23,058 matches
-
dn holul blocului stătea scris „Interzis să creșteți porci în bae!“, primea o mulțime de ouă proaspete, nu de țară, ci de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria cu o ciorbă de pui. Dom’ inginer, l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia de săptămâna trecută? Se acrise rău de tot, așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eram lăsat să trag cu arcul prin apartamentul lui de la etajul 1 scara B, ci doar pentru că o astfel de mărturisire aducea în ochii lui cu un act de trădare, iar ochii lui, pentru asta depun mărturie, s-ar fi umplut de furie și de lacrimi, iar ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Dincolo de gusturile lui fine în materie de basme și discuri cu povești, de adorația mistică pentru Rahan, de referințele savante privind studiul și aprofundarea civilizației apașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte adânc, de douăsprezece ori, apoi era strâns puternic de plex, până își pierdea cunoștința. În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un gust plăcut. Poți să mesteci o bucată zdravănă de hîrtie ore Întregi dacă vrei, ca pe gumă. Împins Într-un colț de către frații și surorile mele cu mușchi, Încercînd să-mi trec cumva timpul cît mă străduiam să-mi umplu golul și ghiorăielile pîntecului imaginîndu-mi festinuri uriașe, m-am apucat să mestec bucățelele de confetti de la picioarele mele. Deși mă aflam În perioada tîrzie a prunciei, cred că ar fi corect să afirm că acest moment a fost, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea, iar zidăria din jurul ei era tencuită grosolan și peticită de mîntuială. Pe vremea aceea eram extrem de curios, iar mirosul era liniștitor, chiar dacă nu era era chiar ca mirosurile de șobolan cu care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai mult -, care indica o aplecare către „filoprogenitivită”, definită de Gall drept „un sentiment special, care-l face pe individ să supravegheze și să se Îngrijească de odrasle neajutorate”. Aflarea acestor lucruri despre firea adevărată a Proprietarului biroului m-a umplut de fericire - pentru prima oară În viață, nu m-am simțit singur pe lume. Mi-a dat un sentiment de siguranță și - cum ar fi spus Gall - un puternic sentiment de adezivitate. M-am Îndrăgostit de Norman pe loc. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuibul familial În Balcon și, cu ajutorul ei, Îmi Încropisem un mic fotoliu. Fusese plăcut să stau acolo și să privesc ce se Întîmplă În prăvălia de dedesubt. Uneori, mai stăteam aici și după ora Închiderii, pradă reveriilor, În timp ce amurgul galben umplea Încet magazinul cu un soi de aer trist. Iubeam umbrele tot mai adînci și tristețea ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea patru sau cinci asemenea lucruri În debara și le făcea ca noi, le Încărca pe toate În căruciorul roșu și le ducea undeva. Am aflat mai tîrziu că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
negre ale unui pian. Tot mai puțini clienți veneau la Pembroke Books ; nici măcar literatura erotică nu mai avea căutare. Iar Shine Încetase, pînă la urmă, să mai cumpere cărți - nu se mai ducea la lichidări de biblioteci, nu-și mai umplea furgoneta pînă la refuz, zgîriind cu amortizoarele trotuarul. Iar casa de marcat model retro baroc dispăruse și ea, vîndută unui negustor din Back Bay. Acum dădea restul dintr-o cutie gri de metal. Și, În fiecare zi, erau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să fie chemați polițiști călare pentru a ține În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era plină de cărți aruncate. Shine se ducea cu o pungă de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis că-i un closet Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după ce ridică o clipă cozonacul. — Se vede că vă pricepeți. Pesemne că ați Învățat de la soția dumneavoastră. Arthur Rowe tresări și spuse, depărtîndu-se de grup: — A, nu, nu sînt căsătorit. Războiul complicase din cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare - garderoba bătrîneții -, fuste lungi cu buzunărașe, corsete