2,630 matches
-
perioada de glorie a celei mai importante figuri a culturii naționale ucrainene, pictorul și poetul romantic Taras Șevcenko. Ivan Kotliarevski este considerat părintele literaturii în limba ucraineană, iar Șevcenko este simbolul renașterii naționale. Apoi, în 1863, utilizarea limbii ucrainene în tipărituri a fost interzisă de Imperiul Rus. Aceasta a afectat grav activitatea literară din regiune, iar scriitorii ucraineni au fost obligați fie să publice în limba rusă, fie să-și publice lucrările în Galiția austriacă. Interdicția nu a fost ridicată oficial
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
prima reprezentație a operei sale, "Crai Nou". Statuia Diaconului Coresi este o operă în piatră a sculptorului Ion Meiu. Este amplasată în curtea Biserica Sfântul Nicolae din Brașov, în apropierea Primei Școli Românești, spațiu al culturii ce amintește de primele tipărituri în limba română Statuia lui Nicolae Titulescu este sculptură în bronz amplasată în Parcul Central din Brașov, operă a sculptorului Doru Drăgușin, ce preia numele acestui mare diplomat și om politic român. Motivele amplasării unei statui ce îl reprezintă pe
Monumentele Brașovului () [Corola-website/Science/317025_a_318354]
-
ca mitropolit a lui Iustin Moisescu (1957-1977), s-au efectuat importante lucrări de consolidare în exteriorul și interiorul bisericii. Odată finalizate aceste lucrări, Catedrala Veche a devenit muzeu mitropolitan, aici fiind expuse mai multe artefacte bisericești cu valoare istorică: vechi tipărituri bisericești, manuscrise vechi, icoane și broderii lucrate cu măiestrie, părți din frescele vechi de la bisericile "Sf. Nicolae Domnesc" și "Sf. Trei Ierarhi" extrase cu prilejul restaurărilor efectuate la aceste monumente istorice la sfârșitul secolului al XIX-lea, un policandru cu
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Cu toate acestea, observatorul astronomic nu a mai putut funcționa decât parțial, specializându-se pe măsurători meteorologice. Baza bibliotecii, la înființare, a fost colecția privată a episcopului Ignațiu Batthyány, care era formată din 18.000 de unități bibliografice, manuscrise și tipărituri, între care incunabule, datate începând cu secolul al IX-lea. În prezent sunt păstrate în bibliotecă peste 50.000 de cărți, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise și aproape 600 incunabule. Cele mai vechi incunabule din colecția bibliotecii sunt
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
străvechile așezări ale Pianului, și nici edificiul de cult, existent cu certitudine. După ce-a fost terminată biserica de lemn, biserica de grădele s-a stricat din interior. Din patrimoniul lăcașului anterior au răzbit veacurile, printre alte bunuri, două prețioase tipărituri de la sudul munților: Evanghelia bucureșteană, din 1682 și Apostolul, din anul următor, a căror semnificație istorică o dă însăși textul însemnărilor marginale: ,aceste două cărți rumânești Evanghelia și Apostol, când au mers preasfințitul mitropolit Sava Veștemeanu la vlădicie, în Țara
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
fie măriei sale pomeană neuitată în veci. Iar cine se va ispiti a o vinde, sau a o străina de la acea biserică, au popă, au mirean, acela să fie proclet și afurisit și părtaș cu Iuda, Amin, 1684”. Se adaugă acestor tipărituri, din zestrea vechiului lăcaș și o icoană, cu reprezentarea Deisis, și suita apostolilor, dincolo de chenarul în frânghie, rămasă răzleață, prin autorii ei, edificatoare însă pentru mulțimea bunurilor dispărute ca și pentru ambianța artisitică, postbrâncovenească, în care a fost realizată. Autorii
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
bierica Gheji de pomană, să le fie lor pomenire și coconilor în veci și cine s-ar simnti a o lua de la sfânta biserică să fie afurisit de 318 părinți, toți sfinți părinți de la Nichea”. O altă notă, de pe aceeași tipăritură, menționează construirea, pe spesele acestora a bisericii. Momentul ridicării bisericii este dat și de o inscripție pe peretele altarului de la 1776 care reține numele ctitorilor "„[Să se] știe că aciastă sfân[tă] bise[ri]că sau făc[u]t cu
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
Moldova cât și în Țara Românească învățau carte. Chiar aceia care nu puteau scrie erau datori să știe să vorbească slavonește. Diaconul Coresi, argumenta și el în Psaltirea sa, prima în limba română, apărută în 1577, necesitatea învățământului și a tipăriturilor în în limba vorbită de majoritatea populației: "„Cu mila lui Dumnezeu eu diacon Coresi, deacă văzuiu că mai toate limbile au cuvântul lu Dumnezeu în limbă, numai noi rumânii n-avăm; și Hristos zise: cine ceteaște să înțeleagă și Pavel apostol
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
