2,738 matches
-
gândească prea tare la cele pământești. Firea lui cea nepotolită e înfocată, trabuia s-o țină bine în frâu dacă nu voia să se întoarcă la păscutul caprelor preotului pe câmp, sau în sat ca să-l înlocuiască pe Geronimo în truda lui de cismar. I se făcuse sete. Se apropie timid de ușa birtului, se uită jur împrejur înainte de a se apropia de tejgheaua bodegii. Prezența călugărului însemnă o clipă de tăcere în sala plină de fum și duhori. Apoi, dintr-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înțeleagă și, în primul rând, nu sunt în măsură să pătrundă adevărul filosofiei, fie ei apropiați spiritului lor, fie străini de sensibilitatea lor. Se scula de îndată ce se lumina de ziuă și se așeza la masa de scris, fără să contenească truda până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau de tainicul lui legământ politic. Dacă vreunul îl provoca, îi răspundea cu un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
repede, altfel lucrarea va să rămână în plumbul tipografiei. Mulțumesc, Mario. Voi putea oare vreodată să-ți înapoiez marele devotament dublat de afecțiune? Fără de tine n-aș fi fost decât un câine hoinar. Te rugasem să te odihnești, să întrerupi truda măcar câteva ore pe zi; mi s-a spus că te vaieți în somn. Ai nevoie cumva de un spițer? E vorba de sciatica mea, de-aia mă vaiet, iar încheieturile nu prea sunt în regulă și nu mă mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bârfele, m-am obișnuit cu lucruri mult mai rele. E-adevărat că lecuiești și durerea de cap fără unguente și medicamente, punând doar mâna pe capul bolnavului? Nu este un lucru imposibil. Dacă reușești să-ți eliberezi mintea de povara trudei, de griji și de gânduri, se poate găsi o cale pentru a înlătura durerea și a lecui pe oricine. Dar de ce mă-ntrebi? Fiindcă de două sau trei zile nu mă simt prea bine, am ca o apăsare aici chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
țările ungurești cu acest nume, român și până astăzi, de unde suntem și de ce seminție și cum au descălecat aceste părți de pământu”. Miron Costin este primul care cercetează originile întregului neam: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție săntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că toți un neam și o dată descălecați sântu, de unde
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ascultătoare, supusă și răspunde foarte bine la toate comenzile primite. * * * O viziune originală asupra mâinii întâlnim la Paul Valéry: Munca trudnică, îndârjită, inspirată lasă urme în podul palmei, care sunt amintirile anilor noștri scurși, ce au modelat mâna. Putem citi truda după asprimea și bătăturile din mâinile sculptorilor, în permanent dialog cu lemnul și cu piatra. , mărturisește Henri Focillon. Profesorul meu eminentul pictor-pedagog Catul Bogdan îmi spunea că mâna are MEMORIE. Toate exercițiile noastre după nud duc la memorizarea formelor anatomice
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
purtătorul unei averi secrete singulare, și nimeni nu bănuiește asta. (H. Focillon). Munca inspirată a artistului face din creion, din pensulă sau din daltă o prelungire a mâinii sale, căreia îi transmite întreaga sa vibrație în fața naturii. După ani de trudă, uneltele se domesticesc, devin ascultătoare și îndeplinesc în chip fericit gândurile artistului. Prin nesfârșite exerciții ajungi să stăpânești o pensulă de o anumită dimensiune. Fiecare mărime de pensulă are taina sa care se lasă greu descifrată. Fiecare izbândă obținută prin
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
artistului care dovedește că numai talentul inspirat, dublat de o uriașă strădanie, poate atinge perfecțiunea. * * * Vasile Băncilă face o frumoasă interpretare a mâinilor sculptorului Gheorghe Anghel: * * * Sunt puține mâinile care ating desăvârșirea, dar indiferent de cota până la care se înalță, truda lor și aspirația spre perfecțiune trebuie să fie steaua polară a fiecărui creator. XXIV. Ferestrele cerului Fernand Léger 1. A privi - a vedea O tulburătoare lucrare inițiatică a scris doamna profesoară Adina Nanu, intitulată Vezi?. Cartea este o călătorie prin
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
