15,306 matches
-
felul acesta mobilizarea nestînjenită a capacităților lăuntrice în vederea revirimentului, încleștarea de-cisivă. Pînă să vină stăpînii, în acea așteptare pe care o anunță titlul romanului, personajele admit ipostaza somnului: unele în hibernare se menajează, profită ca să înmagazineze o nouă vigoare, altele, triste epave, încearcă să conserve în felul acesta restul infim de vlagă. Somnul nu e o metaforă întîmplătoare, într-o lume care cunoaște doar declanșarea pornirii și, după irosirea de energie, eventual, îndelunga preparare a noii izbucniri, repaosul, în-seamnă ocrotirea instinctului
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
de scoici - se repetă de la tablou la tablou. Îți trebuie însă minute ca să-ți dai seama că banalitatea unei imagini este iluzorie: pozițiile relative ale obiectelor sunt departe de a fi clare; dimensiunile lor sunt înșelătoare; o culoare mohorâtă și tristă este un amalgam de nuanțe de pământiu pictate cu maximă tandrețe. "Nimic nu este mai abstract decât realul" - spunea artistul la un moment dat. Nu este decât un pas de la conceptul de culoare neutră la cel de "non-culoare". Când, în
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
din arta lor: lumina este totdeauna neutră, punctul de vedere strict frontal; distanța constantă. Este greu de spus că au reușit. Grupate într-o mică expoziție de la Muzeul de Artă Modernă, intitulată Peisaj/ tipologie, aceste "portrete" ale unor structuri industriale triste și neînsuflețite reușesc să transmită privitorului același sentiment al participării la interacțiunea secretă între creator și modelul său, precum portretele propriu-zise, tot alb-negru, tot "obiective", semnate de Richard Avedon, sau Diane Arbus... Culoarea nu este neapărat pe hârtie sau pe
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
găsit resurse proaspete să-și înfrîngă orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă a lui Marin Sorescu cu artele plastice nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
cum o să-și privească în ochi prietenele, cum o să coboare cu capul sus din Lexusul cu șofer în livree, cum o să intre așa în buticul lui Cardin?... Catastrofă! Spun oamenii competenți că absoluta majoritate a criminalilor a avut o copilărie tristă. Au fost fie lipsiți de părinți, au avut părinți iresponsabili, au fost lăsați pe seama străzii sau abuzați sexual. Crima nu este decât ecoul târziu al unei astfel de copilării. Crima ține, în primul rând, de șocul trăit de copilul nefericit
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
contrafăcându-le. Detașată din context, delațiunea acestuia cu privire la cei care "au zis că" pare, prin metrică și așezare, un poem, deși există, în Manual bucăți substanțial mai lirice: "Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric parcă pentru totdeauna, prăfoase și triste. De undeva, El, cu o privire nesfârșită, înconjurat de îngeri, ne încetinea mersul, odihnindu-se. Saliva ni se făcu spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieriră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere șerpoasă și
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
meticulos fiecare povestire, montând-o într-o istorie "paralelă", aparent neutră. O noapte la hotel aduce, pe lângă explicațiile amare dintre cei doi îndrăgostiți, o explicitare a structurii cărții. Iubita îi reamintește soțului infidel cum a cucerit-o. Spunându-i povești triste din copilăria lui, a bărbatului, diferite povești de dragoste cu final tragic. Un om a fost bătut până la ultima suflare, fiindcă n-a vrut s-o trădeze pe gagica lui. Iată povestea, de comunitate țigănească, din Două gâște. Altul s-
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
Îmi place să cred, după 25 de ani de comentariu sportiv, că la recurs pedepsele vor fi anulate, pentru că menținerea lor ar însemna că tot fotbalul românesc este plin de mizerie. Nu-mi place ceea ce am auzit, e un semnal trist pentru fotbalul românesc”. Cel mai afectat de o eventuală condamnare cu executare a proprietarului unui club este Rapid. ”Copos a ținut Rapidul și l-a dus la câștigarea campionatului și în Cupele europene. Nu știu dacă și cât de repede
Rapid se poate duce în insolvență fără Copos. Tolontan: nu o consider victorie () [Corola-journal/Journalistic/75455_a_76780]
-
sigură în drojdie, în Angel Heart (1997) al lui Alan Parker destinul său este pecetluit și în decorul de supersitiție și magie al Harlemului cu poezia sa de măști votive, blues, negritudine încinsă și flecuștețe voodoo ceva dintr-o disperare tristă se desface lent. Până și în filmul care l-a transformat într-un sex symbol al anilor '80, Nine 1/2 Weeks (1986) al lui Adrian Lyne, un film cult, personajul pare blestemat să nu fie fericit, deși nimic nu
Această viață Sportivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7553_a_8878]
-
mamei care ar trebui s-o susțină în fața tatălui și-i dejoacă strategiile persuasive fără finețuri, cu un clar instinct de luptător. Tatăl însă este cel care știe cum s-o ia, este cel care joacă rolul principal în comedia tristă pe care cei doi o pun în scenă, el este cel care are putere de convingere, autoritate, însă ceea ce impresionează în film este tocmai rezistența pe care fata i-o opune. Ca spectator intuiești că fata nu are șanse, că
