9,583 matches
-
Eu... sunt mama lui Marin. - Ne cunoaștem; asta știm. „Fratele măgar” ... să treacă La catedră, doar oleacă, Să vadă și mumă-sa... Ce podoabă are ea! Doamne! Picioarele mele, Nu puteam să stau pe ele. Dinții-mi clănțăneau, iar barba Tremura mai rău ca iarna. - Dragă doamnă, -s om bătrân, Dar așa catâr... vă spun,... N-am văzut în viața mea! Ia aminte, dumneata: El nu crede, că și eu... Îl iubesc pe Dumnezeu; Îl slujesc, dar nu-l întreb; Ce-
IV. CELOR DRAGI LA ŞCOALĂ ŞI CONFRUNTAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362077_a_363406]
-
nu au reușit niciodată să îți transforme teritoriul în pașalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUȘIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te lași dezbinat ? Ai fost scut creștinătății, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena și întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creștinismului, ești tratat ca un paria. Când îți vei revendica drepturile ? Din
TU TACI, ARHIMANDRID JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362088_a_363417]
-
din instinct a intuit că mai vine un nebun, eu eram acela, și l-am văzut sărind în spate ca să nu-l calc. Am frânat dar m-am oprit la un metru după ce trecusem de el. A venit la mine tremurând: - Trageți pe dreapta. Am tras pe dreapta și m-am oprit cu inima tremurând de frică. - Ați văzut ce era să faceți? - Da. - Actele. - Poftim. Le-a aruncat apoi în interiorul mașinii. - Pleacă dom' le de aici, să nu te mai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
am văzut sărind în spate ca să nu-l calc. Am frânat dar m-am oprit la un metru după ce trecusem de el. A venit la mine tremurând: - Trageți pe dreapta. Am tras pe dreapta și m-am oprit cu inima tremurând de frică. - Ați văzut ce era să faceți? - Da. - Actele. - Poftim. Le-a aruncat apoi în interiorul mașinii. - Pleacă dom' le de aici, să nu te mai văd. Ai înțeles? - Am înțeles. Am parcat scurt, în dreapta, vis-a-vis de barul Caraiman dar
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
și mai cred că-i drept să sper la oaza mea de dor și cer... CAUTĂ-MĂ Moto: „Nimic nu e dincolo...” M. Eminescu Caută-mă în liniștea nopții de pe pământ, sânt pe cărarea cu rouă, desculță, în iarba ce tremură. Cheamă-mă, sânt printre cuvintele sacre presărate pios pe văile neliniștii, am să te-aud... Învelește-mă cu gândul așteptării, chiar dacă nu-i îndeajuns... DE DORUL ACELUI LUT... (tatălui, cu dor...) Oriunde-am fi putem trăi o zi, o lună
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
și cuget omenește Pentru confrații timpului de-acum Și pentru cei ce gângurind în fașă În urma noastră se grăbesc pe drum. Să fie pace imnică pe lume, Să fie lumea vie pentru vii, Pentru copiii veacurilor toate Ciorchinii grei să tremure în vii... Referință Bibliografică: Copilărie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
în izvor, Din care curg versuri ca și-n candelă, Uleiul iubirii ce arde cu dor. Lumina vibrează în inima mea, Flacără nestinsă și vie, Adăpost de-ntuneric mi-e privirea Ta Unde mă mistui avid de iubire. Cuvântul îmi tremură grav un răvaș Pe buze e jarul de rugă, Mă mistui ca rugul aprins, cu nesaț, Pe umărul Tău simt că trăiesc... Veșnic popas de odihnă. Clepsidră Sufletul meu curge-n clepsidra Iubirii de oameni și de Dumnezeu. În fiecare
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă peste lume cu adânci suspine, Iar speranța nouă tinde spre ocult, Așteptăm o rază care să ne-aline, Retrezind zglobie-al fericirii cult. Îngerii de ceară nu ne mai ascultă, Rugăciuni febrile tremură în van, Copleșiți de reguli și mâhnire multă, Aruncăm credința peste paravan. Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă, Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc, Ofilita soartă-și plimbă pe potecă, Avansând rănită, zâmbetul grotesc. În oglinda vie ne
OGLINDA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365924_a_367253]
-
