5,157 matches
-
de spontaneitate în primul rînd. Vasile Rizeanu, între clasicism și modernitate Dintr-un anumit punct de vedere, sculptura lui Vasile Rizeanu trebuie privită în perspectiva relației sale cu Ion Lucian Murnu, remarcabil profesor și artist, dar, din păcate, astăzi aproape uitat. Este util și interesant acest exercițiu al receptării, nu pentru a se stabili filiații mecanice sau prelungiri formale între profesor și student, ci pentru a circumscrie mai exact un filon de sensibilitate și o anumită morală a creației, greu de
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Alexandru Kirițescu, ST, 1957, 1; Radu Stanca, Note despre teatrul lui Al. Kirițescu, TR, 1958, 27; Valeriu Râpeanu, Alexandru Kirițescu, REVR, 1961, 3; Al. Piru, Piese de teatru, R, 1968, 1; Piru, Panorama, 438-441; Brădățeanu, Comedia, 353-362; Valentin Silvestru, Piesa uitată. „Intermezzo spaniol”, F, 1974, 12; Crohmălniceanu, Literatura, III, 54-61; Valentin Silvestru, O ediție a teatrului lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 38; Șerban Cioculescu, Pendulările dramatice ale lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 41; Ion Zamfirescu, Drama istorică universală și națională, București
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
1983) sau Un deceniu teatral (1984), după cum istoria teatrului autohton de la începuturi până spre 1990 nu poate face abstracție de incursiunile sale în trecutul și prezentul dramei istorice. Notabil este S. ca antologator, care resuscită interesul pentru dramaturgi și piese uitate, efortul recuperator fiind prezent în primul rând în articolele exegetice. Astfel, în volumul Clio și Melpomena (1977), cea mai amplă secțiune, intitulată Piesa uitată, atrage atenția asupra unui repertoriu marginalizat sau de-a dreptul necunoscut, de la hasdeiana Răposatul postelnic la
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
și prezentul dramei istorice. Notabil este S. ca antologator, care resuscită interesul pentru dramaturgi și piese uitate, efortul recuperator fiind prezent în primul rând în articolele exegetice. Astfel, în volumul Clio și Melpomena (1977), cea mai amplă secțiune, intitulată Piesa uitată, atrage atenția asupra unui repertoriu marginalizat sau de-a dreptul necunoscut, de la hasdeiana Răposatul postelnic la Vrăjitoarele lui Dimitrie Stelaru, trecând prin dramaturgia lui Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale (Începem!), Al. Macedonski (Moartea lui Dante Alighieri), Barbu Delavrancea (A doua conștiință
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
fost interiorizate și prelucrate subiectiv de către individ. Nu toate evenimentele sunt depozitate În același fel, cu aceeași intensitate și semnificație, În memorie. Unele sunt mai vii, mai clare, altele sunt mai estompate, iar multe se șterg, sunt pur și simplu uitate, prin faptul că sunt refuzate. Subiectivitatea joacă un rol important În procesul de relatare, al reactualizării trecutului. Memoria afectivă joacă un rol important În reactualizarea personajului care a fost, atunci când un individ ne vorbește despre sine. Același lucru se poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pulsiunile valorice care simte că-i sunt cele mai favorabile modului de a fi În lume. Chiar când Își amintește, adesea amintirile au un caracter selectiv: plăcute, agreabile, sau neplăcute, penibile, rele. Unele trebuie spuse, altele, trebuie ascunse sau chiar uitate. Cui se datorează acest lucru? Ce se află la baza lui? În primul rând Supra-Eului moral, care normează regimul imagologic și caracteristicile psiho-morale ale Eului unei persoane. Fiecare individ tinde să fie, nu cel care este, ci acel care exprimă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trecut au semnificație pentru individ. Ele sunt selecționate. În primul rând, după criterii subiective, de ordin afectiv. Cele care au exercitat cea mai mare presiune afectivă revin mai des, făcând ca multe alte evenimente să fie neglijate sau chiar complet uitate. Memoria afectivă a trecutului va fi Însă permanent prezentă. De ce ne Întoarcem către trecut? De ce simțim nevoia actualizării unor evenimente trecute din viața noastră? Actualizarea trecutului se datorează, În primul rând, faptului că fiecare persoană este produsul propriului său trecut
