32,234 matches
-
butoiul cu pricina să fie cel măsluit. Zis și făcut, bărbații plecară în drumul lor și se așezară la pândă aproape de muntele de aur al lui Negru, așteptând ca planul lor să prindă viață. Văzură carul tras de boi ce transporta butoiul cu palincă spre casele uriașului cel bogat și se pregătiră să năvălească peste el, imediat ce acesta avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș în serie mai are un complice. Cazuistica în domeniu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voia să i le pună Ilenei, dar se abținu să vorbească. Se hotărâse să asculte întâi ce avea ea de spus și, abia apoi, să înceapă el. Îl mira faptul că pe drum nu se intersectaseră cu nici un camion care transporta lemne. Era luni, prima zi de lucru a săptămânii și, în mod firesc, camionagii ar fi trebuit să muncească din plin. Ajunși la locul unde își lăsaseră mașina zilele trecute, Cristian încetini și vru să tragă pe dreapta. Nu, rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și se apropie de copaci. Doi bușteni groși, albiți de vreme și de pe care coaja fusese îndepărtată, zăceau aruncați acolo. Poiana fusese folosită cu mult timp în urmă de țapinari ca depozit intermediar, înainte ca lemnul să fie încărcat și transportat la fabricile de cherestea. Femeia se așeză pe unul dintre bușteni și îl invită pe Cristian să stea lângă ea. Îl prinse de mână și rămase tăcută. Toma nu schița nici un gest, lăsându-se în voia ei. Îi plăcea atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stabilizeze nitroglicerina amestecând-o cu kieselgur, un oxid de siliciu obținut din cochiliile diatomeelor. Așa s-a născut dinamita, al cărei nume vine de gre cescul dynamis, ceea ce înseamnă putere. Instabila nitroglicerină fusese îmblânzită, acum explozivul putea fi modelat și transportat fără probleme, păstrându-și totodată brizanța foarte ridicată. Cererea pentru noul material a crescut fulgerător, el fiind folosit intens la construcțiile de drumuri, tuneluri și în industria minieră. Fabricarea și vânzarea noului exploziv revoluționar i-a adus lui Nobel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o voi transporta numai la baza de pe munte. Dimineață, o vom instala și vom face ultimele pregătiri. Nu vreau să mă grăbesc. Bine, bine, dădu Vlad din mână indiferent, cum vrei tu. În definitiv, nu mai contează acum o zi în plus sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singu rul prezent acolo în fiecare zi. Ancheta la Baia de Sus nu durase mult. Chiar de a doua zi, arestații fuseseră duși la Deva unde continuaseră cercetările. Ridica seră toate documentele de la Pinforest, le încărcaseră în mașini și le transportaseră în capitala de județ. Din informațiile pe care le mai primeau cei de la secție, aflase și de fărădelegile făptuite de cei doi peste hotare. Cristian Toma insistase pe lângă socrul său să nu pomenească nici de peșteră și nici de implicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începu să caute întru-însul o mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind silită să renunțe la monopolul comerțului asupra șărilor Române, a însemnat o creștere a suprafețelor însămânțate cu grâu care era transportat cu căruțele pân la portul dunărean Galați. Convoaiele de care încărcate cu cereale au mers pe firul apelor până la Galați, an după an, până la începutul secolului al XXlea contribuind la „instalarea” mitului că șările Române, apoi România, erau grânarul Europei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
