6,525 matches
-
Iarna. Ce... numai că?... - Păi... au scăpat câțiva. Au spus la alții... ăia... altora... Și uite-așa! Acum toți cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee? țipă împărăteasa, ridicându-se turbată. Așa stau lucrurile? Începu să alerge agitată de colo-colo, urlând: - Ce-și închipuie supușii mei că îmi risipesc diamantele pe ei pentru că sunt frumoși? I-am izbăvit de noroiul și murdăriile Toamnei. Mi-am risipit florile prin păduri, pe gardurile și pe geamurile lor. Toată zestrea mea de pietre scumpe
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
locurile astea! Și tu, Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci acțiunea! Să fie plină împărăția de ciolanele oamenilor și viețuitoarelor moarte și cioturi uscate! Să pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii nu mai
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște namile urlătoare din foale și chitare, aduse special de Iarnă din Țara Vânturilor Veșnice. Nor Vânăt dansa cu baba Cloanța-Cotoroanța în chiote turbate, în hora babelor zăltate. Lupul Colț Fioros urla ca un apucat, de chiotele babelor acompaniat. Vrăjitorul Ger-Sticlos dansa pe un butoi de lacrimi din care făcuse sloiuri de gheață colorate cu sânge. Însăși Iarna dansa cu generalul Prăpădenie într-o sambă îndrăcită. Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR- 2 / Năstase Marin
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
nu o pot oferi, Dragoste, dragoste, unde-s Tablele, sura, Nobili, poeții sunt nu cunosc moartea, Așa o fi, yofi, o fi? Nu sunt celebru, nu ești celebru, Dar ne iubesc tigrul și cerbul, O, Valery, o, Pasternak, Când urile urlă, muzele tac. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Porumbelul / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1282, Anul IV, 05 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PORUMBELUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374433_a_375762]
-
pâine de secara Ea este fiecare nuanță din vocea ei Ea este femeia de lângă tine în tren Ea este catifea că o mișcare de anghila Ea este un leu împodobit cu cicatrici Ea este aceea căreia îi pasă destul ca să urle Ea este ușurarea rasului Ea este focul ce nu-l pot stavili Ea este vulturul înălțându-se deasupra autostrăzii Ea este pasărea paradisului în floare Ea este respirația feniculului Ea este coasta de dincolo de reciful meu Ea este pământ pentru
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de SANDI KING în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374449_a_375778]
-
de tăcere de păcate și de tortură că existăm ; existăm așa ,fără sens ,între pământ și cer între stele și noroi ;stele care sunt și ele doar pământ ,materie din materie ,așteptând nu-știu-de-ce ,nu-știu -de -cand ,Duh Sfânt ,așteptând și urlând către un cer mult prea înalt care nu ne mai poate alină ,care nu ne mai poate lipi ochii de stele ,care arar ne mai luminează beznă în care viermuim ,așa cum și în noi rar se mai zbat amintirile culorilor
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
propriu fiecărui om, te cheamă-atunci în reveniri, puternic, și-ți poruncește să te reîntorci la freamătul de griji, la desfătări, să te-amețești cu false preamăriri și cu iluzii, să te înalți pe scări de idealuri calpe, găunoase, să-și urle-n sânge hoarde simiene, ca să scrâșnești cu idolii în brațe și să li te prosternezi cu umilință. Iar tu te zbați din nou nevolnic să re-nflorești în parte, la capătul materiei ingrate, transgalaxind dorinși și idealuri pure, electrizându-te
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
vaier lung am auzit în gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean să urlu, ca un om, prin bocet... Am înțeles atunci că totu-i fad, Că-i îngropat în praful păcii Și cuiburile viselor mai cad, Iar apa vieții n-o oprești ...nici chiar în sălcii. Referință Bibliografică: SALCIA / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
milenii și ere, prin cer și pe pământ, prin suflete și minți, e simfonia veșnică a naturii. Este și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Să fie și aceasta dovada acelui mult discutat pesimism eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
cântările, inima, salcâmii, gândul, idealurile, patimile, plopii, talanca, atotștiutoarea(luna), valurile, cumpăna de la fântână, lebăda, lira, coama mării, lunca, ruinele, palatele fantastice, stelele, cerul, stânca, poporul, cartea, fila, arborii, chiparosul, corabia, nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie, despică, răscolește, zvârle, arde, îngheață, desprinde, lovește, risipește), vântul are și efecte
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o suflare, pe-o aripă de gând, Să mă ridic în slavă, privind către Pământ, Ca spre un fulg de nea, în noaptea cea pustie, Mânat de-un Viscol veșnic, urlând prin Galaxie... Gheorghița Durlan Referință Bibliografică: VISCOL... / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghița Durlan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]
-
părăsi conacul. Mona rămăsese sfâșiată de durere. Striga, blestema, arunca lucrurile prin casă, în timp ce unchiul ei nu știa cum s-o mai potolească. Apoi fata începu să-l urască pe Nerun, despre care tocmai aflase lucruri cutremurătoare. Își blestema soarta, urla și strica toate lucrurile de prin preajmă. Noaptea care urmă a fost un iad în casă. Unchiul nu reușea s-o liniștească nicicum. Chiar se gândea să cheme o femeie să-i descânte nepoata. Fata nu dormi toată noaptea, bocea
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
