4,267 matches
-
feri în lături,/ De hulesc, să taci din gură" și, ca urmare a unei înțelepciuni acumulate: "Tu rămâi la toate rece" (Strofa a noua). Dacă prima strofă (strofa-nucleu) sugera adevăruri universal-valabile: trecerea timpului, efemeritatea acestuia, meditația asupra vieții, toate sunt trecătoare, valorile morale, dominarea prin detașare superioară și rațiune, ultima strofă (strofa-temă) este scrisă în ordinea inversă a versurilor și cuprinde idei filosofice. Din punct de vedere prozodic, Glossă este o poezie cu formă fixă, având atâtea strofe câte versuri are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
într-un singur om?" După învățătura lui Ruben, Dan răsfoiește cartea din șapte în șapte file, se produce o "hiperdilatare a simțurilor sale", încât eroul "întrupează un arheu spiritual, pe omul cel veșnic, din care răsare tot șirul de oameni trecători..." (G. Călinescu). De la dascălul Ruben, Dionis află despre deosebirea dintre om și Dumnezeu, cel din urmă având în el "toate neamurile ce or veni și ce au trecut". Sub semnul demonic, Ruben și atelierul său se metamorfozează într-un infern
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
șapte foi din cartea lui Zoroastru, umbra prinde contur, se desprinde din perete, sare jos, iar călugărul își regăsește esența eternă în umbra sa. El se dedublează și vede cum ființa lui se desparte într-o parte eternă și una trecătoare. Tot în vis, călugărul face o călătorie cosmică împreună cu Maria și comentariul sugerează ideea că iubirea e singura cale spre cunoaștere. În timpul călătoriei, timpul se dilată (ora devine veac și clipele decenii), îndrăgostiții sunt cuprinși de o fericire edenică, până la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iubire întâmplătoare, efemeră, convențională, pe care poetul o privește cu indiferență. Poezia este alcătuită din patru catrene și un vers liber care exprimă efemeritatea timpului. Iubirea (o galanterie a naturii) s-a născut din mineral ("bolovan") sau vegetal ("frunză"), este trecătoare ("pasul tău de domnișoară"), superficială, venind "dintr-o pasăre amară". Sentimentul durează numai "o secundă, o secundă", are conotații cromatice, "el avea roșcată fundă". În strofa a IV-a, poetul constată trecerea iubirii întâmplătoare ("mai rămâi cu mersul tău"), fără
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
patul Vetei. Unii critici din trecut, începând cu anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186) De aceeași părere sunt Pompiliu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în Arhiva românească, atent la aceeași strategie a mobilizării morale. La fel gândea și Eminescu și el prezent la marea festivitate atunci când socotea ca axiomă "dezvoltarea dinăuntru" și punea accent pe nevoia schimbării de atitudine. Căci răul din afară e trecător și sfârșește, paradoxal, prin a spori vitalitatea elementului pe care îl subminează. Mai nociv e răul rezultat din alterarea evoluției organice. Sub acest unghi, cei doi fruntași ai generației gândeau oarecum identic. Iată un pasaj rezumativ pentru strategia propusă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la Schopenhauer, Dostoievski ori Nae Ionescu. Pentru Schopenhauer,54 un individ, o fată omenească, o viață de om toată nu e nimic mai mult decat fugarul vis al infinitului spirit al materiei, al înverșunatei voințe de a trăi, o imagine trecătoare pe care mintea o desenează jucându-se pe nesfârșita-i pânză, spațiul și timpul, pe care o lasă să dureze un moment extrem de scurt din această imensitate și pe care o șterge pentru a face loc altora. Ceea ce distinge omul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a descrie inevitabilul nemuririi..." 28 Prin durere, viața se trăiește cu mult mai intens, spune Cioran, durerea pregătește transfigurarea, iar marile suferințe mântuie, fac posibilă eternitatea. Pentru sfinți, adevărata fericire era durerea, prin ea își câștigau viața eternă. Nonvalorile "vieții trecătoare" sunt premisele veșniciei: umilință, foamea, disprețul pentru material. Omul își capătă dreptul la nemurire numai după și prin lungi sacrificii. Oamenii l-au răstignit chiar și pe Isus, doar ca să-l lege cumva de spațiu, numai că "ei n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
daca râul și perversitatea din lume au vreun sens ascuns care scapă viziunii noastre stângace despre viața, insă instinctul nostru de viață ne incită să luptăm mai presus de orice, iar asta e suficient, înseamnă că nu suntem complet izolați. Trecătoarele momente de desfătare în fața frumosului pe care le avem cu alti semeni, momentele de solidaritate în fața durerii sunt niște punți fragile și trecătoare care îi unesc pe oameni, dincolo de prăpastia fără fund a singurătății. Speranța la Sábato se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