medie de viață încă nu depășește 25 de ani. Grupurile de oameni migrează din Orientul Mijlociu în Europa; nu acumulează nimic, nu economisesc, nu păstrează nimic ca rezervă și nu iau cu ei nici un lucru pe care să nu-l poată transporta, în afară de foc, unelte, arme, îmbrăcăminte, cunoștințe, limbi, ritualuri și amintiri. Apar primele schimburi de obiecte, de femei, de prizonieri: primele piețe. Și, fără îndoială, primele manifestări de sclavie. în jurul anilor 85000 î.e.n., climatul planetei se răcește; Homo sapiens sapiens își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de producție, vânzare și întreținere a navelor. Atelierele sale utilizează macarale și fierăstraie acționate de forța vântului. Flota sa este enormă, foarte bine înarmată și superioară celorlalte țări: nave de 2 000 de tone cu 800 de persoane la bord transportă mărfuri cât toate celelalte flote europene la un loc - mai exact, trei sferturi din cantitățile de grâne, sare și lemn, precum și jumătate din cantitatea de metale și textile din întreaga Europă. Și, întrucât războiul favorizează întotdeauna comerțul, marina militară olandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care, de atunci, a intrat în mai multe limbi), dispozitive miniaturizate în stare să rețină, să stocheze, să trateze și să transmită informația - sunete, imagine și date - cu o viteză foarte mare. De ce „obiecte nomade”? Așa cum s-a văzut, nomazii transportă dintotdeauna obiecte în stare să-i ajute să suporte vicisitudinile călătoriei; primul dintre acestea a fost, fără îndoială, o piatră cioplită, un talisman, apoi au urmat focul, îmbrăcămintea, încălțămintea, uneltele, armele, bijuteriile, relicvele, instrumentele muzicale, caii, papirusurile... Au urmat cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
patru ori mai mare între 1995 și 2006; ea va continua să capete proporții mai ales în jurul strâmtorii Malacca, pe unde tranzitează aproape jumătate din comerțul mondial cu petrol, și în Caraibe, pe unde circulă tot mai multe vase ce transportă droguri. Mediterana va redeveni și ea un loc important al jafurilor. Acestea se vor desfășura și de-a lungul drumurilor ce traversează deșerturile, precum și în cartierele populate ale marilor orașe din Sud și din Nord. Pirateria va continua să afecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
orice caz, acele persoane, în cazul în care planul avea să fie aprobat, trebuiau să se adune în fiecare dimineață a zilelor lucrătoare în locuri ce urmau să fie desemnate, pentru ca de acolo, în autobuze escortate de poliție, să fie transportate la diversele intrări ale orașului, de unde, la rândul lor, alte autobuze aveau să-i ducă la sediile fabricilor sau ale serviciilor unde lucrau și de unde, la sfârșitul zilei, trebuiau să se întoarcă. Toate cheltuielile rezultate din aceste operații, de la închirierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dat fiind caracterul perisabil al anumitor produse. Fără a uita spitalele și farmaciile, kilometrii de bandaje, munții de vată, tonele de comprimate, hectolitrii de medicamente injectabile, groșii de prezervative. Și trebuie avută în vedere și benzina și motorina, să fie transportate la benzinării, în afară de cazul în care cuiva din guvern i-ar veni și ideea machiavelică de a-i pedepsi de două ori pe locuitorii capitalei, obligându-i să meargă perpedes. La capătul câtorva zile guvernul înțelesese că o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era posibil să se știe câți oameni muriseră. Vreo treizeci sau patruzeci care, cu răni de diferite gravități scăpaseră de efectele cele mai rele ale exploziei pentru că se aflau într-o zonă a stației îndepărtată de locul deflagrației, au fost transportați la spital. Primarul rămase acolo până la încetarea emanației de căldură, acceptând să se retragă numai după ce comandantul pompierilor i-a spus, Duceți-vă să vă odihniți, domnule primar, lăsați restul în seama noastră și faceți ceva cu rana aceea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să dea migrației colective o notă de faptă eroică demnă de a fi păstrată în amintire și înscrisă în analele familiei ca o demonstrație clară a faptului că nu se pierduseră toate virtuțile rasei umane. Nu e același lucru să transporți o persoană într-o mașină, în liniște, cu meteorologia în repaus sau să fii nevoit să pui ștergătoarele de parbriz să lucreze ca nebunele ca să îndepărteze perdelele de apă care cădeau din cer. O problemă