voci pentru dublare: Jon Glover, Rupert Degas, Gary Martin și Lorelei King. Au fost lansate două cărți în legătură cu serialul original: "Jurnalul lui Mr. Bean" (1992) și "Jurnalul de buzunar al lui Mr. Bean". Cărțile au același conținut, diferind doar formatul tipăriturii. În ele se găsesc cuvinte scrise de mână, neciteț, în stilul lui Mr. Bean. Ele dau informații suplimentare despre serial: de exemplu, se stabilește că Mr. Bean locuiește în Highbury și că stă în chirie la doamna Wicket. Cărțile confirmă
Mr. Bean () [Corola-website/Science/315848_a_317177]
-
din anul 1782. Are hramul „Sfânta Treime și Sfântul Prooroc Ilie”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub . Biserica este monument istoric cu elemente deosebite, prin inscripție și pictură, atât cât s-a conservat. Însemnările de pe unele tipărituri vechi, ce înșirau cu migală mulțimea sătenilor donatori, pisania din absida din biserică conține numele tuturor capilor de familie, uneori și al soțiilor, părtași la ctitorie, ca și pe cel al meșterilor, ușor identificați între cei 27 de ctitori, capi
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
pruncul”, ”Iisus”, ”Duminica orbului”, o icoană pe lemn reprezentând în patru casete pe Isus, Maria, Sf.Nicolae, un arhanghel și Botezul lui Isus. Alte icoane de aici se păstrează la mănăstirea Arad-Gai. Cărțile S-au păstrat în biserică mai multe tipărituri: Catavasier, Râmnic, 1708, Catavasier, 1764 (:cumpărat la 1771”); Cazanie (“donate la 1765”); Evanghelie, 1765 (pe care sunt însemnate manuscrise: ”donată in 1775”. Se mai povestește că, de groaza turcilor, preotul satului a fugit cu paștele pe un deal unde a
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
un medalion circular încadrat de vrejuri preluate din arta barocă, se află trecut anul “1802” ce se referă, desigur, la data executării picturii. La începutul secolului nostru , conform unei cronici manuscrise din 1905 în biserica de la Botean se aflau numeroase tipărituri vechi românești. Trei dintre ele s-au distrus: Evanghelie, Blaj,1765. Penticostar, Râmnic, 1768, Octoih,Blaj,1770. Azi se află la biserică următoarele titluri de cărți: ”Învățătură pentru rânduiala slujbelor de obște”, București,1726. Chiriacodroion, București,1732. Evangheliar,București,1746
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
Mircea Zaciu, pe neobositul scormonitor de frumuseți cronicărești și omul de rară delicatețe sufletească Octavian Șchiau..." Profesorul Octavian Șchiau s-a dedicat mai ales punerii în valoare a textelor vechi românești, fiind un deschizător de drumuri în cercetarea circulației vechilor tipărituri de la noi. De asemenea, a fost implicat în cele mai importante proiecte culturale legate de acest domeniu: Biblia de la București (ediția jubiliară a Patriarhiei din 1988), Palia de la Orăștie etc.
Octavian Șchiau () [Corola-website/Science/318756_a_320085]
-
groapă s-o putrezi, iar scriptul în veci va trăi, Ilie Popovici...”. Popa Ilie de la biserica Cojocani își întărește, în altă notiță, proprietatea asupra cărții. Nu este lipsit de importanță a completa plaiul de unde a sosit, aici în Munții Apuseni, tipăritura buzoiană. În leatul 7230 (1722), în vremea lui Nicolaie Voievod și a Mitrop. Damaschin, pe filele cărții ce consemna: “să se știe că această carte ce iaste numită Apostol iaste a popii Radului sin Dragomir ot Cucuteni...”, rămasă de la părinți
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
franțuzești, «...». Acestea devin necesare atunci cînd un citat, marcat cu ghilimele românești, conține la rîndul lui un alt citat sau un alt fragment care trebuie marcat cu ghilimele: Nu există forme standardizate pentru un al treilea nivel de citare. În tipărituri și în materiale digitale apar diferite variante de ghilimele: Totuși, în ciuda uzului variat, din 1995 forma standard a ghilimelelor folosite în limba română este „...” (99 jos, 99 sus) despre care Academia Română afirmă că este singura formă admisă. În tehnoredactarea românească
Ghilimele () [Corola-website/Science/316308_a_317637]
-
meseria de textier (deși autori de versuri pentru cântece sentimentale sau umoristice au existat și înainte - de exemplu, celebrul cantautor I.D. Ionescu Union -, astfel de cazuri erau neobișnuite) și tot acum încep să joace un rol determinant la răspândirea muzicii tipăritura și imprimarea pe disc. În teatrul de revistă se face cunoscut și cel care avea să fie numit „părintele muzicii ușoare românești”, Ion Vasilescu, inițiatorul unei școli naționale de creație în acest gen și autor al unui opus impresionant ca
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
insuficientă. În timpul reformei protestante engleze Londra a fost principalul focar al protestantismului în Anglia. Legăturile sale comerciale strânse cu centrele protestante din nordul Europei, comunitățile mari de negustori, numărul uriaș de locuitori și rolul său de centru de comerț cu tipărituri au contribuit la răspândirea ideilor reformei religioase. Înainte de reformă, mai mult de jumătate din suprafața Londrei era proprietatea mănăstirilor și a altor instituții bisericești. De aceea, acțiunea lui Henric al VIII-lea al Angliei, denumită „Desființarea mănăstirilor”, a avut un
