190,155 matches
-
astfel destule "burți". Nu narațiunea trebuia mai bine controlată, ci amploarea construcției, dimensiunea secvențelor din registrul secundar. Dozajul, cu alte cuvinte. Veronica A. Cara este unul dintre scriitorii despre care îți dai seama cu ușurință că scrie cu multă plăcere. Textul se desfășoară bine, nu e fracturat stilistic, în ciuda structurii compozite, și nici la nivelul coerenței, cu tot caracterul de monolog, adesea aluvionar. Petrecere cu mama este o carte curajoasă, cum spuneam, cu o miză peste medie, o narațiune densă, cu
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
menirea. Discursul Regelui Mihai, atât de altfel, stilistic vorbind, decât lemnoasa oratorie de prezidiu cu care fusesem obișnuiți la aniversări, impresionează prin demnitatea expresiei, prin conciziunea sugestivă și, în ce privește atitudinea, prin franchețe. Nimic aluziv, nimic ambiguu, nimic subînțeles în acest text care este, în multe privințe, și unul polemic. Poate întâi de toate unul polemic. "Actul de la 23 August nu este nici pe departe singurul eveniment istoric falsificat în România. Dar este, cu siguranță, cel mai falsificat eveniment din istoria noastră
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
cărți care au marcat anul 2004 - O lume dispărută și Explorări în comunismul românesc -, am încercat să caut în arhiva personală urmele unui limbaj politizat al sărbătorilor de acum peste un deceniu și jumătate. Puținele ilustrări regăsite în grabă, în texte și în memorie, sînt desigur banale pentru cei de o anumită vîrstă, dar tot mai necesare pentru cei foarte tineri, care riscă să nu le mai înțeleagă fără explicații și glosări. Dublul limbaj al sărbătorii - cel privat și cel public
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
reclamă. Ar fi o nebunie! Dar să nu credeți că am eu o problemă personală cu King. Eu pot să public oricum, iar în Europa aceste "ficțiuni colective" se vînd bine. - De ce credeți? - Sînt un seducător. Am scris odată un text despre puterea de seducție a scriiturii. Limbajul e un afrodiziac extrem de puternic. Nu știu dacă nu greșesc, dar am făcut odată o socoteală, și-am descoperit că din zece oameni care-mi scriu, șapte sînt femei și doar trei bărbați
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
și un nume: critificțiunea, ficțiunea care-și cuprinde propria critică. - Ce înseamnă playgiarism? - Am descoperit, citind, și mai ales citind Beckett (mi-am dat doctoratul cu Beckett), că într-un roman ca Murphy există citate, pasaje întregi din Biblie, din texte de teologie, de filozofie, și că a scrie e de fapt a face un colaj. Și mi-am dat seama că la fel se întîmplă și-n pictură, și-n muzică. Asculți o simfonie de Mahler și descoperi sonorități din
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
și descoperi sonorități din Beethoven. Nu există de fapt originalitate. Vezi un tablou celebru de Picasso, Domnișoarele din Avignon, de pildă, și recunoști o lume întreagă de pictori. E la fel în literatură. Ideea de originalitate e o altă prostie. Textul original e cel originar, care de altfel n-a fost niciodată scris, iar noi nu facem decît să copiem. - Cum arată cititorul lui Raymond Federman? - Cititorul perfect, cel care stă tot timpul pe umărul scriitorului cînd lucrează și căruia îi
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de ani - eram la el în apartament - tocmai terminase un text și mi l-a arătat. Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea. - Aveți un mic secret pe care-l puteți mărturisi? - Fumez marijuana. Voi ați încercat? Mă gîndeam
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
însă, cartea se transformă într-un veritabil eseu biografic. Marie-France Ionesco reușește ca, printr-o expunere clară și percutantă, să deceleze esența metafizică a operei lui Ionesco. Prin invocarea unor simple fapte biografice, printr-o interpretare clară și argumentată a textelor, ea schițează un portret nou al omului Ionesco, reușind, mai ales, să prezinte opera lui Ionesco într-o lumină inedită. Dincolo de polemică, acest portret, care cuprinde multe documente inedite, are semnificația unei prețioase relecturi a întregii opere a lui Ionesco
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
aceste povestiri nu precizează data și locul apariției inițiale, lectura lor în volum schimbându-le în bună măsură accentele. Dacă în paginile revistelor convenția publicistică a veridicității te obliga să-l identifici neapărat pe Mircea Cărtărescu însuși cu naratorul scurtelor texte, acum relația autorului cu vocea narativă se ambiguizează și se îndepărtează vizibil de la o povestire la alta. Abia acum îți dai seama de câtă literatură e în stare Mircea Cărtărescu chiar și atunci când pare sau chiar trebuie să vorbească despre