gravă, care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care se transformase capitala din cauza capului ei prost, deși nu lipseau nici comentarii referitoare la urmarea, mai mult decât previzibilă, că un astfel de blocaj rutier, ieșit din comun prin dimensiunea lui, avea să facă imposibilă trecerea camioanelor mari care transportau în fiecare zi alimentele spre oraș. Nu știau încă acești comentatori că respectivele camioane erau reținute, printr-o decizie militară severă, la trei kilometri de frontieră. Folosind ca mijloace de transport motociclete, reporterii de la radio puneau întrebări de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înaintară, Acum, acum, să ne pregătim pentru ce e mai rău, urlă reporterul, răgușit de excitare, atunci oamenii aceia spuseră câteva cuvinte care n-au putut fi auzite și, fără alte gesturi sau comentarii, începură să descarce mașinile și să transporte înăuntrul clădirilor, la lumina zilei, ceea ce ieșise din ele la adăpostul unei nopți întunecate de ploaie. Căcat, exclamă prim-ministrul și dădu cu pumnul în masă. În atât de puține litere, interjecția scatologică, cu o forță expresivă care valora cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
orașului în urma suspecților, el avea obligația de a face același lucru, oricât era el de comisar, dumnezeu știe unde avea să se ducă acum femeia aceea, probabil a luat câinele ca acoperire sau, poate se folosește de zgarda animalului ca să transporte mesaje clandestine, fericite vremuri acelea în care câinii saint bernard purtau la gât butoiașe de brandy și, cu puținul acela, câte vieți, care se credeau pierdute, au fost salvate în alpii înzăpeziți. Urmărirea suspectului, dacă vrem s-o numim așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
băgă sub duș. Lăsă să curgă apa în voie, nu avea de ce să-și facă griji, ministerul plătea factura, apoi se săpuni lent și din nou curse apa pentru a-i îndepărta de pe corp restul de murdărie, atunci memoria îl transportă în cârcă cu patru ani în urmă, când toți erau orbi și rătăceau imunzi și flămânzi prin oraș, dispuși la orice pentru un rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Până și idilele lor erau de o banalitate plicticoasă. Eram cu toții ca niște tramvaie care merg de la un cap de linie la altul pe șinele lor, și se putea calcula destul de exact numărul de pasageri pe care aveau să-i transporte. Viața era orânduită prea agreabil. M-a cuprins un fel de panică. Am renunțat la micul meu apartament. Mi-am vândut puținele lucruri pe care le aveam și m-am hotărât să încep o viață nouă. Înainte de a pleca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și am dat cu piciorul de cuțitul acela de paletă căzut jos. M-au trecut fiorii. Acum începeam și eu să simt ceva din emoția care-l cuprinsese pe el. Am fost ciudat de impresionat. Parcă deodată aș fi fost transportat într-o lume în care se schimbaseră valorile. Stăteam acolo, pierdut, ca un străin într-o țară în care reacțiile omului față de lucrurile familiare sunt cu totul altele decât cele cu care e deprins. Stroeve încerca să-mi vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase orientale de cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de groaza de năluci. Dante parcă Încă mai auzea urletul care se ridica de pe bănci. I se adresă lui bargello: - Dă poruncă oamenilor dumitale să adune cu grijă toate fragmentele din mașinărie care se găsesc În careu și să fie transportată la Florența cu cea mai mare grijă. Smulgeți o velă și faceți din ea un sac. - Și... cu dânșii? Poetul se uită În jur, nehotărât. Nu mai putea face nimic pentru acei nenorociți. Dar nu i-ar fi lăsat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Trebuia să găsească responsabilul, omul care fugise după comiterea acelei crime atroce. În fața lui se legăna sacul cu fragmentele mecanismului. Calul se smucea nervos Într-o parte atunci când Încărcătura gemea cu glasul ei metalic, ca și când ar fi fost conștient că transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]