frumusețe. Arta de a compune înseamnă nu numai capacitatea de a organiza expresiv o suprafață sau un spațiu, dar și arta de a descoperi în realitate compoziții gata făcute și de a le valorifica artistic. Dar descoperirea se face cu trudă, cu efort și perseverență, cu ajutorul capacității de a vedea, adică de a înțelege realitatea! XXV. Ultimul drum spre imagine O îndelungată pregătire făcută cu metodă, cu disciplină și răbdare, fără dorința unui succes imediat... Tânărul creator trebuie să aibă grijă
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
faci. (Deoarece trebuie, Într-adevăr, să ne frânăm sau să cenzurăm cele mai multe dintre dorințele noastre, Înțelept este să privim obligațiile ce ne revin ca pe niște aspirații ale Eului nostru.) „Munca pe care o Îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei.” (W. Shakespeare) Dorințele sunt hrănite cu amânări. (Ceea ce se constată frecvent În iubire: „În dragoste e mai dulce speranța decât Împlinirea ei”.) Prea multă minte strică. (Prea multa luciditate dovedită În propria reflecție ne accentuează, În mod paradoxal, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
forțele, care se iroseau În zadar.” (Vauvenargues) La ce folosește că vaca dă mult lapte, dacă răstoarnă siștarul? (Unii au talentul de a-și folosi aptitudinile nu În bine, ci În rău, de a compromite un rezultat bun, obținut cu trudă.) Chiorul Între orbi este Împărat. (Un minimum de informație sau de competență este superior oricărei forme de ignoranță.) Unde-i bine, nu-i de mine; unde-i rău, hop și eu! (Este exclamația amară nu numai a ghinionistului, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
necuprins,/ Printre iubiri de-o clipă sfărâmate dinadins./ Și ruptă-n zeci de doruri am plâns, m-am căutat [...]/Și-abia atunci când îmi atinse privirea mea de vreasc,/ Am înțeles că pentru a fi ca voi curată,/ Va trebui cu trudă să mă mai nasc o dată/ Și-acum mă nasc". (Regenerare) Ca într-un luceafăr eminescian, poeta pare să găsească, totuși, calea de reîntoarcere către copilărie, prin intermediul întrupării în oglindă sau în apă, pentru că, de fiecare dată, nostalgia reîntoarcerii o cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
regăsește de la Racine până la Marivaux și Strindberg. Dacă Socrate era convins că se poate ajunge la adevăr prin interogația dialectică, aici e utilizată viclenia, la fel de eficace în montarea unui „dispozitiv” capabil să furnizeze informații decisive. Încă o dată, aflarea adevărului cere trudă, ingeniozitate, mijloace tactice. Supravegherea poate avea și alte justificări, dar în teatru căutarea adevărului rămâne cea mai importantă dintre motivații, iar scena, astfel testată, ne dă curaj și încredere prin puterea ei de a demasca tot ceea ce individul sau societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de departe". ("Imn"). În concluzie, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fi/ cum aș putea opri această lumină,/ Această slavă și această zi.". În drum spre ființă și jertfa neființei Am constatat, în nenumărate rânduri, identificarea poetului cu divinul, dar și spaima argheziană că va fi suspectat în tot ceea ce face "truda mea sute de ani în șir/ va fi această spaimă necurmată/ al treilea să se trezească/ Ce coace-n el în nefires cu-i chip/ să-mi suspecteze asprele porunci?" Poetul vorbește despre un dublu al său, " îl știu exact
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu cumva mergând așa/ cu capetele jos/ să vă loviți cu frunțile/ de spânzuratele picioare-ale lui Isus/ și să le ocoliți/ nemaiavând nici curiozitatea/ de-a ști ce trup și cap se află sus,/ cine e posesorul lor,/ pe crucea trudei voastre,/ frații mei fără scăpare." Deși noroiul dăinuie ca un simbol al degradării, cuvintele sunt pline de noroi, porcii poartă nămolul veacului pe rât, noroiul a atins-o și pe neînțeleasa Monalisa. Un necunoscut misterios, o boală a veacului condamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îl constituie circumscrierea posibilului. A te strădui să-ți respecți promisiunile pe care ți le-ai făcut dă seama de stăruința coincidenței cu sine, ivită în străduința de a te fixa într-o formă ce-ți este propria identitate; această trudă asigură stabilitatea locului de pornire ce justifică dreptul de-a spune eu în sens tare. * Poate că tendința de stabilizare (tendința către Unul) derivă din modul de a fi al limbajului nostru, ale cărui limite fie ne chinuim să le
