4,445 matches
-
pe care experiența și reflecția le impun. Prin urmare, propunerile concrete de reformă pe care autorul le formulează în Calea schițează o societate democratică, policentrică, antibirocratică, pe scurt, o societate socialistă sau comunistă, desigur, așa cum apărea ea pe hîrtie, ca utopie, nu cum a fost aplicată criminal în atîtea țări. Morin se ferește însă cu mare iscusință de rostirea cuvîntului "socialist", ceea ce nu făcea cu ani în urmă, cînd își clama deschis și mîndru apartenența la acest curent de gîndire. Filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lume? Singurul nostru viitor este, oare globalizarea, în sensul războiului economic? Insistînd asupra complexității lumii și a "constrîngerilor realității", conducători și experți ne explică faptul că nu suntem liberi și că refuzul "realismului" și al eficacității ne-ar azvîrli în utopie. Chestionînd noțiunile de "lume", "realitate" și "complexitate", sociologul Andreu Solé critică radical proiectul științelor sociale care fondează această viziune (în Creatori de lumi, Junimea, 2009). Realitatea lumii nu e altceva decît ansamblul posibilelor și imposibilelor pe care oamenii nu încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
speculațiile iraționale și nebunia grandorii mișcărilor de extremă dreaptă din acele vremuri (evocate îndeosebi în Schimbarea la față a României), sunt privite de vîrstnicul Cioran cu un amestec de rușine, incredulitate și voință de detașare totală (îndeosebi în Histoire et utopie și Mon pays). O particularitate interesantă în cazul lui Cioran: construcția identității sale literare trece prin uciderea asumată a identității lingvistice materne ; între început și sfîrșit, istoria acestei gîndiri urmează spirala vertiginoasă a unei descoperiri a lumii prin intermediul unei alte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care le tratează limpede cu acea distanțiere ironică, parodică, postmodernă. De fapt, profită de această ipostaziere pentru a "înțepa", în trecere, miturile distorsionate ale unei civilizații ce a luat-o la vale, care a sfărîmat, cu corectitudinea politică și alte utopii contemporane, relațiile umane, ca și reperele esențiale ale oricărei societăți funcționale. Satira e atît de îngroșată, caricatura atît de evidentă, încît niciun cititor avizat nu poate fi dus în eroare ; amărăciunea se ițește pe după grotescul adoptat de acest romancier, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
modernului în interiorul unui cartier vechi, ca la Beaubourg, astfel încât eclectismul pare a fi o dominantă cultural-estetică a postmodernismului, cu principiul "nimic nu este a priori ilegitim". O întrebare rămâne totuși fără un răspuns clar conturat în acest context: "după sfârșitul utopiilor și al marilor povestiri vom asista, oare, la sfârșitul marilor opere?"35. 1.1.2. Indicii "arheologice" Reconstituirea termenului trebuie să-și asume din start faptul că originea sa este încă incertă, după unii comentatori el a apărut la sfârșitul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să capete contur începând cu anul 1960, "se organizează în jurul unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici stilul, ambele colaborând la realizarea scriiturii. Ne întoarcem astfel la rolul scriitorului în actul scrierii, la partea de umoare personală, biologică din stil. Situarea pre-impusă a scriitorului în niște cadre date îl determină pe Barthes să vorbească despre o utopie a limbajului, din moment ce scriitura nu-și poate inventa limbajul decât ca proiect și nu ca realitate primă. Semnul literar este supus unei fatalități care face ca "un scriitor să nu poată înscrie un cuvânt fără să adopte clișeele proprii unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei a fost definită aproape dintotdeauna ca fiind aceea de a cultiva rațiunea, iar "ideea raționalității ordinii universale este la fel de veche ca filosofia însăși, și "postmodernismul" este atunci și expresia pentru sfârșitul filosofiei, și chiar și a formei ei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Lane). Cărțile sale, alături de numeroasele articole pe care le-a publicat periodic au dezvoltat o serie de idei care au dat naștere multor controverse legate, de exemplu, de afirmații de tipul: "războiul din Golf nu a avut loc"; "America este utopia realizată"; "realitatea, ca și socialul au dispărut" etc. De asemenea, ca și pentru majoritatea filosofilor postmoderni, abuzul de concepte științifice și împrumutul unui vocabular științific, chiar dacă sub forma metaforelor sau a altor figuri de stil, i-au fost sancționate de către