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
sau de primul Alexandru (Ion) cu aceeași cruntă depoziție de damnat, Liviu Georgescu îi deploră pe "oamenii acestei planete însingurate" nu pentru că n-au parte de o salvare transcendentă, ci pentru că își reduc existența psiho-fizică aidoma unor "măști învinse, oase triste în retragere spre ele însele". Așadar prăbușirea unei materialități cîndva înfloritoare într-un stadiu entropic. La modul d-sale simfonic, Liviu Georgescu aude "materia plîngînd": "pînă cînd rămîne doar osul jefuit de carne, / pînă cînd mai rămîne doar carnea jefuită
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
în luptă eternă cu mișcarea, în încleștare infinită cu materia, / în celula sferică a creierului, pe scara transparentă a acizilor nucleici, / retrași în propriul gînd și în propriile oase // în timpul lui a fi peste timpul lui a nu fi" (Oase triste în retragere spre ele însele). Apocalipsa montată cu predilecție e un prilej de a prezuma criza universului concret, simbol generalizat al spaimei de suferință și de extincție pe care o încearcă făptura umană. O colecție de cruzimi prezentate cu rea
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
trecut patru luni de atunci, ea nu poate trece peste despărțirea Rățoi, fostul său iubit, și, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă resimte lipsa acestuia mai mult ca niciodată. „Sunt singură și foarte, foarte deprimată. Nu cred că am fost mai tristă vreodată ca în aceste momente. Crăciunul înseamnă pentru mine, ca sărbătoare, momente petrecute alături de cei dragi. Iar eu nu sunt alături de Rățoi, bărbatul pe care îl iubesc”, a declarat blonda, cu lacrimi în ochi, pentru Libertatea.
De ce e Sânziana Buruiană tristă de Crăciun by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72958_a_74283]
-
să ne spunem sau nu. Sigurii mei parteneri sunt cartea pe care o traduc (panaceul-muncă) și postul de televiziune Mezzo. Și cea mai cumplită singurătate e cea din weekend. În tinerețea mea, cântam cu alean un cântec care se numea Tristă duminică. Și acum, duminicile mele sunt triste, cu telefonul amuțit, pentru că toți prietenii mei sunt la iarbă verde, la aer așa-zis curat, la copii, la vilele de la munte sau la casele de la țară, unde, din motive criptice, știute numai
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
parteneri sunt cartea pe care o traduc (panaceul-muncă) și postul de televiziune Mezzo. Și cea mai cumplită singurătate e cea din weekend. În tinerețea mea, cântam cu alean un cântec care se numea Tristă duminică. Și acum, duminicile mele sunt triste, cu telefonul amuțit, pentru că toți prietenii mei sunt la iarbă verde, la aer așa-zis curat, la copii, la vilele de la munte sau la casele de la țară, unde, din motive criptice, știute numai de ei, niciodată nu am fost și
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
apoi detaliat statistic abia la sfârșit: Camorra, mafia napolitană. Suntem departe de La piovra (1984), celebrul serial al lui Luigi Perelli și Damiano Damiani cu permanent reflexivul comisar Corrado Catani, un romanț polițienesc cu parfum de telenovelă și femei frumoase și triste, cu gesturi votive deturnate civic și crudități servite ca la carte. Nici romanța din The Godfather al lui Francis Ford Coppola cu mafioți ca niște titani, încovoiați de responsabilități, vendete și amintiri, trecând drept adevărații păstrători ai tradițiilor unei Italii
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
sau mai puțin, rodul întâmplării. Dar și în acest caz e vorba de conștientizarea noutății - ceea ce exclude ideea simplei "descoperiri", de parcă lucrurile s-ar fi aflat acolo de la începutul lumii și, deschizând întâmplător ușa miracolelor, dai peste ele. Ar fi trist să... descoperim că toată cunoașterea umană e rolul hazardului și că e doar o chestiune de timp să ajungi la una sau alta din realitățile misterioase. Din acest motiv, prefer termenul de invenție. Gândiți-vă doar cât de frumos sună
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
această familie acționează tocmai pentru că ei au renunțat să mai dea vreo ceapă degerată și pe viața lor, și pe a ta. Nu poți, în numele valorilor morții, să exulți valorile vieții. Sau poți, dacă te-ai scrântit cu totul. Ceea ce trista noastră civilizație pare să fi făcut deja. Ba, mai mult, e limpede că-i și place. Toți punem și tuturor ni se pun întrebări ciudate. Unele par, altele chiar sunt părți ale unor neștiute interogatorii. Îmi vin în minte prea
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
Daily Mail, evocând exemplul concertului de luni al divei, în care aceasta a purtat doar o pereche de chiloței minusculi. Faptul că, la vârsta sa, Madonna încă se agață cu disperare de trecut o pune într-o poziție penibilă. "Partea tristă la Madonna de acum este că, odinioară, ar fi știut ce anume ar fi șocant să faci în aceste timpuri...", conchide Daily Mail.
