3,565 matches
-
în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la stopuri. "Păi aseară vreo cinci femei/ M-au atras într-un bordei.. /', urlau acum cu toții, în mașina în care aerul devenea tot mai greu. Dar, slavă Domnului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-și eternizeze prostia prin simpla înscriere a numelui cu ajutorul unei monezi sau a unui vârf de unghie, o Iulie, o Roză, un Bebi, un Nelu, lipsesc semnul plus dintre el și ea, anul de grație, inimioare, love, săgeata care săgetează, trecătorii inculți, loviți de leuca nemuririi, plin tu de indignare, și oamenii peșterilor aveau mai mult respect pentru imagini decât contemporanii noștri sălbatici! Și când oare se va așeza și țara asta ca să fie timp și bani pentru îngrijirea frumosului! parlamentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venirea zorilor. La ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu-se la un trecător: — Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu știu, răspunse el nervos. Eu nu am decât douăzeci și șase de ani. La intrare, Lisa fusese întâmpinată de o fată pe nume Trix. Era plină de coșuri pe față, purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
închidere, a făcut câteva achiziții disperate și s-a târât spre casă, epuizată și nemulțumită. Băiatul nu era chiar în dreptul ușii ei, ci stătea chircit lângă ea, pe pătura lui portocalie. Era prima dată când Ashling îl vedea treaz. Unii trecători îi aruncau o monedă, alții doar priviri care exprimau un amestec de scârbă și frică, dar cei mai mulți pur și simplu nu îl vedeau. Îl eliminaseră complet din realitatea lor. Trebuia să treacă la doar câțiva centimetri de el ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în siguranță. Era o zi însorită, iar mama și fiica se plimbau pe strada Grafton, oprindu-se - la cererea lui Molly - ca să mângâie câinele unui băiat vagabond, să admire un stand de flori și să danseze pe muzica unui cerșetor. Trecătorii zâmbeau cald către frumoasa Molly, scumpă și dulce cu pălărioara ei roz cu blăniță, încercând să danseze un Riverdance 1. În timp ce mergeau pe stradă, Clodagh s-a simțit cuprinsă de un sentiment de împlinire, de liniște și de dragoste. Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
puțin șapte sau opt oameni. Părea atât de ușor. Băncile le ofereau bani, cumnatele aveau grijă de copii, vecinii transformau garajele în sedii, toată lumea se mobiliza. Când cafeneaua se inunda, toată lumea se aduna pentru a ajuta la curățenie: clienți, poștași, trecători nevinovați și cineva cu care eroina se certase. (Acesta era de obicei momentul în care neînțelegerea lua sfârșit.) În general, femeile care făceau să funcționeze asemenea întreprinderi reușeau să pună mâna și pe un bărbat pe drum. Dar tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oarecum rușinată, Ashling dădu mâna cu amândoi. Dacă ar fi văzut-o Clodagh, ar fi făcut o criză! Chewbacca, mai ales, părea murdar și când a trebuit să dea mâna cu el a încercat din răsputeri să nu tremure. Un trecător aproape că și-a rupt gâtul, întorcându-se să se uite la cvartetul neobișnuit, Ashling atât de proaspătă și strălucitoare și cei trei - orice altceva. —Arăți mortal, remarcă Boo, cu o admirație necenzurată. Cred că te întâlnești cu un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nervi urmărindu-i pe pietonii ce intrau și ieșeau din cele trei baruri din cartier - limbiste, bărbătoaice și, fără nici o îndoială, oamenii șerifului, tipi cu privirea aceea neliniștită, proprie traficanților. Miezul nopții veni și apoi trecu. Traficul se intensifică. Majoritatea trecătorilor erau lesbiene care se îndreptau spre motelurile cu ora de vizavi. Apoi ea ieși singură pe ușa barului La Verne’s Hideaway, - o făptură impresionantă, într-o rochie verde de mătase. M-am strecurat afară din mașina pe ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Speram ca valiza pe care o văzusem de dimineață în mâna lui Madeleine să nu însemne o călătorie undeva. Speram că deghizarea ei în Dalia de acum două nopți nu a fost și ultima. Am stat acolo și am urmărit trecătorii: soldați, bețivani de-ai locului, oameni obișnuiți din cartier, ce intrau și ieșeau din rstaurantul de alături. Mă gândeam să mă las păgubaș, dar m-am îngrozit la gândul următorului popas - Ramona -, așa că am rămas