Biata mamă simțise primejdia venind de la arcul întins, și nu pregetă să-și dea viața, ca să-și scape puiul! Și nu fugea din fața vânătorului, stătea vitejește să-și protejeze puiul încolțit! Când văzu Artemie Stepanovic așa ceva, arcul începu să-i tremure în mâini, și nu mai avea vlagă să tragă. Lăsă săgeata să cadă jos și aruncă arcul și tolba într-un tufiș. Se-nțelege, între timp, căprioara și vătuiul se făcură nevăzute în desișul pădurii. Pe Artemie, această întâmplare, îl
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
beznă totală. Începu să aibă îndoieli că drumul pe care mergea este cel bun. Mergea prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare sau de vreun semn de recunoaștere al locurilor prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi rămași în satul vecin. Apoi își adusese aminte de nevasta sa, de căsuța lor caldă, unde cuptorul duduia
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MEREU AL DOMNULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului tremură scaunul gândul cercevelele invizibile de la ferestre zgândăre visele totul se mișcă și tu dormi și taci și umbli nevăzut printre cadranele solare ale timpilor nedescoperiți ești imposibil de găsit în locurile obișnuite și dacă pregătești un pas spre ele sigur
MEREU AL DOMNULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365962_a_367291]
-
meu umple mașina de fier, simțirea-mi se-agață de organe străine când sângele tău îmi urcă prin vine. Sunt aici, lângă viață, renăscut sub pământ și spiritul meu are iarăși cuvânt până voi recădea în vidul total, un duh tremurând în abis de cristal. 25 martie 2016, București Referință Bibliografică: Emulatorul de suflete. Abis de cristal / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate
EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL de ION MIHAIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365990_a_367319]
-
Știi povestea mierii din fagure. Ești tentat să-ți înmoi degetele în ea și uiți că există posibilitatea să fii înțepat de albine. - Când îți încheiai ziua și știai că totul nu a fost chiar bine, că ai mai scris tremurând o pagină în jurnalul visurilor tale, pentru că, poate în ziua respectivă ai jonglat cu o manevră periculoasă, ce ar fi putut să-ți aducă sfârșitul, de care știai doar tu și partenerul tău, ce gânduri te răscoleau? - Greu de spus
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
plăcu de el, iar înfățișarea lui îi stârni chiar niște pofte. Își zise: „ Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel mai mult îi plăcură veșmintele lui elegante, strălucirea albului și clopoțeii de argint cu clinchetul lor prelung. Bietul Ghiocel, înghețat bocnă, tremura de-i clănțăneau dinții și-i sunau toți clopoțeii. - Cum te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie. - Mă numesc Ghiocel și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă. - Din
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
din clopoțeii aceștia drăguți. Începu să-i zgândăre clopoțeii de la cingătoare, pretext să-l strângă de mijloc. Apoi, îi pipăi picioarele ca să vadă cum sună clopoțeii de la glezne. - Vai, ce clopoței frumoși! Cum mai cântă! Ești delicios, drăgălașule! Dar de ce tremuri? Ți-e frig? Ți-e frică de mine? Nu-ți fie frică, dragul meu! Apoi îl îmbrățișă, strângându-l puternic la piept: - Am să te încălzesc! Ah, ce dulce ești! Aici trebuie să facem niște reflecții. Toată lumea știa cât de
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
când după ce, nebuni, ca prinși într-o furtună am prefăcut o noapte de iarnă grea, cu lună în joc halucinant de umbre și lumină. S-a măritat fecioara, plângea sub vălul ei sau poate se topea zăpada albăstrie și-i tremura sub gene o mare de scântei ori un ocean de cețuri sub fruntea sidefie S-a măritat fecioara, mi-a mai murit un vis cum moare floarea blândă strivită sub picior Ghiceam prin văl pupila-i furată de abis și
