătura dintre scopuri și performanță fiind esențială, caracteristicile scopurilor unui individ sau grup devin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Conform studiilor, creșterea performanței este determinată de: gradul de concretețe (precizie) a scopurilor, gradul de dificultate a scopurilor, măsura în care sunt acceptate de executant, feedback-ul și evaluarea îndeplinirii lor etc. (Locke și Latham apud Dubrin, 2005, pp. 109-110). Teoria întăririi motivaționale (reinforcement theory) se referă la determinarea comportamentului de către consecințele lui, adică de recompensele și pedepsele care le sunt acordate indivizilor ca răspuns la adoptarea unui anumit comportament. În funcție de tipul consecinței (pozitivă sau negativă) și de măsura care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de a adopta un anumit comportament: Tipul consecinței Pozitivă (Recompensă) Negativă (Pedeapsă) Măsura luată Acordare Întărire pozitivă (acordarea recompensei) Pedepsire Retragere Pierderea recompensei Întărire negativă (recompensare prin retragerea unei pedepse) Sursa: Adaptare după Skinner, apud Du Brin, 2005, pp. 110-112. Teoria așteptărilor (autorul versiunii complete a acestei teorii este considerat Victor Vroom) care leagă performanța, rezultatele muncii, de așteptările pe care indivizii le au de la munca pe care o fac; cu alte cuvinte, cu cât vor considera că anumite activități sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
consecinței Pozitivă (Recompensă) Negativă (Pedeapsă) Măsura luată Acordare Întărire pozitivă (acordarea recompensei) Pedepsire Retragere Pierderea recompensei Întărire negativă (recompensare prin retragerea unei pedepse) Sursa: Adaptare după Skinner, apud Du Brin, 2005, pp. 110-112. Teoria așteptărilor (autorul versiunii complete a acestei teorii este considerat Victor Vroom) care leagă performanța, rezultatele muncii, de așteptările pe care indivizii le au de la munca pe care o fac; cu alte cuvinte, cu cât vor considera că anumite activități sunt atractive, avantajoase (în sensul că se așteaptă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
fi mai motivați să le îndeplinească. Desigur, mai este nevoie ca angajații să se considere capabili să realizeze aceste acțiuni. În același timp, dacă după o perioadă, așteptările nu li se concretizează subiecții vor fi demotivați să continue (Johns, 1996). Teoria echității pune în ecuația productivității, a performanțelor, comparația pe care angajații o fac cu alți angajați sau grupuri de angajați între raportul reciproc dintre eforturi și recompense. Dacă nu apar inechități majore, angajații vor percepe relația de schimb dintre ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
la fel și performanțele (Johns, 1996). Posibila demotivare a unor angajați pe fondul diferențelor de salarii și/sau a incompletitudinii informației despre meritele celorlalți este unul dintre motivele pentru care salariile sunt considerate confidențiale de către companii. Am trecut în revistă teoriile mai importante privind motivația. Dacă analizăm situațiile concrete ale strategiilor motivaționale pe care le întâlnim în mod tradițional în organizațiile românești, constatăm că, de cele mai multe ori, managementul se adresează nevoilor fiziologice (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, locuință) prin acordarea de salarii mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
grup; conservatorismul, toleranța redusă la schimbare; lipsa de informare; lipsa de înțelegere a avantajelor schimbării. Kurt Lewin (1951, apud Jones, 2004) consideră că în orice organizație există două forțe, una favorabilă schimbării și alta care se opune schimbării. Potrivit acestei „teorii a câmpului de forțe”, pentru a promova o schimbare este nevoie ca forțele favorabile schimbării să fie mai puternice decât cele rezistente la schimbare; dacă această condiție nu este îndeplinită, promotorii schimbării trebuie sau să întărească forțele favorabile schimbării, sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]