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
prin jurnal) și a ficțiunii (unele povestiri par mici piese de mozaic scăpate din frescele romanelor). Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără grija de a fi exact taxinomic - alternează și, în același timp, contribuie la menținerea "suspiciunii". Un extraordinar text Despre intimitate, personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica metanarațiune istorică Zaraza. Cine sunt eu? sau Două feluri de fericire sunt două mici eseuri confesive, în timp ce Irish Cream
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
în dinamica fluidelor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. În înțelepciunea minții tale, care înaintează când universul înaintează și se retrage când universul se retrage." De ce acest titlu, fără îndoială incitant? Cea mai mare parte a textelor de aici au fost scrise pentru reviste de femei, iar Mircea Cărtărescu a scris despre femei, dar nu neapărat și numai pentru femei. Cred că este o carte mai degrabă pentru bărbați. Fiecare povestire are tâlcul ei, naratorul e, fără
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
să privească femeile în acel amestec extraordinar de erotism, tandrețe, delicatețe, cruzime, ipocrizie și neînțeles. Mult neînțeles. (Desigur, n-ar strica și ca femeile să citească acea listă și să ia niscai notițe!) Povestirile din această carte (deși nu toate textele sunt propriu-zis povestiri) sunt îndeajuns de variate pentru ca fiecare cititor să-și aleagă drept favorită alta. Cu urechile pe spate, Nobokov la Brașov, Zaraza sau Bomba de aur? De aceea n-am insistat asupra nici uneia În definitiv, într-o singură
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
undeva o vorbă frumoasă: "E ceva iremediabil liric la începuturile oricărei reflexii filozofice." Vorba aceasta se potrivește întocmai autorului Discernămîntului modernizării: H.-R. Patapievici este un liric care a îmbrăcat haina epică a reflexiei speculative. Un amănunt aparte este că textele din această carte, veritabile conferințe pe felurite teme (a fi român, a fi modern, modernizarea, cultura generală, lipsa unei istorii a filozofiei românești, scrisul), au fost scrise spre a fi citite cu glas tare, și nu spre a fi supuse
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
unei istorii a filozofiei românești, scrisul), au fost scrise spre a fi citite cu glas tare, și nu spre a fi supuse unei lecturi tăcute în tihna camerei de lucru. Or e un fapt știut că, atunci cînd scrii un text ca și cum l-ai citi chiar în clipa cînd îl scrii, vibrația afectivă a cuvintelor puse pe hîrtie este mai mare. Tocmai de aceea precauțiile pe care autorul și le ia în prefața cărții, precizînd că redactările ulterioare făcute pe textul
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
text ca și cum l-ai citi chiar în clipa cînd îl scrii, vibrația afectivă a cuvintelor puse pe hîrtie este mai mare. Tocmai de aceea precauțiile pe care autorul și le ia în prefața cărții, precizînd că redactările ulterioare făcute pe textul inițial ar putea fi răspunzătoare de o anumită ezitare a frazei, sînt inutile. Motivul e simplu: Patapievici se numără printre foarte puținii intelectuali români care scriu tot atît de bine pe cît vorbesc. Asta nu înseamnă că regulile oralității nu
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
dacă forța pe care o are scrisul lui Patapievici se stinge în unele pagini ale cărții, cauza e de găsit în erudiția etalată ca scop în sine sau în recurgerea la un jargon auxiliar ce nu face decît să încarce textul cu un aparat tehnic rebarbativ. De pildă, folosirea unor operatori precum "implicitul de actant", "implicitul auctorial" și "implicitul contextual" nu numai că nu înlesnește curgerea ideii în albia textului, dar îi împrumută ceva din înfățișarea unei incizii chirugicale căreia nu
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
recurgerea la un jargon auxiliar ce nu face decît să încarce textul cu un aparat tehnic rebarbativ. De pildă, folosirea unor operatori precum "implicitul de actant", "implicitul auctorial" și "implicitul contextual" nu numai că nu înlesnește curgerea ideii în albia textului, dar îi împrumută ceva din înfățișarea unei incizii chirugicale căreia nu i s-au scos la sfîrșit firele de sutură. În felul acesta ești silit să vezi bucătăria ascunsă a unui spectacol mental a cărui strălucire este "prea" indubitabilă pentru
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
