3,061 matches
-
ați dat niciodată nimic. — Romain - strigă directorul către casier - pregătește-i banii domnului Frunza. În ce fel de bancnote preferați? — În orice bancnote, dar să fie toți. Și umbrela să fie nouă. Lionel primește toți banii într-un plic, o umbrelă nouă și aplauzele clientelei. Părăsește banca având un aer de învingător, după ce ani de zile ieșise cu un aer de condamnat. E ora 11.15. Lionel se află în fața unui magazin de lux, specializat în îmbrăcăminte pentru bărbați. În magazin
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
propunerea lui Lionel și să pună diferența din buzunarul propriu. Cu o voce sugrumată, spune: — De acord. Lionel plătește cash și lasă o carte de vizită cu adresa unde să-i fie trimise cumpărăturile. Roagă să-i fie dusă și umbrela de la bancă: ziua se arată lipsită de precipitații. E ora 12.15. Lionel se apropie de sediul firmei la care e angajat. Între timp, a trecut și pe la un magazin de încălțăminte de unde și-a luat niște pantofi albi, cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
O să fie o statuie. S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol, și în cealaltă o umbrelă, închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras în el cu o armă camuflată într-o umbrelă? — Am uitat. De ce nu-i zice atunci Monumentul Bulgarului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol, și în cealaltă o umbrelă, închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras în el cu o armă camuflată într-o umbrelă? — Am uitat. De ce nu-i zice atunci Monumentul Bulgarului Necunoscut? Dacă tot se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol, și în cealaltă o umbrelă, închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras în el cu o armă camuflată într-o umbrelă? — Am uitat. De ce nu-i zice atunci Monumentul Bulgarului Necunoscut? Dacă tot se face pe banii lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un borcan de murături, gol, și în cealaltă o umbrelă, închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras în el cu o armă camuflată într-o umbrelă? — Am uitat. De ce nu-i zice atunci Monumentul Bulgarului Necunoscut? Dacă tot se face pe banii lui. — A fost o propunere și în sensul ăsta. A căzut la vot: s-a considerat că ar băga zâzanie între imigranți. Noi o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu l-au găsit. Prin eforturile primăriei, am reușit să facem un monument modest, dar semnificativ pentru solidaritatea dintre noi și ei. Trage de un șnur și cearșaful cade. Rămâne o statuie de bronz, care ține, ridicată spre cer, o umbrelă închisă și sub braț un borcan. Triplu Ve se simte atins de aripa inspirației și începe să peroreze pentru fidelii lui telespectatori: — După cum observați, francezii au un obicei foarte original la dezvelirea statuilor: servesc pepperoni din borcane mari. Poate o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bronz. Reporterului îi vine o idee. Se apleacă spre borcane. Are impresia că și statuia își apleacă ușor privirea. Triplu Ve se decide: ia cele două borcane cu bani și o rupe la fugă. Operatorul - după el. Sandu Mutălăul aruncă umbrela și borcanul și se ia după ei. Trecătorii din Angers rămân statuie. E ora 12.10. Lionel reaprinde televizorul. Are un șoc: o vede pe Esmé în prim-plan. Despre Esmé, totuși Esmé a fugit din țară prin anii ’70
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt, smântână, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu izbutiseră să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale. Până joi, până vineri... Da, abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale. Până joi, până vineri... Da, abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină batistă albă, fața transpirată de arșița primăverii, dar și ochelarii, fruntea, barba. Am stat de vorbă cu studentul, când și-a revenit. Mi-a confirmat extraordinara devoțiune, bucuria pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit, însă, din nou, pe traseul magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eu am altele. Nici nu pot polemiza lamasa dumitale. Mâncare prea bună. Moleșește. Și balonează, să-ți spun drept. Tolea extrase bancnota dintre degetele șoferului și o restitui doctorului care tocmai ieșea din mașină, cu toate bagajele: trenciul, sacoșa, servieta, umbrela. Profesorul își consultă ceasul. — Iartă-mă, nu pot. Trebuie să fiu acasă. Mă așteaptă o damă. Un argument la care cedezi, după câte știu. — Cedez, fără să îndrăznesc a-l pune la îndoială. Dar regret. Bine, altă dată. Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
avansau românii pe drumul lor spre integrare. - A dat săracul Preda de belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am timp, își continuă insul acela vorba, să iau loc lângă dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini, Verginel zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând cu capul spre Biluță. Nepăsător, acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în loc de maioneză, îi pun margarină, c-o dau unuia bolnav și plin de amor. În loc de mazăre, aș experimenta ghidușe ghiulele de tip “conflictogen”, direct în intestine, spre a-i alinta mai toate poftele de tip eterogen. Cartofii îi înlocuiesc cu umbrele marca disidentului bulgar, Ghe. Markov; și-n loc de morcovi, un braț de albăstrele să-i țină parfumat, sicriul din alcov. Ce ziceți, fiindcă scrie bine, să îl iert și ca supliment, să-i pregătesc un desert? Felul în care
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
plimbăm! îi răspund. —Bine! Hai pe-aici! Rătăcim pe o pajiște înconjurată de narcise albe care tremură ușor în bătaia vântului. Un intelectual grăbit trece pe lângă noi vorbind de unul singur. Are un rucsac în spate, din care atârnă o umbrelă. Pare un om de știință nebun, care și-a construit un dispozitiv artizanal cu care are de gând să se propulseze în spațiu. Nu știu ce-i cu mine, încep eu, apoi mă opresc. De fapt, știu. Am vorbit pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile poștale timbrele nu se mai lipeau de scrisori, coletele de carton se umezeau de alimentele nedeclarate, brânză, legume, carne, petele de grăsime trădau prezența cozonacilor, untului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor biochimice ale locului ce adăpostea sub umbrela succesului său deosebit la femele și nu pe seama soaței care de atâta ouat prin cuiburi străine se stafidise ca un bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]