Madonna a purtat niște chiloți prea mici la un concert () [Corola-journal/Journalistic/73108_a_74433]
-
fotografie nouă cu ea, îmbrăcată în negru, surprinsă în timp ce coboară pe scări. Comentariul a fost simplu, dar sugestiv: "Love". Aproape 800 de ani au dat Like fotografiei, în timp ce mulți admiratori, fie o complimetează pentru ținută, fie o încurajează: "Nu fi tristă Anda! Totul va fi bine!", "Life goes on!" sau "Anda, știu și știm cu toții că nu îți poți stăpâni suferința, dar trebuie să fii tare. Gândește-te că sunt cupluri care se despart și după 10-15 ani de căsnicie.Tu
Ce au scris Anda Adam şi Victor Slav pe Facebook, după despărțire () [Corola-journal/Journalistic/73157_a_74482]
-
atât de sărac încât nu mai are puterea să resimtă lipsa zeului ca lipsă, ca absență a temeiului fondator. Fără-de-mântuirea cuprinde lumea: "Acum zeii adună din palma mea/ iluzii negre pentru zile portocalii./ Nu pot veni!/ E ora cănd fetele triste/ se prefac în insule pustii/și se usucă urmele lui Dumnezeu/acolo/ în sfintele cărți". Astel, nu numai sacrul, ca urmă care duce la divinitate, rămâne ascuns, ci chiar urma care duce la sacru pare să se fi șters: "Ar
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
Cuvântarea susținută de Zaharia Stancu la Conferința Scriitorilor din 25 martie 1949 oferă, involuntar sau nu, o imagine asupra sărăciei producției de studii și cronici literare din primii ani postbelici: articolele lui Ion Vitner din Contemporanul, în special studiul de tristă amintire Problema moștenirii literare, apărut rapid și în volum și devenit, pentru mulți ani, manualul universal de istorie a literaturii române reformate, studiul nu mai puțin celebru al lui Sorin Toma, Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei șlui Argheziț, publicat în
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
geometrice, drepte / Ca niște trepte / Spre alte lumini"10, Ion Caraion păcătuiește chiar din titlu - Clasicism, dar și prin nota pesimistă, la fel de neconformă: "Am să mă-ntorc la voi, sunt sigur... Într-o zi / Vom fi-m-pre--ună iar, Virgil, Horațiu, / la fel de triști și detașați de spațiu"11. Cu siguranță, redacția săptămânalului Veac nou trecea cu vederea scăpările formaliste ale poetului și pentru că Ion Caraion fusese militant antifascist din anii războiului, co-fondator al ziarului Scânteia în legalitate și secretar de redacție al Scânteii
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
o rană viermii veseli înglodați în iod/ mă pierdeam prin ceruri fum ce se destramă ca pruncuții-n lama lui Irod/ cine știe unde-ți zace pielea la întins pe canapele roz/ viața mea ca scândura de toacă e bătută de un trist matroz/ și se stinge să o-nghită cerul nesătul bețiv mereu crâșmar/la tejgheaua căruia amarul din amar se face mai amar" (musculița). Grupul Siberii (viscolul, gheața, golul), al frigului existențial ("trupul meu mai fraged decât tinerețea temură acuma trist
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
cărților, de audiență, de răsfăț" (p. 320). Observații șfichiuitoare primește și C. Țoiu, pen-tru romanul Căderea în lume, unde dezgustul față de comunism este asociat figurii unei străine, o evreică, mod neîndemânatic și nefericit de a spune că ascensiunea ideologiei de tristă amintire nu a aparținut pământenilor. "Diabolizarea străinului" provine din venerarea unui canon arhaic, după care autohtonul ar deține neta superioritate. Dincolo de acest aspect episodic, S. Damian remarcă (iar același reproș îi este adus și lui Andrei Pleșu): Nu celebrarea tradiției
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]