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relației dintre iluzie și realitate. În viziunea sa, cultura noastră este în curs de a extermina iluzia sub toate formele sale, iar puterea ei a trecut în lucruri, în tehnologie și alte tipuri de tehnică, ceea ce semnifică, de altfel, că utopia a murit. Într-o anumită accepțiune, realul s-a pierdut în profitul virtualului, dar pierderea cea mai gravă este aceea a iluziei în forma sa radicală. Nu mai este vorba despre iluzia sfârșitului, ci de sfârșitul iluziei, acea iluzie vitală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care disimulează că nu există nimic (era simulacrelor și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau science-fiction. În această abordare a problemei, simulacrelor de prim ordin, în calitatea lor de simulacre naturale, care se bazează pe imagine și imitație, le corespunde imaginarului utopiei (particularizată de Baudrillard prin dorința de a restitui în mod ideal imaginii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau science-fiction. În această abordare a problemei, simulacrelor de prim ordin, în calitatea lor de simulacre naturale, care se bazează pe imagine și imitație, le corespunde imaginarului utopiei (particularizată de Baudrillard prin dorința de a restitui în mod ideal imaginii lui Dumnezeu natura sa). Simulacrelor de ordinul doi, catalogate ca productive și fondate pe energie, forță și materializare tehnologică, le corespunde science-fiction-ul (ca exemple pentru această categorie, sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
informației, a ciberneticii și a modelului, nu le corespunde nici o formă de imaginar, și nici o formă de teorie, ambele fiind considerate încheiate în acest moment al simulării. Mai mult decât atât, Baudrillard afirmă că însuși "realul a devenit veritabila noastră utopie"472, dar care este catalogată pesimist ca fiind de ordinul imposibilului. 5.2.3. Stadiul fractal al simulacrului O completare adusă acestei organizări pe niveluri a simulacrelor intervine în incitantul eseu "Après l'Orgie", în care condiția actuală, ce urmează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a simulacrelor intervine în incitantul eseu "Après l'Orgie", în care condiția actuală, ce urmează momentului exploziv al modernității, care a adus totul la un grad zero în urma autolichidării sale prin exces, este caracterizată drept o "stare de simulare", o utopie realizată, în care totul este saturat, transparent și lipsit de sens. Dacă stadiului natural al valorii îi corespundea referentul natural și valoarea de întrebuințare, stadiului comercial îi corespundea un echivalent general prin intermediul valorii de schimb, iar stadiului structural îi corespundea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de "geniu rău" de la Descartes rămâne una interesantă și demnă de urmărit. 5.3. Simulacrul final America 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său Poate cel mai revelator exemplu de simulacru descris de către Baudrillard este acela al Americii, formă a "utopiei realizate", a deșertului și vitezei, care asigură un tip de alteritate radicală omului european, prins într-o mentalitate și o metafizică ce par a-l ordona într-un mod extrem de diferit față de prototipul omului american. Lucrarea în sine este una
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
configurarea perfectă a acestuia" sau chiar modelul său. Astfel, Baudrillard respinge interpretarea banală în termenii visului sau ai imaginarului, propunând varianta în care "America nu este nici un vis, nici o realitate, ea este o hiperrealitate. Este o hiperrealitate pentru că e o utopie care s-a trăit ca realizată chiar de la început"496. Un rol important în calificarea Americii drept simulacru este și faptul că Baudrillard găsește aici multe situații care îi confirmă trăsăturile simulacrului în practică. De exemplu, simulacrul de ultimul nivel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
