7,183 matches
-
este extrem de variat, deci nici el nu poate sta la baza explicațiilor pentru problemele ce privesc Întreaga regiune. Rămâne ca element determinant, ce stăruie și apare În mai toate situațiile analizate, istoria comună, vecinătatea, viața socială comună. După o primă unificare prin includerea În Imperiul Roman, urmează lunga prezență a Imperiului Bizantin, urmată de aproape cinci secole de conviețuire În cadrul celui Otoman. În secolul al XIX-lea popoarele balcanice se eliberează unul după altul și se orientează, spontan, fiecare În parte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
-lea popoarele balcanice se eliberează unul după altul și se orientează, spontan, fiecare În parte, spre Centrul și Apusul Europei, spre Occident. Se imită coduri de legi, moduri de viață venite de acolo. Al doilea război mondial vede o altă unificare, de data aceasta forțată, sub dominație rusească, bazată pe un sistem de gândire utopică; singură Grecia scapă acestei dominații. O dată Îndepărtată această din urmă intervenție violentă exterioară, cu efectele ei uniformizatoare, ansamblul popoarelor regiunii se orientează din nou spre Occident
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Al doilea manifest, VTRA, 1997, 2; Gheoghe Crăciun, Modelul Marino, VTRA, 1997, 2; Dumitru Radu Popa, Valoarea și stabilitatea ideilor, RL, 1997, 23; Sorin Antohi, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997, 31-38, 92-113; Borbély, Xenograme, 33-37; Andrei Marga, Filosofia unificării europene, Cluj-Napoca, 1997, 316-320; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 197-201; Spiridon, Interpretarea, 73-129; Faifer, Faldurile, 118-120; Dicț. esențial, 495-498; Manolescu, Lista, III, 140-147; Constantin M. Popa, Adrian Marino, Brașov, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1164-1165; Adrian Dinu Rachieru, Alternativa
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
cât și de inițiativă. În agricultură se vor ameliora efectele negative cauzate de fărâmițarea pământului: „Să nu mai fie fiecare cu bucățica lui de pământ. Atunci se ară în bloc, se seamănă în bloc” (bărbat, 51 de ani, agricultor) ...prin unificarea și specializarea loturilor destinate unui anumit tip de cultură și printr-un sistem modern de administrare a lor „are să se ocupe cineva numai de o plantație de usturoi, să spunem, unul are să pună numai ceapă, altul are să facă fermă de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
harului botezului, iubirea nu reprezintă un act (energeia) separat al naturii oarbe, ci un mod de a fi (tropos hyparxeos) fundamental al persoanei restaurate întru Hristos. Iubirea, ca principiu de individuare, operează atât recentrarea teopatică a persoanei individuale, cât și unificarea comunității de oameni într-un orizont eshatologic.1 Numai viața ascetică, liturgică și euharistică poate zădărnici negativitatea entropică a „ipostasului biologic”. Revelația modului de existență catolic (universal) și apofatic (unic) este Hristos. El ne descoperă iubirea ca vehicul de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sigură în toată diversitatea lumii în care trăiesc. Opinii de acest fel au fost și sunt purtate pretutindeni peste vremuri. Lor li se aduc mereu critici sau completări binemeritate. În contextul Uniunii Europene, există numeroase voci privind diversitatea Europei înainte de unificare și după unificare. Devizele unirea face puterea sau unitate prin diversitate ce semnificații mai au astăzi într-o Europă unită? Pe tema aceasta, Maël Donoso spunea în 2009 că: Ideea că integrarea europeană se va face prin uniformizare are două
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
diversitatea lumii în care trăiesc. Opinii de acest fel au fost și sunt purtate pretutindeni peste vremuri. Lor li se aduc mereu critici sau completări binemeritate. În contextul Uniunii Europene, există numeroase voci privind diversitatea Europei înainte de unificare și după unificare. Devizele unirea face puterea sau unitate prin diversitate ce semnificații mai au astăzi într-o Europă unită? Pe tema aceasta, Maël Donoso spunea în 2009 că: Ideea că integrarea europeană se va face prin uniformizare are două contraargumente importante. Pe
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Humanitas, București, 2006), a remarcat că discuția despre noua „diversitate” de după anii ’70 se afirmă pe fondul unei omogenizări fără precedent a societăților noastre, în care spiritele se apropie tot mai mult la un nivel profund, printr-un proces de „unificare morală” (grație urbanizării, consumului, mediatizării etc.); în aceste condiții, credința este aleasă, nu moștenită cutumiar, ceea ce încurajează intransigența crescândă a credincioșilor, până la fundamentalism; această „redefinire identitară a religiilor”, echivalarea religiilor cu „culturile” sau „stilurile de viață” integrate apoi unei societăți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bice cailor și reușește să fugă. (Ă). În O sută de kilometri apărută anterior, scriitorul trasează o temă mai puțin Întâlnită În literatura noastră actuală. Este vorba de agitația tineretului sătesc, dintr-un sat de pe malul Dunării, În preajma lucrărilor pentru unificarea organizațiilor de tineret din țară. Tinerii demască un fiu de chiabur, Ene, care se strecurase În rândul organizației locale de tineret pentru a o demobiliza, a-i submina activitatea depusă - În folos obștesc. Dar chiaburul este proprietarul unui barcaz, singurul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
