6,013 matches
-
prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună bucată de timp nu m-am putut clinti din loc. Aș fi vrut s-o iau la goană, mă temeam îngrozitor ca nu cumva jivina să reapară mai aproape de uscat, ca nu cumva să se înalțe chiar la picioarele mele. Dar mădularele mi-erau ca împietrite, iar inima îmi bătea cu atâta violență, încât orice efort în plus m-ar fi putut doborî. Marea își reluase calmul și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu putință să cumperi aici pește proaspăt, după cum mă asigură, cu mândrie, toți sătenii. Am mai întreprins câteva cercetări, lipsite de rezultat, în legătură cu o spălătorie. Până acum mi-am spălat singur toate rufele, inclusiv cearșafurile, pe care le întind la uscat pe pajiște. Poate că voi continua s-o fac; efectuarea acestor munci simple îți dau o deosebită satisfacție. Am uitat să spun că am descoperit în sat o a doua prăvălioară, care vinde articole de fierărie, pitită printre șirul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o chică de păr negru și favoriți negri, o mutră de bădăran victorian. E capul celor care se amuză să mă pună în încurcătură. De astă dată, îmi analizează întrebarea: „Foci? Mari? Foarte mari? În împrejurimi?“. Vreți să spuneți pe uscat? mă întreabă. S-o fi gândind la viermi, intervine unul din mușterii. Clienții cârciumii sunt întotdeauna aceiași, muncitori agricoli ieșiți la pensie, așa cred. De bună seamă, nici o femeie printre ei. Mă gândesc la foci, în mare. Cu toții scutură din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lizzie dispăru în automobil. Ambele portiere fură trântite și vehiculul dispăru după cotitură. Câteva minute mai târziu, reapăru pe drumul spre hotel. L-am urmărit până ce a trecut dincolo de hotel și s-a făcut nevăzut pe drumul ce duce spre uscat. Pe urmă m-am întors în turn și am ridicat sandaua ruptă a lui Lizzie. O fi durut-o rău piciorul, până când a ajuns la mașină. S-au scurs două ore de la cele întâmplate și mă aflu acum în cămăruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea strălucirea, eclipsând stelele, revărsând scânteieri metalice în mare, și însuflețind uscatul cu prezențele fantomatice ale stâncilor și copacilor neclintiți. Cerul era de un negru albăstrui, limpede, tolerând abundența de lumină a lunii, dar nelăsându-se iluminat de ea. Pământul și obiectele sale păreau muiate într-un cafeniu vaporos. Umbrele se așterneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am scris la acest jurnal, aducându-l la zi. După aceea i-am scris lui Hartley scrisoarea al cărei text îl voi reproduce puțin mai încolo. După aceea mi-am spălat o sumedenie de rufe și le-am pus la uscat în soare. După aceea m-am dus să înot, plonjând de la scările turnului. După aceea m-am așezat lângă turn și am privit la soarele după-amiezei târzii, care răspândea mari bălți de umbră în spatele stâncilor sferice de la Golful Raven. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am strigat tare: „Hartley!“, și chemarea a răsunat înfricoșător, primejdios. Ce drum o fi apucat? În nici o direcție nu exista vreo cale ușoară ca să răzbați până la dig, nici înspre partea satului, nici înspre turn. Opacitatea albastră care înfășură întinderea de uscat nu cuprindea decât stânci zbârcite, ghemuite una în cârca alteia, mlaștini vâscoase și râpe abrupte, adânci. Am stat locului, ascultând, sperând să o aud chemându-mă sau să deslușesc zgomotul târâtului ei. Ceea ce păruse tăcere compactă se dovedea acum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald, de stâncile calde, după strania răcoare a casei mele. Stâncile continuau să se împrăștie, ca niște mormane incolore deasupra unor gropi de întuneric. Dedesubt, se întindea drumul, iar câteva lumini răzlețe clipeau în sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întruna un capăt la suprafață, câțiva pescăruși cu ochi sticloși, un cormoran care-mi întunecă brusc luminosul cerc vizual. Pe urmă, fără nici un motiv special, mi-am schimbat poziția, astfel încât lentilele vrăjite și dilatatoare să se mute dinspre apă către uscat. Zăream valurile spărgându-se de stâncile galbene de la piciorul turnului, și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca acesta. M-a văzut, și-a fluturat