incită să luptăm mai presus de orice, iar asta e suficient, înseamnă că nu suntem complet izolați. Trecătoarele momente de desfătare în fața frumosului pe care le avem cu alti semeni, momentele de solidaritate în fața durerii sunt niște punți fragile și trecătoare care îi unesc pe oameni, dincolo de prăpastia fără fund a singurătății. Speranța la Sábato se sprijină pe credință de nezdruncinat pe care o are scriitorul în fața adversităților. Nu este vorba de a crede că putem să ne trăim cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Absolut? se întreabă Sábato. Dostoievski spune prin gură lui Kiriloff: "cred în viață veșnică pe lumea asta. Sunt clipe când timpul stă pe loc, ca să lase loc veșniciei". De ce să căutăm Absolutul în afara timpului și nu tocmai în acele clipe trecătoare, dar intense, în care, ascultând câteva note muzicale sau auzind vocea unui seamăn, să simțim că viața are un sens absolut? Conchide Sábato: Acesta e sensul speranței pentru mine și ceea ce, în ciuda viziunii mele sumbre asupra realității, mă ajută să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
perioada să franceză relevă mai multe fete ale lui Cioran, dar în toate la fel de pesimist, poate în sensul pe care îl dă Sábato acestui concept, de "idealist frustrat". Cioran are doar deziluzii, nu are speranțe, poate un pic de beatitudine, trecătoare, din păcate, "în clipele când se confundă cu muzica pe care o asculta sau când se contopește cu ființă iubita"12. Prima mare deziluzie, la fel de profundă, ca și știința pentru Sábato, este filosofia. "Aveam șaptesprezece ani și credeam în filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca un cintezoi". Veselia aceasta a cintezoiului, manifestată prin cântec, de obicei primăvara și, deci, în plină lumină, în mijlocul unei naturi înflorite, parfumate, este un model în genul său, o categorie. A o evoca înseamnă, așadar, a înscrie o stare trecătoare a umanului în universalitatea animalului. Într-un fel, animalul este mai universal decât omul. Din nefericire, aceste expresii, aceste locuțiuni proverbiale în care animalul servește drept termen de comparație vehiculează adesea idei false, idei moștenite din profunda noastră ignoranță în ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
școală primară, din 1865. Et.: ap. brusture ( lappa ), pentru care DEX indică etimologie necunoscută + suf. feminin -oasă. Cercetările lui I.I. Russu ( Limba traco dacilor ) duc la concluzia că brusture are o etimologie daco-getă, aparținând substratului autohton al limbii române. BUDĂIUL TRECĂTOARE, izvor din Gura Văii, pe lângă care trecea drumul care ducea la Bacău, peste Culmea Petricica. Et.: ap. budăi, cu sensul « jgheab din lemn pentru a capta apa unui izvor » d. mag. bődőny și ap. trecătoare d. a trece (lat. traicere
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
și sinonimul topic corespunzător sunt frecvente și azi în județele Neamț, Suceava, Bistrița - Năsăud, Maramureș, dar și în alte zone din Carpații românești. Et.: ap. tarniță d. ucr. tarnyca. De precizat că în partea nordică întâlnim toponime cu sensul « șea, trecătoare, pas » , dar sunt utilizate și sinonimele: Prislop, Pas și Prihod. VALEA RECE, pârâu, afluent pe partea stângă a Trotușului, pe teritoriul satului ce același nume. Numele topic a fost dat mai întâi hidronimului, pornindu-se de la « răceala » apei, izvorâtă din
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
există, cu certitudine, un raport de interdependență, ca în cazurile Dărmănești (depresiune - localitate), Dumbrava (depresiune - localitate), Gutinaș (pârâu - sat), Haloș (pârâu - sat), Lunca (depresiune, pârâu, patru sate dispărute și două existente - Lunca de Jos și Lunca de Sus ), Oituz (munte, trecătoare, râu, localitate), Tazlău (culme subcarpatică, depresiune, râu, localitate în care s-a născut scriitorul I.I.Mironescu) și multe altele. Polarizarea toponimică are, în principal, două direcții: 1) oronim (munte, deal) - hidronim (pârâu, râu) - oikonim (localitate); 2) hidronim - oronim - oikonim. Evident
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
II. DATE REFERITOARE LA FAMILIE 1. Structura familiei (componența, tipul familiei) 2. Ocupația și locul de muncă al părinților tata mama 3. Ambianța educativă: ο climat stimulativ marcat de raporturi pozitive între părinți, părinți și copii ο neînțelegeri minore și trecătoare între părinți ο dezacorduri relevante cu influență nefavorabilă asupra copilului ο familie dezorganizată 4. Atitudinea familiei față de copil ο îi acordă atenție, îl îndrumă, supraveghează, ajută, este preocupată de problemele copilului ο îi acordă atenție exagerată, manifestă hiperprotecție ο părinții
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