zăngănitoare, gulere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grup: — A, nu, nu sînt căsătorit. Războiul complicase din cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare - garderoba bătrîneții -, fuste lungi cu buzunărașe, corsete zăngănitoare, gulere Înalte, cu franjuri de horbotă și cu balene, toate scoase din dulapurile epocii eduardiene În folosul „mamelor libere“. Tricotajele pentru sugaci erau foarte rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbește despre o nouă ordine, perora domnul Rennit. Dar lumea va rămîne, sper, Întotdeauna aceeași! — Se petrec totuși lucruri ciudate În lumea asta, Își dădu cu părerea Rowe. De aceea am și venit la dumneata. — A, da, firește. Să ne umplem ceștile și să trecem la treabă. Îmi pare rău că n-am sifon... Și acum, povestește-mi te rog necazurile dumitale, ca unui prieten apropiat. — Cineva a Încercat să mă omoare. Faptul nu prezintă cine știe ce importanță, cînd atîția oameni sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Londre În ruine, din care atîtea magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra. În felul ăsta, n-o să te audă nimeni. Așteaptă să se umple rezervorul, pe urmă mai trage o dată lanțul și dă-mi cîțiva pumni zdraveni. Va fi cel mai bun alibi pentru mine. Căci, În definitiv, nu sînt decît un cetățean străin, dintr-o țară inamică... CAPITOLUL V ÎNTRE SOMN ȘI TREZIRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cărui casă a fost bombardată... CÎte au mai rămas... unele sînt Într-un hal fără hal, dar altele... Nu pot să zic, am făcut o afacere destul de bună. Vi le-aș arăta, dar mă tem de păsări, să nu le umple de găinaț. E primul meu chilipir din ultimele luni. Pe vremuri, le-aș fi păstrat bine, pînă la sezonul turistic de vară - americanii sînt mari amatori de cărți. Acum, Însă, trebuie să profit de orice ocazie. Dacă nu livrez pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Între timp sentimentele lui pentru ea se vor fi stins cu desăvîrșire. — Aștept cu nerăbdare această clipă, de cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu ce să le umplu - decît cu gîndurile și Întrebările mele. Duc o viață atît de ciudată!... — Ciudată și Îngrozitoare. — Nu chiar Îngrozitoare, protestă el, dar Își aduse numaidecît aminte de Poole. Despre ce vorbeam noi Înainte de a-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă o privire pe coridor, ținîndu-și răsuflarea. Conștient oarecum de amenințarea pedepselor la care se expunea, simțea că face o faptă eroică, vrednică de un Îndrăgostit. GÎndurile lui rebele Îl umpleau de o voluptate nevinovată: era ca un elev ce se laudă că a mîncat bătaie de dragul unei fete, stînd la soare lîngă un teren de crichet, bînd suc și ascultînd Îndrăgostit, cu capul plin de vise, țăcăneala mingilor... Pacienții aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
folos! exclamă Rowe. Totul mi se pare atît de ciudat! Nu-mi Închipuiam că războiul poate fi astfel. Și Rowe contemplă Încă o dată dezolanta priveliște: cam așa trebuie să i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai mic decît un mosor de ață, spuse domnul Prentice cuprinzîndu-și În palme genunchii osoși. Un film mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință că nu era urmărit: pe aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea. GÎndul că nu-i un criminal Îl umplea de bucurie și-i dădea un fel de liniște sufletească. Trecutul uitat nu-l mai tulbura acum - cum nu-l tulburase nici În primele săptămîni petrecute În sanatoriul doctorului Forester. „Ce bine e să fii din nou adult!“ Își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cunoști teama de a fi descoperit. Rowe Își spunea acum că omul Își poate ispăși vina față de morți dacă suferă Îndeajuns pentru cei vii. — Draga mea, sînt atît de fericit! Încercă el o frază la Întîmplare, și inima i se umplu de căldură cînd auzi răspunsul ei prompt, dar reținut: — Și eu... „La urma urmei, Își spuse Rowe, oamenii Își fac o idee cam exagerată despre fericire...“ CUPRINS PARTEA ÎNTÎI - UN OM NEFERICIT Cap. I - Mamele libere Cap. II - Anchetă particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]