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Într-un loc acoperit de mari cantități de ruine și numit Begram, ca toate celelalte situri ale Afganistanului unde se ridicau altădată orașe puternice, dl Masson, acest călător aventuros care, luând În posesie ruinele acestei regiuni, le Împarte nume aproape uitate și regate care nu mai există, crede că regăsește ruinele vechii Nisa, sau poate acelea din Nagara, pe care grecii au supranumit-o Dionysopolis. E o opinie ce pare să confirme toate mărturiile și căreia Îi poate da o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
revenind cu un album Maharaja Ranjit Singh - Lord of the Five Rivers, a cărui a doua ediție va fi publicată În 2003, În timp ce se așteaptă noua sa carte, The French in the Service of the Indian States, 1612-18492. Nu trebuie uitate nici Reminiscenses. The French in India, o carte-album În care apar 132 de reproduceri color ale vechilor tablouri, fotografii și alte documente din arhiva personală a autorului 3. Toate aceste volume fac zeci de referiri la Thirty-Five Years in the
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
păianjeni și fructe (2002): „Simplitatea e un joc de cuburi răsturnate./ Uneori poartă numele unei ființe/ ascunsă sub schelării somnoroase - / alteori e doar accentuarea detaliilor/ pe o fotografie de epocă - / mai rar poate fi o minge/ din fâșii de pâslă/ uitată în garaj...”. În versurile din primele trei cărți - Livada Röentgen, Ușor, deasupra lumii (1999) și Factorul Șarpe (2000) - se percepe o anume „pudoare cinică” (Gheorghe Grigurcu), un fel „de rușine de cuvinte” și o revoltă neputincioasă față de realitate. Această pudoare
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
477; Silviu Cernea, Sensul și destinul unui pseudonim, RFR, 1936, 7; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 250; I. Zahacinschi, „Meduza”, IIȘ, 1938, 9; Munteano, Panorama, 224-227; Călinescu, Ist. lit. (1941), 833-834, Ist. lit. (1982), 918; Ovidia Babu Buznea, Un scriitor uitat - Sărmanul Klopstock, AUB, filologie, t. XVI, 1967; Isaiia Răcăciuni, Amintiri, București, 1967, 126-128; Neagu Rădulescu, Sărmanul Klopștock, „Urzica”, 1971, 4; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 303-304; Vlad, Povestirea, 102-103; Octav Șuluțiu, „Feciorul lui nenea Tache vameșul”, vol. IV, MS, 1974, 3
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
recent apărut), despre C. Sandu-Aldea ori despre începuturile romanului românesc. Ion Scurtu se ocupă, în aceeași perioadă, de Eminescu și Schopenhauer, G. Bogdan-Duică de Vasile Cârlova și de Ion Ghica. În seria dirijată de Iorga semnează și Emil Gârleanu (schița Uitat). În ciuda rezistenței declanșate în frontul literar de programul propus de istoric, sămănătorismul se afirmă în vremea directoratului său ca o mișcare culturală de amploare, câștigând numeroși aderenți. E vorba de revistele „Făt-Frumos” de la Bârlad (1904-1909), de „Junimea literară”, editată în
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Rusu, Mihail Săulescu nu este autorul unei singure piese de teatru, MS, 1973, 4; Negoițescu, Analize, 124-129; Vartic, Spectacol, 6-11; Brădățeanu, Istoria, II, 97-98; Piru, Ist. lit., 273; Modola, Dramaturgia, 214-215; Negoițescu, Ist. lit., I, 168-171; Claudia Dimiu, Un scriitor uitat: Mihail Săulescu, ALA, 1997, 380; Dicț. esențial, 743-744; Micu, Ist. lit., 196; Ghițulescu, Istoria, 176-177; Dicț. analitic, IV, 86-87. N. M.