spectacol mental a cărui strălucire este "prea" indubitabilă pentru a mai avea nevoie de cîrjele de sprijin ale unor sintagme pur tehnice. În fond, adevărata tehnică e cea care a ajuns să facă pînă într-atît de mult corp comun cu textul, încît ea nu mai transpare defel în litera lui: a ajuns să fie invizibilă, și tocmai de aceea este peste tot. În rest, H.-R. Patapievici rămîne un scriitor de excepție înzestrat cu o claritate de invidiat a expresiei, dar
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
un adept al scrisului în genere, filozoful grec văzînd în scris consemnarea sub forma unor imagini moarte a unor gînduri care, tocmai, pentru că sînt întipărite pe un suport exterior (tăblițe, papirusuri) nu pot însufleți deloc gîndirea celui care citește un text. Un asemenea scris pe un suport exterior este precum scrisul pe apă, varianta opusă adevăratului scris, scrisul în suflet, care presupune o aprindere, în interiorul omului, a flăcării gîndirii vii. Numai că o asemenea gîndire se face în mod oral, prin
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Platon și în continuarea patosului de care vorbeam la început, pot spune că Patapievici, atunci cînd își păstrează patosul, poate cu adevărat să scrie în suflet, cu alte cuvinte poate să transpună cititorul în acea stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca pe o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai că e vie, dar ea poate să suscite chiar și gîndirea celui care, citind-o, o percepe nu ca pe o imagine
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
că până la 1 noiembrie 1948 au devenit inaccesibile cetățenilor României nu mai puțin de 8.438 de titluri, ceea ce înseamnă milioane de cărți. Categoriile de scrieri interzise creează, prin eterogenitatea lor, impresia că epurarea a fost opera unui nebun. În afară de textele doctrinare sau propagandistice folosite anterior de partidele de extremă dreaptă și de cele referitoare la nefasta vecinătate cu URSS, a căror interzicere avea o logică în circumstanțele istorice de după război, sunt aruncate în neant scrieri privind identitatea națională a românilor
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
Tudor, Ovidiu Papadima. Altă metodă originală - ilustrând "neobosita inventivitate a tipului infect", care îl obseda pe Marin Preda - de aneantizare a culturii scrise necomuniste o constituie distrugerea amintirilor lăsate de această cultură. Istoria literaturii române este rescrisă și - în absența textelor la care se fac referiri - noua versiune, tendențioasă, se acreditează. Până azi persistă, de exemplu, chiar și în rândul unor intelectuali, ideea falsă că poemul Împărat și proletar al lui Eminescu constituie un îndemn la luptă împotriva "regimului burghezo-moșieresc", întrucât
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
asemenea pedală "negativă" la un "clasic" arhicunoscut putea nedumeri, sîntem în măsură a presupune marea iritare produsă de considerațiile "eretice" adresate de Cornel Regman unor autori în viață, deprinși nu o dată cu univocitatea elogiului ce s-ar cuveni a îmbrățișa totalitatea textelor pe care le-au publicat. Un dens conspect al opiniei asupra lui Marin Preda sună astfel: "Aproape fiecare din cărțile sale de la Intrusul încoace se vrea dezvelirea unui organ lezat sau incizarea în dreptul cîte unui segment esențial sau al unor
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Zingarelli 1995). Interesante sînt evoluțiile și specializările semantice ale cuvîntului, care țin de specificul fiecărei limbi; în româna actuală colocvială, de exemplu, se bucură de o mare circulație expresia a da bip (prezentă, de altfel, într-o asociere ludic-absurdă, în textul de larg succes internațional al unei melodii a formației O-Zone: ,}i-am dat bip / și sînt voinic"). În acest caz, substantivul desemnează semnalul sonor, scurt, al telefonului mobil, iar expresia descrie o practică de folosire economică a acestuia, nu
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
poveste, de simplitatea fundamentală a basmelor și de eleganța nobilă, eroică a marilor compoziții muzicale. În plus, a ilustrat un proces semiotic de o raritate excepțională. Este vorba despre traducerea pe care a efectuat-o maestrul Georgescu atunci când a transpus textul sculptural în text muzical, o traducere diferită de cea verbală, practicată în mod obișnuit de traducători atunci când tălmăcesc dintr-o limbă în alta. Se numește, cu un termen grecesc sofisticat, ekphrasis și reprezintă descrierea unui tablou într-o poezie, a
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]