pe loc. Imediat după miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alveolar, compus din goluri și plinuri. Așa, parcă În frunze, zumzăia aceeași panică, deși frunzele erau acum doar semne abstracte, neexistând decât undeva În rădăcini și era caznă grea până să traverseze tunelul sevelor până În ramuri și crengi. În ochii trecătorilor am observat o neliniște ce nu exista Înainte și am Înțeles brusc că nu mai am timp. Nu am reușit, abia acum realizez acest lucru, poate și din cauza nepăsării vârstei, să dau un sens altruismului orb al mamei mele; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are preferințe de ordin moral. La un artist, o preferință de ordin moral devine manierism stilistic de neiertat“. (vineri) Un cald de iulie văros Înmoaie asfaltul. Talpa pantofului se Încleiază și trebuie să fii atent să nu rămâi desculț. Rari trecătorii pe calea Victoriei. Pustiu. Toți sunt la mare (aș Înota și eu de-a lungul țărmului de la Perla până la Cazinou, lăsându-mă pradă albatroșilor care să-mi ciugulească spinarea) sau la munte (un urcuș printre brazi dimineața este mai plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Își publică această parte din jurnalul său sub măștile prestigioase și Înșelătoare ale unei construcții de tip romanesc. De neînțeles este Însă altceva: de ce, ascunzăndu-se Într-o casă a ficțiunii, criticul lasă apoi toate ușile și ferestrele deschise, ca orice trecător să poată Înțelege că, de fapt, acolo locuiește un personaj non-fictiv? Romanul spune mai mult decât explicit „madame Bovary c’est moi“. Dacă Madame Bovary era totuși un roman fictiv, Intermezzo refuză orice retorică a ficțiunii (consemnându-se, teoretic, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
soarelui. Pe unul din ele se putea citi „Cirque Fantastique”, iar pe celălalt era înfățișat un om îmbrăcat într-un costum alb cu negru, foarte asemănător ca aspect cu o tablă de șah. Cu toate că personajul păstra un aspect prietenos invitând trecătorii să intre la spectacol, avea ceva deranjant, după cum observă Sachs. Poate masca neagră ce îi acoperea jumătate din chip sau poate aspectul său ușor grotesc. Te făcea să te gândești imediat la Magician, ascuns la rândul său de măști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dacă sunt cumva pătați. - Așa voi face. Porniră apoi spre ieșirea din parc. În ciuda câtorva nori, vremea se anunța încă frumoasă pentru acea zi. Zgomotul steagului în bătaia vântului se auzi din nou, iar Arlecchino continuă să îi fixeze pe trecători cu ochii săi nepământeni. Cum se simte onorata mea audiență? Relaxată? Foarte bine, pentru că e timpul pentru al doilea număr din această seară. Probabil nu sunteți familiarizați cu numele de P. T. Selbit, însă dacă ați fost vreodată la un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ține în suspans pentru moment și nu voi divulga numele acestui truc. Dar vă voi da un detaliu: atunci când Selbit se pregătea pentru acest număr, își punea asistenții să picure sânge fals pe treptele sălii pentru a-i ispiti pe trecători și pentru a-i face să cumpere bilete. Lucru care, de altfel, se și întâmpla. Savurați următoarea reprezentație! Sper că așa veți face. Căci știu cel puțin o persoană care cu siguranță nu va savura deloc acest număr... Capitolul X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care era prinsă cu Velcro. Aceasta se desfăcu. O luă cu grijă și o îndesă sub o bandă elastică sub cămașă. La fel procedă și cu peruca. Cele două articole își reduseseră mult dimensiunile, așa că nu puteau fi zărite de trecători. Își trase apoi în jos pantalonii, acoperind astfel ciorapii de damă care puteau încă da de bănuit asupra identității sale. Scoase apoi din punga de cumpărături câteva șervețele umede și își frecă fața până când nu se mai vedea nicio urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deschiderea încuietorilor în mai puțin de un minut. Părea imposibil, onorată audiență? Dar asta este treaba iluzionistului: să facă imposibilul posibil. Se opri la intrarea în stația de metrou și cumpără un „New York Times” pe care îl frunzări în timp ce studia trecătorii. Din nou, se părea că nu îl urmărise nimeni. Se grăbi pe scări pentru a prinde trenul. Un artist mai prevăzător ar fi așteptat ceva mai mult pentru a fi sigur că nu era urmărit. Dar Malerick nu avea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
