3,641 matches
-
s-au petrecut în Cetatea Sucevei... Moldova căzuse sub greu și cumplit blăstăm. În nopțile fără lună se povestește strigoii sculați din morminte bântuiau și hohoteau în turnul cel mai înalt al cetății, de ți se ridica părul măciucă... Taica, vânat de frații ce umblau să-i facă de petrecanie, a fugit în Transilvania la Iancu Corvin de Hunedoara. Maica, Dumnezeu s-o pomenească -, nu știa unde să mă mai ascundă de răul iubiților mei unchi ce umblau să-mi ciumpăvească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buciumele vor suna "adunarea"! Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arăta un ins uscățiv și înalt care vindea înghețată în colț la Universitate. Noua, pentru nimeni previzibila îndeletnicire a marelui savant, astfel „deghizat”, purtând halat alb și pe cap o bonetă de asemenea albă, ne făcea să râdem până la lacrimi. Vânam, cu alte cuvinte, pentru a ne distra, sosiile caraghioase, inferioare ale unor celebrități pe care aveam norocul să le cunoaștem. Cu toate că amândoi îl veneram pe Tudor Vianu, „găseam” pe străzi și destui Vieni. În fond, jocul acesta, aparent demolator, constituia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se bat (nu prea rău însă), după care fac pace, spălându-se unul pe altul cu extraordinară tandrețe... Activitățile lor sunt intense, dar de scurtă durată: aici e poate secretul vitalității lor pisicești proverbiale... * Neavând, din păcate, șoareci, pisicile noastre „vânează” păsări. Adică le pândesc, de la ferestre sau de pe balustrada balconului, de unde cel mare doar o singură dată, dar Gălbenuș de 4-5 ori au căzut în gol, din fericire doar de la înălțimea etajului doi la care locuim. Cum însă nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca eu, dar eul acela nu poate să piară: e indestructibil, inextingibil. * În povestirea Rața, de Varlam Șalamov, un biet deținut, foarte aproape de capătul puterilor și îndeletnicindu-se cu o treabă pe care n-o mai făcuse niciodată, încearcă să vâneze, înarmat cu o scurtătură, o biată rață sălbatică rămasă în urma stolului și lăsându-se, ca să se odihnească, pe apa unui pârâu, aproape în întregime înghețat. O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. În nopțile de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
începutul unui șir lung de întâlniri și despărțiri, vreo douăzeci, lucru care a scandalizat nu numai Securitatea, dar și serviciile de contraspionaj și SEPO, serviciile secrete din Suedia. René era troțkist, publicase operele lui Troțki în toată Scandinavia și era vânat de sovietici. Intrasem într-o umbră deasă, eram urmărită pas cu pas. O supraveghere dublă în care erau implicați: rudele, prietenii, vecinii și cei de care habar nu aveam. Prietenii lui Nichita veneau la mine prevenindu-mă de pericolul de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mânca pe mamă dacă nu va găsi locul în care se ascundea băiatul. Biata mamă era foarte disperată: nu-și putea abandona copilul, cunoscând viclenia Dragonului, trăind într-o frică permanentă. Puțin mai târziu, tânărul băiat spuse că vrea să vâneze. Mama lui nu vroia să-l lase, vorbindu-i despre Dragon, lupi, urși și șerpi. Dar el spunea: «Mâine mă voi duce la vânătoare». La cererea băiatului, unchiul său (care era atunci singurul bărbat viu) îi făcu un arc cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
despre Dragon, lupi, urși și șerpi. Dar el spunea: «Mâine mă voi duce la vânătoare». La cererea băiatului, unchiul său (care era atunci singurul bărbat viu) îi făcu un arc cu săgeți, și a doua zi plecară amândoi la vânătoare. Vânară căprioare sus, la munte, și, până la urmă, băiatul vână un cerb. Unchiul îi arătă cum se prepară carnea. Au fiert două pulpe: una pentru unchi și alta pentru băiat. Când carnea a fost fiartă, au pus-o la răcit în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mâine mă voi duce la vânătoare». La cererea băiatului, unchiul său (care era atunci singurul bărbat viu) îi făcu un arc cu săgeți, și a doua zi plecară amândoi la vânătoare. Vânară căprioare sus, la munte, și, până la urmă, băiatul vână un cerb. Unchiul îi arătă cum se prepară carnea. Au fiert două pulpe: una pentru unchi și alta pentru băiat. Când carnea a fost fiartă, au pus-o la răcit în tufișuri. Atunci, Dragonul enorm s-a arătat. Băiatul n-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din adânc, ochii lui să întâlnească ochii mei, ai lui, poate, dintr-o reîncarnare fie ea numai imaginară. E frig în toate camerele, am vărsat sânge. Din cauza gerului și a tensiunii nervoase? Poate și din cauza terorii de la Stockholm - oamenii sunt vânați în plină stradă, mai ales străinii. Chiar și Boni (Herlin) spune deodată că străinii au fost primiți aici din milă. Văd rasismul ascuns, izbucnit din cauza frustrării lui masculine. Până acum au fost omorâte zece persoane, și poliția e neputincioasă. Se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