trebuie să-și construiască teritoriul propriei opere chiar pe această lipsă"184. În mod evident, grupul de bolnavi impus de ,,societatea topică" nu este recunoscut de scriitor, în spațiul literar, în boală și suferință acesta nu vede decât o situație trecătoare pe care nu o ridică la niciun rang ilustru ca de exemplu ,,nobilă și admirablă inspiratoare în artă"185. O altă metaforă pe care o folosește Blecher pentru a descrie ,,paratopia" sa este cea a jocului ,,poze de copiat" care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acesteia. O funcție nu poate fi înțeleasă decît prin analizarea produselor ei. Pentru a înțelege funcția instanței supraconștiente se poate analiza fie produsul sublimării: caracterele sănătoase, fie produsul spiritualizării: teoriile veridice. Caracterele sublime sînt fenomene rare, subiective, legate de viața trecătoare a indivizilor. Teoriile, adesea contradictorii, sînt fenomene frecvente cu pretenții de obiectivitate și care au supraviețuit vreme de secole. Sistemele filosofice s-ar preta deci în mod favorabil analizei supraconștientului, dacă nu ar fi prea multiple și prea contradictorii sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dar cu atît mai restrictivă pe măsură ce include întreaga existență a individului. De cînd trăiește și cît timp va trăi ființa gîndi-toare, ea va fi cuprinsă de emoție în fața misterului vieții și morții în timp ce contemplă cerul înstelat în aceste clipe prea trecătoare, energia se trezește din amorțeala ei. Copleșit de spaima sacră, omul pus în fața evidenței existenței sale efemere simte misterul din manifestarea perceptibilă a misterului, de care este el însuși animat, simte vanitatea culpabilă a vieții lui cotidiene lipsite de elan
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
metafizic al "Dumnezeului-Creator". Aceste imagini au totuși o semnificație perfect determinabilă. Ele se bazează pe evidența că misterul existenței nu începe o dată cu nașterea individului și nu dispare o dată cu moartea acestuia. Misterul este atemporal, iar imaginea atemporalității este eternitatea, opusă vieții trecătoare. 3) SIMBOLUL "SUFLETULUI NEMURITOR" ȘI SIMBOLUL "MORȚII SUFLETULUI" Ceea ce este înaintea și după viața temporală nu constituie un neant absolut, ci unul relativ la capacitatea de înțelegere umană, ceea ce exprimă tocmai cuvîntul "mister", întreaga viață a omului, tot ce a trăit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eronat al unei abstracții teoretice făcute în privința singurei realități psihice, adică a deliberării intim motivante. Abstracția teoretică ignorarea deliberării care a precedat luarea deciziei intervine ulterior, atunci cînd sciziunea internă, conflictul de motive se află într-o stare de acalmie trecătoare grație deciziei deliberării motivante. Este evident că, după luarea deciziei, conflictul nu mai este simțit sau trăit și ne este ușor să ne închipuim că ne-am hotărît în mod liber, arbitrar. Eroarea făcută în privința voinței și a libertății, eroarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ereditară, șarpele din paradis, vanitatea, "Satan", cel care induce în banalizare și în același timp executantul pedepsei. "Darul profeției" este simbolul unei credințe profunde căreia i se "dezvăluie misterul", care cunoaște "căile Domnului", simbol al justiției imanente manifestate pe parcursul existenței trecătoare: legile armoniei și ale dizarmoniei, care implică recompensa și pedeapsa și care sînt previzibile deoarece sînt consecințe ale legilor supraconștient și subconștient imanente (justiția imanentă nu numai în raport cu viața popoarelor, ci și cu cea a individului, este deja clar exprimată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ascultînd liniștea, tulburătoarea liniște a sirenelor despre care vorbea Kafka. Cum spunea Leonardo da Vinci, "printre lucrurile importante pe care le avem, cel mai important este existența lui nimic". În rest, tot ce există, Universul întreg e doar o idee trecătoare în mintea lui Dumnezeu. Nu a făcut el totul din nimic? O legitate printre celelalte ce guvernează Universul, pe care o mai acreditam undeva, este legea conservării informației. Anticii cu-noșteau se pare ceea ce noi aflăm abia acum, anume, corespondențele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
II. DATE REFERITOARE LA FAMILIE 1. Structura familiei (componența, tipul familiei) 2. Ocupația și locul de muncă al părinților tata mama 3. Ambianța educativă: ο climat stimulativ marcat de raporturi pozitive între părinți, părinți și copii ο neînțelegeri minore și trecătoare între părinți ο dezacorduri relevante cu influență nefavorabilă asupra copilului ο familie dezorganizată 4. Atitudinea familiei față de copil ο îi acordă atenție, îl îndrumă, supraveghează, ajută, este preocupată de problemele copilului ο îi acordă atenție exagerată, manifestă hiperprotecție ο părinții
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]