brațul, dar nu a dat nici un semn că s-ar grăbi. Mi-a strigat să vin și eu, dar am refuzat printr-o mișcare din cap. Îl voiam imediat pe Titus pe uscat, în parte pentru că doream să șterg impresia neplăcută lăsată de stupidul nostru schimb de cuvinte din bucătărie. Și apoi țineam să-l am pe Titus alături de mine, îmbrăcat, competent și cu mintea limpede, în clipa când domnul avea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ești? se auzi vocea lui Gilbert. Se întunecase aproape total, deși pe mare stăruia încă o geană de lumină, acolo unde soarele scufundat ilumina dunga de nori albi, ce străluceau ca niște lampioane palide peste valurile care se repezeau către uscat. Fluxul se înălța. — Lizzie, vino la noi, vrem să ne cânți „Voi che sapete“. Într-o clipă se îndepărtă de mine, întinzându-și o gambă lungă, goală. Acum îl deslușeam pe Gilbert, întinzându-i o mână de sus, de pe creastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar fi fost un nor. Spuma nervoasă de la buza mării părea fosforescentă. Am început să hoinăresc în căutarea lui Lizzie, care dispăruse. Toată lumea părea să rătăcească pe stânci, ținând în mână pahare în echilibru precar. O bufniță țipa undeva înspre uscat, iar glasurile intermitente ale musafirilor mei sunau la fel de îndepărtate, la fel de fragile și găunoase. Voiam să-l găsesc și pe James pentru că aveam senzația că mă arătasem dur față de el. Doream să-i spun ceva, nu prea eram sigur ce anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noi în valuri mari, cocoșate, lunecoase, fără urmă de spumă până în clipa când se întâlneau cu stânca într-o țâșnire de frișcă. Soarele continua să ardă, deși un giulgiu de ploaie sură estompa încă orizontul. Un curcubeu unea marea cu uscatul. Golful Raven avea o culoare de sticlă verde, pe care nu i-o mai văzusem până atunci. O clipă m-am întrebat pe unde-o fi Rosina. Urcasem stânca în tăcere, și tăcerea continua să ne rețină. Eu mă uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se îndepărtă și se așeză din nou pe iarbă. Se pare că turiștii, ducându-se să se scalde în jurul stâncilor din Golful Raven, văzuseră trupul lui Titus purtat de valuri în jurul colțului turnului, înotaseră până acolo și-l trăseseră pe uscat. Nimeni nu mai putea face nimic. Câțiva oameni îl întinseseră pe Titus pe o targă și-l vârâră în ambulanță. Niște automobile se opriseră în jur. Mașina poliției plecase, ca să-i informeze pe părinți, la Nibletts. Verdictul anchetei fusese: „Deces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
James colinda întruna aceleași locuri, urcându-se pe „muntele“ meu, adăstând pe podul lui Minn, cățărându-se pe stânci până la turn, de parcă ar fi vrut să măsoare distanțele. În câteva după-amieze, eu și Lizzie ne-am plimbat pe câmpurile dinspre uscat, pe lângă locul unde, într-o existență anterioară, îmi pusesem în gând să plantez o grădină de ierburi aromate; un ținut pe care nu apucasem încă să-l explorez. Regiunea era mlăștinoasă, presărată cu cioburi de stâncă, tufe de grozamă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți iei nimic, vino! Hartley, nu rămâne alături de omul \sta! Alege fericirea, vino cu mine! Am prins-o din nou de braț. Se uită la mine de parc-ar fi fost gata să izbucnească în lacrimi, dar ochii îi rămaseră uscați. Se trase îndărăt și i-am eliberat brațul. — Hartley, vorbește-mi...! Vorbi, dar de-abia de i-am putut desluși cuvintele. — Tu n-ai înțeles... — Hartley, iubito, vino cu mine! Te aștept. Te voi aștepta două ore în biserică. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cutii. — Cine știe? Tu ești un om al mării. Eu sunt un om al munților. — Marea e curată. Munții sunt înalți. Cred că încep să mă îmbăt. — Marea nu-i deloc curată. Știai că delfinii se sinucid uneori, sărind pe uscat, din cauza chinurilor pricinuite de paraziți? — Mai bine nu-mi spuneai. Delfinii sunt niște animale atât de drăguțe. Deci și ei își au demonii lor de care nu mai pot scăpa. Mă rog, dacă pleci, dă-mi de veste când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