legată cu lanțuri. Săraca femeie, gândi Sachs. Măcar de-ar fi încă în viață! Se apropiau foarte repede, Bell vorbind tot timpul la stația de emisie-recepție pentru a solicita de urgență întăriri și personal medical. Alarmați de zgomot, mai mulți trecători se adunaseră pentru a asista la acest spectacol gratuit. - Ajutați-mă! Nu pot să o scot singur! vorbi din nou bărbatul către Bell și Sachs. Vorbea întretăiat, ca și cum nu ar mai avea aer și ar fi ajuns la capătul puterilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femei. Se auzi o voce: - Acolo! Uite, e cineva rănit. Sachs își scoase arma și o porni hotărâtă spre grupul de privitori care deja se aduna. - Chemați un doctor! - Ce s-a întâmplat? - O, Doamne! Scumpo, nu privi într-acolo! Trecătorii deja se adunaseră în partea de est a pieței, aproape de fast food. Toți priveau îngroziți la persoana întinsă pe caldarâm, chiar la picioarele lor. Sachs duse stația Motorola la ureche pentru a solicita ajutor medical, încercând totodată să-și croiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
porecla sa din tinerețeă porni cu viteză în urma răufăcătorului. Burke nu-și scosese arma, conform regulamentului. Dacă suspectul pe care îl urmărești nu este înarmat și nu există indicii clare că urmează să deschidă focul asupra ta sau a unui trecător, nu ai voie să folosești arme de foc. În plus, să împuști pe cineva, pe oricine de fapt, în spate nu arată bine deloc în dosarul cu procese verbale, ca să nu mai vorbim despre eventuale promovări sau articole în presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
parte și se îndreptă calm spre o toaletă publică. Paranoia? Se părea că da. Bărbatul acesta nici măcar nu semăna cu muncitorul de mai devreme. Dar pe măsură ce pastorul Swenson își continuă drumul spre nord încercând din răsputeri să evite gloata de trecători de pe străzi, simți din nou că este urmărit. Privi din nou în urma sa. De această dată, văzu un bărbat cu părul blond, îmbrăcat cu o geacă maro peste un tricou sport și purtând o pereche de ochelari groși, care privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
servieta pe care o strângea la piept ca și cum ar fi fost chiar Chivotul Domnului. Capitolul XXIII Măsura din priviri locul unde avea să se petreacă acțiunea. Își calcula cu atenție unghiurile, locurile prin care ar fi putut să fugă, număra trecătorii de pe stradă și evalua traficul de pe Fifth Avenue. Nu-și putea permite să rateze. Miza era prea mare; în plus, avea un interes personal pentru moartea lui Charles Grady. Marțea trecută, la ușa construcției cu dublu rol, locuință și biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
destulă apă și mâncare în portbagaj și un borcan daca îi venea să își facă nevoile. Era un plan foarte deștept. Și, ca luptător al lui Dumnezeu, va face tot posibilul să îl ducă la bun sfârșit. Privind la întâmplare trecătorii prin lunetă, se gândea că spectacolele de magie ale domnului Weir trebuie să fie al naibii de bune. Se întrebă dacă ar putea, după terminarea acestui război, să-l convingă să vină în Canton Falls pentru o reprezentație la școala de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe trotuar între două mașini parcate. - Ce s-a întâmplat? țipă el. Familia mea! - Am trimis oameni să aibă grijă de ei, răspunse detectivul. Strigă apoi către pietonii aflați pe stradă: Toată lumea! Aici e o operațiune a poliției! Eliberați zona! Trecătorii se conformară imediat. - Familia mea! repetă acesta cu disperare. Ești sigur? - Sunt în siguranță. - Dar Weir... - S-a prefăcut doar că este împușcat. A scăpat și acum, probabil, e pe undeva pe aici. Am chemat o dubă blindată. Își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiica procurorului, care se holba la detectiv vizibil speriată. - Chrissy? întrebase mama. Ce s-a întâmplat? - Dulciuri? șopti fetița din nou. Un ambalaj de staniol i se desprinse din mână și fata începu să plângă. Cu palmele transpirate, Bell privea trecătorii de pe trotuarul din fața blocului unde era apartamentul lui Charles Grady. Zeci de oameni. Să fi fost vreunul dintre ei Weir? Sau altcineva din nenorocitul de Sfat al Patrioților? Ambulanța se opri și doi medici săriră afară. Dar înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]