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
de cartonaje și legătorie artistică pentru coperți, o litografie și o zincografie, reunite sub numele de "Stabiliment de toate Artele Grafice" „Socec & Co”, care a ajuns să se afirme între anii 1872 și 1907 ca cea mai mare instituție de tipărituri românești. Ioan V. Socec a devenit în 1867 membru al Camerei de Comerț și Industrie din București. fiind ales președintele acestei Camere între anii 1887 și 1890. Ioan V. Socec a fost unul dintre fondatorii și acționarii principali ai Fabricii
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
culese de Elena C, Cornescu n. Manu, "Modele de cusături naționale", "Albumul Armatei române", 1902, "Armata Română" (reproduceri ale tablourilor pictate de Tadeusz Ajdukiewicz) etc. În 1880 Ioan V. Socec editează primul număr din „Calendarul pentru toți”, cea mai populară tipăritură a epocii. Din anul 1885, Ioan V. Socec găzduiește reuniunile Societății „Junimea”, mutată din Iași la București, tipărind și subvenționând în același timp revista „Convorbiri literare”. Ioan V. Socec a fost promotorul progresului tehnic în arta tipografică, cărțile editate de
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
Și-a început ucenicia la redacția de actualități a Radioului - director Vasile Poalelungi, realizând emisiuni sociale cu sfaturile populare, un carnet de reporter săptămânal, mai multe cicluri de emisiuni pentru marinari. În Radioteleviziunea Română se simțea nevoia unei redacții de tipărituri “scenarii însoțitoare” emisiunilor ce erau trimise la concursuri internaționale, la schimb de informații, astfel că Dinu Săraru va fi numit la conducerea acestui Oficiu, iar subsemnatul secretar general. A fost perioadă noastră productivă, având în vedere “Cerbul de Aur” ce
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
un fapt de viață, Volumul 2 a fost scos de redacția Teatru în 2005. Pentru “Cerbul de aur” am scos două cărți ediția a II-a, (1970-1971) cu completări, retușuri, declarații ale membrilor juriului. Editate de Oficiul de presă și tipărituri, cărțile au atins un tiraj de 200000. Pentru ridicarea nivelului profesional am editat 2 reviste de uz intern - una de traduceri cu frecvență lunară, alta cu materiale interne de experiență personală. Până în 1974 am scos pe hârtie de biblie gazeta
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
nouă a monumentelor istorice. Biserica de lemn de la Dealu Mare, care poartă hramul „Buna Vestire“, este construită pe unul din dealurile din locul numit „Gruelaci“. Începuturile acestei biserici coboară până spre mijlocul secolului al XVIII-lea; două dintre vechile sale tipărituri, anume o Evanghelie (Blaj, 1765) și un Apostol (Blaj, 1765), ambele donate în 1769, întăresc această cronologie. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida decroșată de formă pentagonală; pronaosul, deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță zvelt, învelit în tablă
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
Arhanghelul Mihail, Maica Domnului cu Pruncul, Deisis), în timp ce mare parte din icoanele pe sticlă au ajuns la Cluj, în colecția Arhiepiscopiei Ortodoxe. Ușile împărătești, tot de secol XVIII, înfățișând Buna Vestire, sunt ușor înnegrite și deteriorate. Biserica posedă și câteva tipărituri din secolul al XVIII-lea. În interior se mai păstrează o frumoasă scară dintr-o singură bucată de lemn, pentru accesul în pod. Clopotul din turn are următoarea inscripție: „ANNO Domini 1794”. Starea de conservare. Șindrila a fost înlocuită în
Biserica de lemn din Sălișca Deal () [Corola-website/Science/315450_a_316779]
-
după descoperirea Japoniei de către europeni în anul 1544. În 1590, prima presă de tipar a fost dusă în Japonia din Portugalia. Aceasta, și altele după ea, a fost folosită timp de ca. 20 de ani pentru tipărirea așa-numitelor "kirishitanban" („tipărituri creștine”), care erau scrise în latină, portugheză sau japoneza scrisă cu litere latine. În timpul izolării Japoniei de restul lumii (ca. 1633- 1853), alfabetul latin n-a mai fost folosit aproape deloc. Medicul american misionar James Curtis Hepburn a alcătuit primul
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
că "afsetter van Karten". La început, cariera sa a fost una de om de afaceri și mare parte din călătoriile sale dinainte de 1560 au fost efectuate în scopuri comerciale (cum ar fi primele sale vizite la târgul de carte și tipărituri din Frankfurt). În 1560, pe când călătorea cu Mercator la Trier, în Lorena și la Poitiers, pare însă să fi fost atras, în mare parte datorită influenței lui Mercator, de o carieră în geografia științifică; el s-a dedicat în mod
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]