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ce n-a mai fost fecioarăcând după ce, nebuni, ca prinși într-o furtunăam prefăcut o noapte de iarnă grea, cu lunăîn joc halucinant de umbre și lumină.S-a măritat fecioara, plângea sub vălul eisau poate se topea zăpada albăstrieși-i tremura sub gene o mare de scânteiori un ocean de cețuri sub fruntea sidefieS-a măritat fecioara, mi-a mai murit un viscum moare floarea blândă strivită sub piciorGhiceam prin văl pupila-i furată de abisși am știut că iarăși m-
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
dea pe mâna Patrulei Militare și ar fi apărut noi complicații. Beșlea i-a așteptat în gara Buzău, așa cum plănuise. Au ajuns cu bine la batalionul de pază din Iași urmând ca acum să dea socoteală pentru întârziere. * Toți patru tremură de ore bune, îmbrăcați numai în vestoane, cu capetele descoperite, așteptând sub fereastra biroului comandantului de batalion ora judecății. Este un ger cumplit, buzele le-au devenit vineți. Singura idee de căldură o reprezintă reproșurile și vorbele grele cu care
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > RONDELUL SEPTEMBRIȘTILOR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Septembrie curge-n petale Și nori se aștern peste vise, Pădurile-și tremură poale, Amintiri se-adună-n culise! Vântul mi se-așază în cale Cu un braț de frunze demise, Septembrie curge-n petale Și nori se aștern peste vise! Sclipiri adormite-n pocale, Arome de vin și caise, Clipe îmbrăcate-n cristale Dau
RONDELUL SEPTEMBRIȘTILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365321_a_366650]
-
până spre bărbie în picături mărunte. Din când în când, ofta încet și își lăsa mâna în care ținea batista pe geanta neagră aflată pe genunchii acoperiți de rochia veche și de aceeași culoare, proaspăt spălată și călcată. Acolo îi tremura vizibil, adesea în zvâcniri scurte, de parcă se zbătea în strânsoarea pielii uscate și pline de pete vineții, mărturie a unei circulații periferice deficitare. - Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
nu mor eu până acolo! Bem apă când ajungem... Dulciurile nu astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătate. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
să zic, soro! a exclamat doamna Eleonora obosită de manifestările nebănuite și neașteptate ale copiilor ce veniseră cu soțiile și soții lor. Hai să intrăm, că ne-apucă noaptea aici, i-a îndemnat ea, aranjându-și pălăria cu mâna ce-i tremura mai rău ca de obicei. - De ce să ne grăbim? Ne vine rândul abia pe la 12.00... E mult de așteptat, a intervenit fiul cel mare, Costică. S-a uitat doctorul pe listă, a lămurit el, observând că cei sosiți din
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
de împărțeala făcută și de rațiunea care a generat-o. Au semnat grăbiți și bucuroși toate hârtiile în cauză, fără să se uite la ele, după care s-au retras către ușă. Doamna Eleonora rămăsese singură, pe scaun, cu hârtiile tremurându-i în mâna răzimată pe picioare. Interpretând această situație într-un anumit fel, judecătorul s-a adresat bătrânei doamne cu mult respect: - Trebuie să semnați... știți carte, doamnă? - Păi, io n-am carte, dom’le! Eu am avut pământ. Că
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna doamnă a răsuflat ușurată că s-a terminat totul și a rămas chircită pe scaun, cu capul lăsat să tremure pe umărul stâng. Copiii ei și însoțitorii lor au părăsit sala, manifestându-și gălăgios bucuria. Instanța de judecată și-a urmat cursul. S-a anunțat următorul dosar și s-au strigat părțile. Când s-a declarat procedura îndeplinită, judecătorul a
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
facă veacul. Antal, pentru că el era acest zeu din camera impunătoare, o privi, cu drag, pe prințesa care stătea în fața lui cu un zâmbet până la urechi. Era singura persoană căreia îi accepta un asemenea comportament. În rest, până și zeii tremurau în fața lui. Luă pocalul cu vin pe care îl avea pe masă și îl puse într-o parte, așa încât să nu fie răsturnat de năzbâtioasa lui fiică. -Hm... Cui ar trebui să îi mulțumesc pentru această vizită neașteptată? -Burnehsei! răspunse
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]