depusă - În folos obștesc. Dar chiaburul este proprietarul unui barcaz, singurul din sat și singura modalitate de legătură rapidă cu orașul, care este pe celălalt braț al Dunării. În momentul În care Miai și Floarea, delegați la conferința tineretului În vederea unificării, vor să treacă cu barcazul În oraș, chiaburul refuză să-i ia. Nu există pentru tineri decât două alternative: să renunțe a mai participa la conferință sau să facă pe jos un ocol de 100 kilometri pentru a ajunge la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ordinea naturii, expresie a exigențelor integratoare și totalizatoare ale rațiunii. Este interesant de observat că la o interpretare apropiată de cea a lui Buchdahl ajunge un cunoscut filosof al științei, care vede teoriile științifice în primul rând ca instrumente de unificare și de explicație a faptelor. Întrebându-se cum răspunde Kant la interogația privitoare la tremeiurile caracterului legic, necesar unor corelații dintre stări de lucruri stabilite în mod empiric, Philip Kitcher scrie: „Răspunsul lui Kant, afirm eu, este că statutul legic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
facultatea de judecare acționează potrivit „principiului afinității legilor particulare ale naturii”42. Îndeosebi din lectura capitolului IV („Despre experiență ca sistem pentru facultatea de judecare”) al „Primei introduceri” reiese că prestația specifică pe care Kant o atribuie acestei facultăți este unificarea experienței, integrarea legilor într-un sistem prin subsumarea unor legi empirice deja stabilite altor legi tot mai inalte. Natura se orientează după intelectul nostru doar în privința „legilor ei formale”, în virtutea cărora ea este obiect al experienței in genere, dar „cât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sau diversitatea și eterogenitatea lor, natura este liberă de toate îngrădirile facultății noastre legiferatoare de cunoaștere”. Kant precizează că interesul puterii de judecare este „cel de a urca de fiecare dată de la particularul empiric la generalul deopotrivă empiric, in vederea unificării legilor experienței... „43. Puterea de judecare intervine, așadar, în constituirea experienței ca sistem de legi empirice. Întrebarea cum sunt posibile legile cauzale ale fizicii propriu-zise nu primește, de fapt, un răspuns în cele două „Introduceri”, invocate în mod insistent de către
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Hume, nu va putea primi un răspuns satisfăcător pe baza categoriilor și principiilor „Analiticii”. Friedman, dimpotrivă, apreciază că nu există o alternativă la această supoziție. Căci intervenția ideilor regulative și a judecății transcendentale pot să explice doar cum devine posibilă unificarea crescândă a legilor empirice, integrarea lor într-un sistem al experienței. Numai principiile și categoriile filosofiei transcendentale împreună cu cele ale metafizicii corpurilor sunt în măsură să dea socoteala de acele atribute care disting, după Kant, legile particulare ale naturii de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unitate și cea mai mare extindere 4. Kant precizează că „noi chestionăm natura după aceste idei”, care nu sunt „scoase din natură” și considerăm cunoașterea noastră drept nesatisfăcătoare „atâta timp cât ea nu le este adecvată”5. Ideile rațiunii orientează cercetarea spre unificarea și sistemarizarea sub principii mai generale a cunoștințelor despre fapte, spre ceea ce Kant va numi „folosirea sistematică a intelectului”6. Prescriind o asemenea folosire a intelectului, „rațiunea nu cerșește, ci ordonă, deși fără a putea determina limitele acestei unități”7
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
specificității și continuității formelor. Ele îndrumă intelectul spre formularea unor ipoteze teoretice care vor face posibile observația sistematică și experimentul. În formulările lui Kant, cercertătorul, prin ipotezele sale, va constrânge natura să răspundă la întrebări care exprimă interesul rațiunii pentru unificarea, ordonarea și sistematizarea faptelor sub principii tot mai generale. Orientarea unor cercetări cum sunt cele ale lui Galilei, Torricelli sau Stahl, pe care le menționează Kant, ar ilustra tocmai acest interes. Kant afirmă că fizica a pășit pe drumul sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