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care nu-ți poți fi propria vrere. * De gândit o estetică în coordonatele teoriei evoluționiste! Efortul majorității religiilor s-a concentrat pe inhibarea multora din instinctele umane pentru posibilizarea vieții sociale și potențarea (poate chiar prin intermediul socialului) credinței; o continuă trudă de a salva pe om de sine însuși pentru orientarea lui întru umanitate. * Muzica are ca miză crearea unei "realități" sonore la un nivel ideal, vizând armonizarea sunetelor unei lumi. Plăcerea pe care o simțim prin intermediul ei este bucuria minții
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
că iubirea nu este suficientă. * Odată cu vârsta începi să observi semnele destinului pe chipurile celorlalți. * A fost nevoie de accentul pus de modernitate pe gândire pentru ca scriitorii să capete rolul social pe care-l au de atâta timp, înnobilați de truda într-ale spiritului. Avântul comunicării și tehnicilor de reproducere a informației conduce la situația în care scriitorii încep să depășească numărul cititorilor. * Fiecare generație își caută propriile chipuri ale împlinirii, încercând de fapt să umple aceeași formă pe care o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care miza este însăși supraviețuirea noastră ca specie. Degeaba devii gospodină mare, dacă după două minute de la reușită mori de foame. Așadar, chiar dacă ai talent cu carul și ești mânată de cele mai alese gânduri, după ore în șir de trudă la coada cratiței ți-ai putea dori și tu, ca toată extraterestra, să mănânci ceva bun. Te sfătuiesc să nu rupi de la început chiar toate punțile către locurile ori localurile unde te-ai hrănit civilizat până acum. Așa îți vei
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pământului; acestea sunt clasificate în legume, fructe, semințe și flori; produsele din primele două categorii se consumă, în timp ce florile sunt produse ornamentale (necomestibile); la capitolul semințe nu vă pot oferi detalii, nu mă pricep nici măcar acum, după atâția ani de trudă printre tarabe*; e un domeniu pentru gospodine înalt calificate, nu vă sfătuiesc să-l abordați. * Sedii temporare ale unor entități comerciale distincte, care distribuie unul sau mai multe tipuri de produse comestibile sau nu; nu vă lăsați păcălite de aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
știu unde bătea... Nu era adevărat, zilnic îi găteam cel puțin câteva felii de pâine, dacă nu chiar sendvișuri, dar ea transformase această replică în formulă de salut și devenise agasantă. În plus, ori de câte ori putea, îmi sabota cinele pregătite cu trudă. Găsea tot felul de pretexte ca să-l ademenească pe la ea și să-l îndoape cu mâncare, iar când ajungea acasă, se uita indiferent la pâinea feliată de mine sau, mai rău, la sendvișurile cu parizer. Când n-avea timp să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te cheamă pe tine, puțin.// O tristă poemă de foi/ îmi spune-o poveste de noi.../ Adio, pustiu, și fior./ Va fi poate odată, amor”)17), sau o dorință („Fereastra e-o poemă de plumb, și de scîntei.../ O zi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toate promoțiile liceului, de la 1908 pînă în prezent, spre a sărbători la un loc ieșirea (sa) la pensie”.10) într-o încercare de portret jurnalistic, unul din elevii săi a scris atunci: „A fost în cariera profesorului Lascăr Veniamin o trudă cinstită și luminată pentru ridicarea tineretului, precum a fost și un dor fierbinte de a crește generațiile noastre în dragoste de țară și în slăvire de virtuți. Ni-l amintim totdeauna la datorie, pildă aleasă de înțelepciune și cumințenie”.11
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exemplu, într-o Declarație de muțenie VII (o viziune maternă) mult prea nichitastănesciană), 55 de poeme marchează începutul unei clarificări necesare. Încă din textul de uvertură al cărții, poeta se arată chiar cu mult mai sigură de rezultatul finit al trudei sale poietice: invocat în maniera specifică izvoadelor și hrisoavelor din zorii literaturii noastre, cititorul este provocat când teatral, când aproape agresiv la un festin ce trebuie consumat pe nemestecate: "ai să-ți vindeci herpesul/ de când ți-a fost sete ultima
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]