7,094 matches
-
fi înaintat câțiva centimetri mai mult în partea opusă, probabil c-ai fi murit. Nick a tăcut câteva clipe. Îi era greu doar să se gândească la asta. Doctorii cred că te-ai lovit la cap atunci când ai căzut pe trotuar. Susan a deschis ochii larg. —Doamne! Și bietul șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și mai directă și mai brutală decât era deja. Aha! a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din lume. Fiona trecuse deja la al doilea pahar de șampanie și-ncepuse deja să se simtă mai relaxată. Ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu-mi vine să cred că ești aici. După ce te-am văzut întinsă pe trotuarul ăla, n-am prea crezut c-o să-ți mai revii. Da, am fost cam varză, nu? i-a răspuns Susan râzând, în încercarea de a restabili atmosfera optimistă. În ultimele luni fusese înconjurată de oameni cu expresii triste pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea prin gurile de canal, de parcă tot orașul ar fi fost - și de fapt era - construit pe o mare adâncă de rahat. Și aerul era dens. Calm și dens în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se și întorcându-se, într-un soi de dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe neașteptate, la unison, pe caldarâmul larg, unde autobuzele, taxiurile și sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și în depărtare, socoti că pe lângă plajă, urlă o sirenă. Grăbi pasul, tot mai neliniștit, dar trebui să se lipească de stâlpul unei porți când o altă mașină neagră se ivi la vreo două sute de metri, se opri la marginea trotuarului și farurile se stinseră. Așteptă răbdător, dar s-ar fi zis că cei din mașină aleseseră acel punct, strategica încrucișare a două străzi, ca să facă de gardă, poate toată noaptea, și, după ce cugetă câteva minute, hotărî să se strecoare pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se apropie de geamul din față, căutând să scape de fasciculul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clipă. Refăcut, își reluă drumul, oprindu-se pentru scurt timp pe treptele unde fusese rănit și uitându-se la urmele lăsate de gloanțe pe pereții vechi. Ajunse din nou la bulevardul larg; îl surprinse mulțimea ce se înghesuia pe ambele trotuare, și, când vru să treacă strada în direcția gării, îl opri un polițist în uniformă. — Nu se poate traversa, spuse. Așteaptă. — De ce? — Trece președintele. Nu trebuia să-l vadă ca să știe că gri-gri-ul morții îl însoțea iar. De unde ieșise sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urnă... Cum? Nu ie-n fiecare duminică? Și io care... Păcat, și Getuța iarăși, păi, când ai văzut-o lungă și groasă, și toate-n cor, acompaniind-o: n-ai mai putut de bucuroasăăăă! O Dacie roșie trase atunci lângă trotuar, la vreo treizeci de metri înaintea lor. Tipul slăbănog și stacojiu de la volan scosese capul pe geam și claxona în draci, în timp ce toate femeile fugeau spre mașina lăsându-i în urmă pe Rafael și pe soră-sa. Își găsiseră alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să grăbească tot mai mult pasul, până se pomeni alergând. Fugea pe trotuar printre oameni, ca și cum ar fi vrut să prindă autobuzul care tocmai oprise în stație, la douăzeci de metri în fața ei. Trecu de autobuz și parcă ar fi fugit pe un câmp, spre o lizieră de pădure. Privirea i se luminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Vara te îngăduie și te iartă, îți amână sentința cu belșugul de fructe și de legume care nu mai au loc pe tarabe. Se revarsă și curg la vale pe foi de ziar și pe folii de polietilenă așternute pe trotuare. N-ar fi mare lucru să te saturi și numai uitându-te, sorbind din lumina mare a amiezii și, oricum, în trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea să audă și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și înconjurați de ceilalți îndoindu-se de hohote de râs și strigând la Mărgărit să-și plătească datoria. Își plătea datoria lăsându-se bumbăcit și tăvălit de nea Ghețu. N-avu totuși prea mult de îndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o apuci, Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același peisaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