O reprezentare în multe privințe asemănătoare cu privire la țelul ultim al cunoașterii științifice, care ar trebui să orienteze munca teoreticianului, a susținut, un secol și jumătate după Kant, Albert Einstein. Pentru Einstein țelul suprem al cercetării lumii fizice era simplificarea și unificarea sistemului fizicii teoretice prin ceea ce el numea „pătrunderea conexiunilor de o generalitate mai adâncă”. Încrederea lui Einstein că o apropiere continuă de acest țel este posibilă se baza pe convingerile sale profunde cu privire la simplitatea lumii fizice la nivelul ei fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al unor cerințe tot mai înalte de simetrie și de invarianță pentru ecuațiile teoriei 18. Rațiunea acestei preferințe este clară. Einstein considera teoriile fizice care sunt superioare din punctul de vedere al „perfecțiunii interne” drept pași în direcția realizării țelului unificării finale a cunoașterii printr-o teorie care să ofere un „fundament uniform” pentru întreaga fizică. El vedea dezvoltarea istorică a teoriilor fizice drept o înaintare treptată dar continuă spre acest țel. Dintr-o perspectivă mai pragmatică, cea proprie majorității fizicienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoaște istoria științei matematice a naturii, el o caracteriza drept o teorie incompletă, care va trebui să fie depășită prin integrarea ei într-o teorie mai cuprinzătoare, cu o bază mai largă 19. Punctul de vedere al lui Einstein cu privire la unificarea cunoașterii fizice printr-o teorie finală este înrudit cu cel al lui Kant despre idei transcendentale care orientează cunoașterea în calitate de maxime atemporale ale rațiunii. Acest punct de vedere, un punct de vedere împărtășit și de reputați fizicieni contemporani, este desemnat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unei teorii cu o validitate nelimitată, pe deplin satisfăcătoare din punctul de vedere al completitudinii și consistenței. O asemenea teorie va fi ultima în sensul că principiile ei nu vor putea fi explicate prin principii mai generale. Ea va înfăptui unificarea cunoașterii, permițând derivarea tuturor legilor fizice particulare 20. Criticii fundamentalismului din rândul fizicienilor și al filosofilor științei se raportează astăzi în mod sceptic la supoziția că cercetarea naturii ar trebui orientată de un țel încorporat într-un ideal universal al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mod necesar legate unele de celelalte în vreun mod sistematic sau uniform: de o cârpăceală de legi”21. Adoptarea acestui punct de vedere pluralist și particularist atrage după sine rezerve de ordin principial cu privire la pertinența idealului fundamentalist al corelării și unificării tuturor domeniilor lumii fizice prin teorii cu principii tot mai generale, mai abstracte. Particulariștii apreciază că enunțurile „fizicii fundamentale” nu sunt, în realitate, relații universal aplicabile. Aceste enunțuri sunt valabile doar pentru acele sisteme reale care aproximează destul de bine modele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exemplu - subliniază ei -, temeiuri empirice pentru a crede că legile particulelor elementare acționează și în afara unor dispozitive speciale care au fost create în laboratoare. Ar trebui, prin urmare, să rezistăm sugestiei fundamentalismului că există legi care acționează pretutindeni, că idealul unificării finale a cunoașterii sub principii de o supremă generalitate exprimă un țel realist. Cum spune Cartwright, s-ar putea ca rațiunea supremă - Dumnezeul fizicienilor - să nu fi acționat în modul imaginat de Kant și de Einstein 22. Încrederea lui Einstein
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
diferite configurații. .. În lumina învățămintelor pe care le-a oferit dezvoltarea ulterioară a științei matematice a naturii, argumentele aduse de Kant în favoarea superiorității explicației metafizic-dinamiste a materiei ne apar drept cel puțin îndoielnice. Mai întâi, calea pe care devine posibilă unificarea sub principii a faptelor experienței, a „diversității specifice a materiilor”, nu poate fi stabilită in mod a priori de filosof, cum înclina să creadă Kant37. Doar evoluția istorică a științei exacte a naturii poate stabili fertilitatea sau lipsa de fertilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
particulare și reduce metodele și presupozițiile generale ale cunoașterii folosite în știință la principiile ei.”61 Ambiția lui Motru de a elabora un sistem propriu de metafizică inductivă nu trebuie, așadar, să ne surprindă. Acest sistem reprezintă o încercare de unificare a universului material și a universului conștiinței pe baza conceptului energiei 62. Ca și alte minți ale vremii, filosoful român situa acea cunoaștere pe care o oferă știința în vârful ierarhiei valorilor. Demnitatea filosofiei era cel mai bine pusă în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Meditația este un stadiu modificat al conștiinței care generează o stare de profundă relaxare a ființei, ajutînd fie la sporirea, fie la diminuarea percepției asupra lumii Înconjurătoare. Aceasta vă permite să trăiți și să vă bucurați de un sentiment de unificare cu dumneavoastră Înșivă și cu Întregul Univers și vă ajută să vă acceptați pe dumneavoastră Înșivă, precum și rolul pe care Îl jucați În configurația lumii, ducînd la o adîncire a „cunoașterii interioare”, diferită de o simplă dobîndire a cunoașterii. Meditația
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]