perna udate de rouă. Și atunci am auzit, ciudat și înfricoșător în tăcerea totală, un sunet venind din apă, un plescăit subit și puternic, de parcă ceva aflat sub stâncă era pe cale să iasă la suprafață și să se târască pe uscat. O clipă m-am simțit încleștat de gheara fricii, m-am răsucit și m-am aplecat către muchea mării. Și atunci am văzut, chiar sub mine, patru foci privind în sus cu fețele lor canine, pline de curiozitate. Înotau atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plin de apă până aproape de genunchi. Că Jilava era la 25 (sic!) de metri sub pământ... M-am gândit: Măi, da’ ce Dumnezeu, nici bec, nici nimic? Și un miros de egrasie... Umblam ca bezmeticii, și pe oriunde umblam, numa’ de uscat n-am dat. Acuma ce e de făcut? Trebuie să stai liniștit până dimineață, altă soluție nu era. Și când o fost dimineața ne bagă în cameră unii... Ai de mine și de mine! Numa’ eu cu Savu Vasile și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
bugetului va începe săptămâna viitoare. Monaco a ajuns în Sigmaringen. După-amiaza audiențe. La Elisabeta, care e foarte bine. Ora 4½ plimbare cu trăsura la Șosea, pe jos înapoi, la ora 6. Seara la Elisabeta, scris. Foarte apăsător și enorm de uscat. Vineri, 3 martie/19 februarie Vreme mohorâtă. Elisabeta foarte bine, doar obosită. Medicii satisfăcuți. Ora 11 Dabija la mine. Atentat asupra reginei Victoria la stația de cale ferată Windsor, fără urmări, noi telegrafiem îndată. După-amiaza singur, ceva ploaie. La Elisabeta
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
se interesează de starea Elisabetei, din însărcinarea împăratului. Orele 4-6 plimbare cu trăsura, Filaret-Cotroceni. D. Brătianu la mine. Primit depeșă de mulțumire de la Milan. Austria l-a recunoscut. Miercuri, 8 martie/24 februarie Vreme rece, +5°R, înnorat, enorm de uscat. Ora 10½ Stătescu, ora 11½ Urechia la mine. Elisabeta este aproape complet restabilită. 7 săptămâni a durat boala grea. De două ori viața i-a fost în pericol. După-amiaza la ora 1½ prințul Obolenski, care consideră ridicolă proclamarea regatului Sebiei
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
a votat aproape nimic. Brătianu încă la țară. Stagnare a afacerilor. După-amiaza cu Elisabeta, care asistă la cina mea. Rămâne în picioare până la ora 7½, e foarte vioaie. Noapte rece, senină. Joi, 9 martie/25 februarie Vreme minunată, enorm de uscat. Elisabeta foarte bine. Proaspătă și bine dispusă. Ora 10 Anghelescu, ora 11 Lecca. După-amiaza audiențe. Plimbare cu trăsura, praf enorm. Seara de la 9 la 12 Bălăceanu la mine, ia partea Austriei în toate. Vineri, 10 martie/26 februarie Vreme minunată
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
misiunea prusiană la Constantinopol. Eu în uniforma de dragoni. Invitați Wesdehlen, generali, colonei etc., 40 persoane. După aceea Radziwill, care primește Steaua României, și Reuss, care primește Coroana României, la mine până la ora 10. Vineri, 5/17 martie Enorm de uscat, nici o perspectivă de ploaie. Înainte de amiază nici un ministru. Ora 1½ Suliman-Bey. Ora 2 prezidat Academia Română, până la ora 5. Mic discurs. Alecsandri, Poni și Ștefănescu țin conferințe. Acasă pe jos, prin Cișmigiu, praf enorm și vânt. Seara cu Elisabeta și scris
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
prin Cișmigiu, praf enorm și vânt. Seara cu Elisabeta și scris. În Berlin scandal la Curtea de Conturi, din pricina căilor ferate. 50 de deputați ai opoziției demisionează. Insurecția din Dalmația terminată. Sâmbătă, 6/18 martie Nici un nor, vântos, enorm de uscat. Înainte de amiază nici un ministru. Brătianu merge iarăși la țară. Orele 2-5 inspecție a Batalionului nr. 1 Vânători, Niculescu, excelent. Regimentul 4 Infanterie, Cazarma Cuza și Azilul Militar. Ora 5½ maiorul Corvin, adjutantul lui Sandro, la mine. Seara scris. Duminică, 7
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Vânt, cer fără nori. Ora 11 ministrul de finanțe Lecca; este și el foarte îngrijorat din cauza secetei enorme și a vântului continuu. Semănăturile au suferit foarte mult. După-amiaza audiențe, cu Elisabeta. Seara scris. Marți, 9/21 martie Vânt, enorm de uscat. Înainte de amiază Stătescu, Dabija. După-amiaza de la 2 la 5 inspecție a Batalionului nr. 4 Vânători și a Regimentului nr. 2 Infanterie, bine. Vizitat cazarma Cuza. La Cotroceni, unde totul e încă gri, cald. Ora 6½ dineu pentru Calievič, ministrul sârb
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]