-te de aici! Du-te în iad, focul să te ardă!... Mi-ai distrus sufletul și viața! Piei din fața mea, pentru totdeauna! Du-te la boieroaica ta!... Înecată de furie, trânti furioasă geamul care se făcu țăndări. Apoi începu să urle, să răstoarne și să strice toate lucrurile de prin casă. Nerun, văzând așa blestem căzut ca din cer, nu mai știu ce să facă. Plecă din fața geamului, merse câteva case mai încolo și se prăbuși pe o piatră de pe uliță
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
suflet, buzele-ți arse pe sub rouă de așteptare, mâinile-ți întinse strângând nisipu-n zare. Cine ești tu dragoste? câte arome și vise subtile ne înflorești pe sub tâmplă? nesomnul din foamea de tine ce umblă, ești cea mai frumoasă cântare ce urlă, de tine în mine, fără noi doar o umbră, nopțile ne-nopți, zilele ne-zile fără tine. nu știu cine ești dar te simt! ești cea mai frumoasă făptură! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! / Doina Bezea : Confluențe
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373377_a_374706]
-
1613 din 01 iunie 2015. Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Își deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții pierdute, Își cântă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si pună mantie de stele-Pulbere de diamante,Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.Suspina, strigă:Să cadă zăpadă!Să potopească ger!Să înghețe apele!Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afaraSa purifice brazii, și munții, si apele, si cerul.Isi țipă puterea în suflete de om,Isi deapănă nefericirileIn șuvițele fetelor îndrăgostite,Își aruncă fraielePe aripile tinereții pierdute,Isi cântă cântecul taraganatIn glasul
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Peștii din întrega baltă Vrea pe plaje să dispună De caii aduși din lună Și să țină de căpestre Hergheliile rupestre! Sapă, sapă în adâncuri Ars de soare, dus de gânduri. Cine știe dacă are Pe diseară de mâncare! Vântul urle, valul salte El negruț e pus pe fapte Vrea să pună-n libertate Caii viselor furate Daytona Beach, Florida, 8 aprilie 2004 Ploaia de vară Copiii se jucau în ploaie În ploaia unei veri fierbinți Aveau hăinuțele murdare Copii crescuți
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
vânt desenează poteci sigilata cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roaga așezând pe rafturi de lemn coli albe în cămara viitorului donița cu lapte spumos cheamă ielele din rărunchii pădurii în timp ce o haită de lupi cu ochii umezi urlă prin Carpați un cântec haiducesc (le-o fi dor de bunicul Ion pe vremea aceea când încă nu-și acceptase plecarea și răzbătea împreună cu ei prin legende) de-atâta moarte mi se zbate sufletul prin închisorile lumii aștept un fulger
AȘTEPT UN FULGER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373498_a_374827]
-
totuși, ceva din ființa lui atât de mândră trădează acum o îngrijorare adâncă de parcă greutățile întregii lumi s-ar fi adunat toate acolo, în pieptul acela puternic. Și, parcă cu cât se străduiește mai tare să o ascundă, pe-atât urlă ea mai tare și face semne disperate de undeva, din nevăzut... (Capitolul II, p. 29) Străbunicul cel falnic al Alexandrei-Svetlana, impunător ca un dac dârz, cu trăsături de haiduc, cu credința de cremene, neclintită, Eroul care și-a salvat confrații
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
vândă. Steaguri multe. Să îmi acopere goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând pe corpul meu ciopârțit. Steaguri multe. Care mă dor. Altădată, copiii mei mureau pentru acest steag. Astăzi, îmi acoperă cu el rușinea și rănile, noroiul și scârba. Muzica urlă. Cântece încearcă să îmi acopere plânsul. Altădată, ele îmi lăudau gloria și îmi făceau sângele să fiarbă. Astăzi mă dor. E atât de mare discrepanța! Tancuri trecând în zgomot de fanfară pe străzile goale. Altădată, oameni drepți și desculți mureau
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Făt-Frumos al neamului, tot ce a dat neamul acesta mai bun în ultimele secole, e aici în fața ochilor mei, strivit, călcat în picioare, scuipat, calomniat, bătut, înfometat, disprețuit, umilit. Și nu am cum să-l ajut. Nu am cum să urlu împotriva unei nedreptăți atât de mari. Familia plânge după el. Camarazii îi sunt toți în temniță. Toți cei care au crezut în visul lui și au fost dispuși să îl urmeze până la moarte și dincolo de ea, floarea acestui neam, tot
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
scrise despre lupta lor... Nu spun că sunt perfecți... Să plângem, să cerem iertare, să ne pocăim, să punem odată și odată început bun! Dar dacă au făcut ceva bun, fraților, și noi nu vedem, plânge cerul de lacrimile lor, urlă pământul de sângele lor vărsat și uitat pe nedrept, mocnesc oasele lor neîmpăcate sub mall-urile noastre, se răsucesc în nemormintele lor, fără cruci... și greu blestem se adună asupra noastră.” (Capitolul VI-Fetița în verde, p. 317) FLOAREA din
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Acasa > Poezie > Amprente > POVESTE CU ȘOIM Autor: Carina Anca Ienășel Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului când noaptea cade peste munții-n flăcări și lupii-ncep să urle a pustiu un șoim apare pe sub norii negri nepăsător și ferm și cenușiu - plutește peste pinii-ngândurați visând la prada ce-l așteaptă-n vale; cutează să se creadă împărat, c-o lume-ntreagă are la picioare... în adierea vântului
POVESTE CU ȘOIM de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373528_a_374857]