greu să se știe tată al unui singur copil care-i al lui, mai mult decât al atâtor orfani care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zăduf și să stai la mâna unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una din serile acelea au avut ceva mai mult noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una din serile acelea au avut ceva mai mult noroc. Mirela a ochit un mobil pe o masă, lângă o sticlă de bere, presimțind și pândind momentul când omul s-a dus până la bar sau la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dictase să așeze gantera cu partea murdară În sus, ca să nu păteze podeaua. Din spatele meu se auzi un zgomot care m-a făcut să tresar și să mă Întorc. Nu era decât o cutie goală de bere, care zdrăngănea pe trotuar. Mi-am dat seama, jenată, că-mi ridicasem pumnii ca pentru a mă apăra și m-am simțit ridicolă. Brusc, am realizat că aveam mare nevoie de ceva de băut. * * * Îmi lăsasem dubița undeva către Camden Town, așa că am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
formă de rachetă, prin care părea că iese lavă roșie cu bule albastre și la care râvneam de multă vreme, așa că am trecut glonț pe lângă el, ca să nu cad În ispită și mi-am croit drum Încet de-a lungul trotuarului mărginit de felurite stative cu ghete, ochelari de soare și tricouri. Îmi era dor de prăvăliile cu haine second-hand, care se Închiseseră de curând din cauza chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ia naiba pe băiatul ăsta! Sunt sigură că e ceva ce nu spune! La dracu’, ar fi trebuit să-l iau la palme! Asta l-ar Învăța minte să mă mai mintă! strigă ea, bătând din picior. Oamenii de pe celălalt trotuar se holbau la ea. Dacă pun mâna pe el, Dumnezeu mi-e martor că-l pleznesc. Face pe Îngerașul când a fost ucisă o femeie, deși ea n-ar fi meritat nici pe departe tot tărăboiul ăsta. Aș vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de pierdut. Ochii ei se Îngustară până ajunseră cât niște fante Întunecate. Își Împinse capul Înainte, Într-un gest agresiv, și spuse: Asta e o minciună. Iar el e un nemernic, mai adăugă. Intrasem acolo ca să-i zic vreo două. Trotuarul nu era atât de aglomerat pe cât avea să fie mai Încolo, către piață, unde erai nevoit să te strecori cu greutate printre hoardele de trecători. Cu toate astea, pietonii se Împingeau nerăbdători pe lângă noi. Însă oricine Îi Întâlnea ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-mi dea numărul ei de telefon, dar autobuzul se oprise și ușile era deja deschise. M-am bucurat să scap. Îmi plăcea Janice și nu doream ca prietenia noastră să Înceapă cu o minciună. Luând-o În jos, pe trotuar, am privit În urmă, spre autobuz, și l-am văzut pe Devon cu fața lipită de geam. Janice Îmi făcea cu mâna și m-am simțit vinovată. Fusese atât de drăguță. Eu o momisem să vorbească, iar ea și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de la postul de radio străin. Noi ne așteptaserăm la magazine cu rafturile doldora de rujuri și gumă de mestecat. Asta aduceau totdeauna cei sosiți de prin alte țări, când veneau în vizită la rude. La Veneția nu existau străzi și trotuare adevărate. La noi acasă, țigăncile ședeau pe marginea străzii și dădeau copilașilor să sugă. Praful li se lipea de tălpi, fiindcă țiganii umblă desculți. „Strada e sufrageria lor. De aceea fac atâta gălăgie, pentru că de fapt sunt la ei acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nimeni. Printr-o fereastră deschisă se auzeau știrile de la radio. Recepționaseră imagini de pe lună, cu niște litere ciudate pe pietre. Se punea întrebarea dacă era vorba de extratereștri. Și tovarășul Mao murise. M-am uitat înspre dreapta, acolo, la capăt, trotuarul trecea printr-o casă, era o construcție veche, pe dedesubt avea catacombe și bolți, în curtea din spate Francesco și Paolo jucau seara volei. Pe culoarul îngust, vizavi de intrarea în subsol, o nișă adăpostea o mică statuie pictată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ușa în urma mea fără zgomot și am ieșit în stradă. Acum cunoșteam drumul și cu ochii închiși. Dădeam de două ori colțul până la stație. Mă simțeam deja ca un orășean, atât de bine mă deprinsesem să mă opresc pe bordura trotuarului până când strada era necirculată și o puteam traversa, ca să aștept tramvaiul în stație. De regulă, făceam blatul și așa economiseam ceva bani. Câteodată călătoream pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam sări iute jos, dacă apărea controlorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]