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
în casă, / Să stăm și noi o dată cu el cuminți de vorbă”. Incontestabile efecte poetice rezultă din notarea senzațiilor, diferențiate în funcție de anotimpuri. Iarba își „scormonește”, primăvara, „neliniștite drumuri prin hume cerzonate”, croind „întortocheate răscruci subpămîntene / De păpădii și brusturi și lobode uitate”. Toamna „zarea fierbe ca mustul/ Și întreaga lume are febre”. Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau [...] în
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
Bogdan Amaru, Ionel Teodoreanu ș.a. Scrieri: Idolii de lut, București, 1935; Infirmii, București, 1936; Nunta de argint, București, [1937]; Câinii, București, [1939]; Grădina lui Dumnezeu, București, 1939; Sanda, București, 1941; ed. București, 1971; Casa amintirilor, I-II, București, [1942]; Cântecul uitat, București, [1942]; Fete bătrâne, București, 1946; ed. pref. Mircea Iorgulescu, București, 1976; Furtuna, București, 1947; Când doarme pământul, București, 1949; Pâinea inimii, I-II, București, 1949; Pământ și oameni, București, 1957; Amintiri, București, 1969; Circul, București, 1972. Traduceri: Leo Chiaceli
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
mai complet”, bazat exclusiv pe spectacolul publicistic al unei culturi „intrate în stare de război”. Trădarea intelectualilor observă pas cu pas intervalul 1944-1946, definit prin involuția discursului public de la dezbaterea pluralistă la campania univocă. În deschidere e relevat un stadiu uitat al demolării valorilor, anume declanșarea „demascărilor” și a incitării la epurare nu în presa procomunistă, ci într-o publicație ca organul țărănist „Dreptatea”, care atacă virulent fie culturalii din guvernul Petru Groza, fie gazetari activi odinioară în slujba dictaturilor de
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
București, 1872; România și Mihai Viteazul, București, 1875. Traduceri: Armand Lévy, Împăratul Napoleon III și Principatele Române, București, 1859; Felice Orsini, Temnițele austriace în Italia, București, 1861; Édouard Laboulaye, Parisul în America, București, 1864. Repere bibliografice: George Potra, Un pașoptist uitat: Grigore Serrurie (1821-1893), în Studia et acta Musei Nicolae Bălcescu, Bălcești pe Topolog, 1970-1971, 537-578; Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul (secolele XVII-XIX), București, 1975, 139-143; Dicț. lit. 1900, 778-779; Faifer, Semnele, 303-304. F. F.
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
și Mircea Popa, pref. Mircea Popa, postfață Romulus Felea, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: I. Bratu, Grigorie Sima al lui Ioan, LU, 1908, 1-2; Alexandru Ciura, Foiletoane, Beiuș, 1912, 75-79; Ion Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Romulus Felea, Un folclorist uitat: Grigorie Sima, LL, 1968; Vrabie, Folcloristica, 201-202; Bârlea, Ist. folc., 291; Dicț. lit. 1900, 781-782; Datcu, Dicț. etnolog., II, 208. C. Bz.
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
1971, 10; Vera Călin, Iulia Soare, RL, 1971, 31; Corina Cristea, Inevitabila întoarcere, LCF, 1973, 29; Ardeleanu, „A urî”, 138-143; Cultura, știința și arta în județul Galați. Dicționar biobibliografic, Galați, 1973, 249-250; Negoițescu, Engrame, 154 - 157; Dan Grădinaru, O scriitoare uitată, RL, 1990, 27; Dicț. scriit. rom., IV, 286-287. T. R.