viziunea adoptată asupra modernității europene aceasta trebuie să se întemeieze pe viitorul său, care este deja înfăptuit, și anume modernitatea radicală a Americii ("America este versiunea originală a modernității; noi suntem versiunea dublată sau subtitrată"502), percepută în termenii provocării "utopiei realizate". Relația dintre hiperrealitate și modernitate devine astfel una ce trebuie discutată, din moment ce America este echivalată atât cu hiperrealitatea, cu spațiul general al simulacrului, cât și cu modernitatea îndeplinită. Baudrillard 503 explică faptul că afirmarea hiperrealității Americii a fost dintru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a realului, așa cum realul nu este decât o provocare adusă teoriei. Dacă încă mai putem găsi o teorie care să nu se supună realului, înseamnă că suntem salvați de prea marea "viclenie" a realității și că ideea poate exista, iar utopia mai poate trăi. Pentru aceasta, susține Baudrillard, trebuie ca teoria să manifeste un "orgoliu" nemăsurat față de viitor, să reprezinte o provocare adusă lumii și să devină un eveniment prin capacitatea sa de anticipare a lucrurilor viitoare (de altfel, despre Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190 Situație subliniată de Derrida în (Ex
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideea de universal pe care se întemeiază cultura europeană și o serie de alte valori: "Noi suntem o cultură cea europeană care a pariat pe universal, iar primejdia care o pândește este aceea de a pieri din cauza universalului", în timp ce "principiul utopiei realizate explică absența și de altminteri inutilitatea metafizicii și a imaginarului în viața americană"; "noi suntem cei care ne închipuim că totul culminează în transcendență și că nimic nu există fără să fi fost mai întâi gândit în concept. Lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
partizan. În aceste condiții, ea ar fi privată de potențialul de idei și de valori pe care le reprezintă partidele contestatare, sau asociațiile civice. Așa cum a arătat Paul Ricoeur, pe baza analizelor lui Karl Mannheim, opoziția constantă între ideologii și utopii este un element major al vitalității democratice. Utopia împiedică "pietrificarea ideologiilor" (Ricoeur 1997:409), în timp ce acestea din urmă mențin îndepărtarea de real. Printr-o confruntare permanentă, ideologia și utopia se obligă să atenueze dimensiunea patologică și să amplifice virtuțile lor
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
de potențialul de idei și de valori pe care le reprezintă partidele contestatare, sau asociațiile civice. Așa cum a arătat Paul Ricoeur, pe baza analizelor lui Karl Mannheim, opoziția constantă între ideologii și utopii este un element major al vitalității democratice. Utopia împiedică "pietrificarea ideologiilor" (Ricoeur 1997:409), în timp ce acestea din urmă mențin îndepărtarea de real. Printr-o confruntare permanentă, ideologia și utopia se obligă să atenueze dimensiunea patologică și să amplifice virtuțile lor politic: ideologia contribuie la integrare, utopia deschide noi
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
pe baza analizelor lui Karl Mannheim, opoziția constantă între ideologii și utopii este un element major al vitalității democratice. Utopia împiedică "pietrificarea ideologiilor" (Ricoeur 1997:409), în timp ce acestea din urmă mențin îndepărtarea de real. Printr-o confruntare permanentă, ideologia și utopia se obligă să atenueze dimensiunea patologică și să amplifice virtuțile lor politic: ideologia contribuie la integrare, utopia deschide noi perspective. Poate că și din acest punct de vedere reformele instituționale simple pot încuraja această formă de conflict. În această perspectivă
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
vitalității democratice. Utopia împiedică "pietrificarea ideologiilor" (Ricoeur 1997:409), în timp ce acestea din urmă mențin îndepărtarea de real. Printr-o confruntare permanentă, ideologia și utopia se obligă să atenueze dimensiunea patologică și să amplifice virtuțile lor politic: ideologia contribuie la integrare, utopia deschide noi perspective. Poate că și din acest punct de vedere reformele instituționale simple pot încuraja această formă de conflict. În această perspectivă s-ar înscrie revizuirea regulilor parlamentare, care marginalizează partidele mici, sau acordarea unui drept de inițiativă și
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]