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
Fabule și poezii, Chișinău, 1954. Repere bibliografice: G. Missail, Idei despre cultura românilor din Basarabia, „Buletinul Instrucțiunii Publice”, 1865, 507; Ciobanu, Cultura, 200-215; I. Negrescu, Influențe slave asupra fabulei românești, II, Chișinău, 1925, 41-90; G. Călinescu, Prin publicații vechi sau uitate, RFR, 1940, 9; Haneș, Scriitorii, 21-25; Bezviconi, Profiluri, 205-207; Ist. lit., II, 596-597;Vasile Ciocanu, Literatura din Basarabia în anii 1840-1860, în Pagini din istoria literaturii și culturii moldovenești, Chișinău, 1979, 30-57; Dicț. lit. 1900, 787; Efim Levit, File vechi
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
fiecare dată, profesorul să lase suficient timp pentru povestire și repetare. Ajung trei interacțiuni de persoană. În final fiecare elev se așează și notează informațiile despre ultimul prieten învățat. Vor fi confruntate versiunile, corectându-se greșelile, impreciziile, completându-se informațiile uitate. Fotografia oglindă Acest exercițiu se utilizează pentru o cunoaștere mai profundă a elevilor. Este difícil de realizat când există mai mult de 15 elevi în clasă; în acest caz, pot fi prevăzute sub-grupe. Pregatiți mai multe fotografii (persoane, locuri, naturi
ACTIVITǍŢI LUDICE DE CAPTARE A ATENŢIEI ELEVILOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Istrati Liliana – Florica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_907]
-
o parșivă de speță caragialiană, la antipod, tipologic, aflându-se o bătrână longevivă, care, totuși, „se pregătește să moară”, asemenea bunicii lui Anton Holban, și se stinge ca o lumânare (Mama Păuța), ori tușa Uțica, o bătrână înțeleaptă și modestă (Uitata). Firea unor personaje e foarte asemănătoare cu aceea a bătrânilor și a copiilor lui Brătescu-Voinești. Moș Nicula e un fel de Pană Trăznea Sfântul crescător de animale. Curtea lui e o „lume” a celor ce nu cuvântă, cu o faună
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
să o încheie, se apleacă asupra unor goluri din istoria culturii ardelene, cu intenții recuperatoare. Ediția Ieronim G. Barițiu, publicată în 1982, intră în această categorie. Culegerea reprezintă cu adevărat o „restituire”, fiul lui George Barițiu fiind azi ca și uitat, iar scrisul lui rămânând în paginile periodicelor. Solidul studiu introductiv îl definește pe publicist (colaborator la „Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Transilvania”) ca intelectual marcat de ideologia Luminilor și a revoluției franceze, precum și de opțiunea pentru forma de stat
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate, e construită în special din elemente de recuzită a naturii (plopii înalți, grâul verde, florile de mac, anotimpurile), dorurile, visul, tristețea fiind legate de anumite stări, care nu devin întotdeauna stări poetice. Uitată azi cu desăvârșire, desconsiderată în perioada interbelică, dintre criticii importanți U. este menționată doar de E. Lovinescu, pentru „sonurile fluide, cele mai multe în ton popular, fără ruralism însă”. SCRIERI : Sub plopi, Craiova, [1921]. Repere bibliografice: T.R., „Sub plopi”, R, 1921, 8
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
Sorescu, D. R. Popescu, Adrian Păunescu), criticul revine în „Centru” odată cu „valul al treilea” al bucureștenilor (Petru Popescu, Mircea Ciobanu, Gabriela Adameșteanu, Mihai Zamfir și Mircea Cărtărescu). Tocmai datorită acestui potențial reducționism își propune U. „să recupereze imagini pierdute, abandonate, uitate, ale unui timp important pentru cultură, fără să solicite restaurările aberante ale utopiilor respective”. N-am spus încă totul despre modul de caracterizare al lui Cornel Ungureanu. El nu este deloc tehnic, formalist. Criticul nu este și poetician (ceea ce bineînțeles
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]