comic de calitate. În încheiere, intenționez să dau răspuns celor care se întreabă de ce nu fac și obiecțiuni critice mai acide. Știu că este ușor de găsit „nod în papură”, dar mai știu că sunt printre spectatori și unii care vânează doar greșelile unor interpreți pentru a justifica absența lor de la spectacolele de amploare. Mai știu însă că eventualele neîmpliniri se pot corecta prin discuții directe în cadrul intern din instituție. Știu că sunt și la operă, ca oriunde, lucruri de corectat
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ieșirea din postul Crăciunului sfatul bătrânilor hotăra ziua, locul și tot programul de “vânătoare comunală”. Doar neputincioșii și copiii mici, alături de ei păzitoarele cuptoarelor intrate în lucru, nu participau. Până și cavalerii familiei Brumă erau notați pe hârtia gonacilor. Se vânau iepuri, baza mesei vânătorești de la primărie. și nu lipsea aproape nimeni. Dea Domnul să nu se fi schimbat nici acum obiceiul. Curioase mai sunt întâmplările vieții. Cu ani în urmă, la Bolgrad, auzisem cântând un tânăr. Avea ceva aparte, ceva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe starșii-leitinantul, comandantul garnizoanei sovietice din Alexandria,locotenentul major Tolsticov am obținut un ordin în care se arăta oficial că nimeni nu are voie să se atingă de medicamentele din depozit. Din nefericire, alături de multe drame, cea a românilor basarabeni vânați de jandarmii prea zeloși pentru a fi trimiși înapoi în URSS, era peste înțelesul meu. Se dorea “repatrierea” tuturor celor care în 1940 se aflau pe teritoriul Basarabiei. Iar aceștia nu erau puțini. Așa a fost luat învățătorul Moisenco, soția
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
confirmându-mi că celelalte întrebări erau de complezență și nu-i mai interesează ce răspunsuri le-a dat Ceaușescu. După cum precizam, în anii '70, Nicolae Ceaușescu era un subiect interesant pentru presa internațională, iar declarațiile sale de presă constituiau teme vânate de posturile de radio, televiziune sau cotidienele din lumea largă. La cutremurul din 1977 au fost prezenți, în România, circa 800 de ziariști de pe toate continentele. Îmi amintesc de faptul că pentru primirea delegațiilor străine se constituise un "comitet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pun biruri pe care le redistribuie spre firmele propriei grupări, una cu un vast exercițiu al solidarității underground. E drept că au cam devalizat bunurile publice, dar vezi, e pe merit, trebuiau compensați. Erau disidenți, erau victime ale regimului comunist, vânate de securitatea reprezentată, iată, prin Mona Muscă, expoliticiana cetățenilor. Fiind ultima redută stalinistă a Europei de Est (alături de Albania), România anilor ’80 a conservat și dezvoltat un sistem de complicități și duplicități prin care toată lumea cu un minimum de influență
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
politic, ci și femeie politică. În această calitate ea trebuie să reprezinte și interesele femeilor, așa cum trebuie să-și practice mandatul cu ceva mai multă grijă și responsabilitate față de alegători. La ușa fiecărei femei pândește o cultură misogină care îi vânează greșelile mult mai dur decât unui bărbat. Mai mult, dacă un bărbat politic greșește, plătește el și partidul. Dacă o femeie greșește, plătește ea și fiecare femeie în parte fiindcă întărește prejudecățile sexiste. Ce agendă politică a urmat până acum
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
universitățile este nerealistă. Ea devine „o febră de o clipă” după care universitatea își reia „dialogul cu veșnicia” (ca să folosesc expresiile inspirate ale lui Mircea Vulcănescu). Nu trebuie să silești universitățile să înghită nou-veniți, ci să le faci să îi vâneze, în interesul lor, în sistemul head-hunting (vânare de minți, de competențe). În acest sens nu contează de unde vine „mintea” de care ai nevoie, ci măsura în care ea te poate sprijini în competiție și dezvoltare. Pe aici înțelegem greu faptul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un serviciu și că vom intra în concurență atât între noi, cât și cu universitățile din întreaga lume, din Europa cu precădere. Probabil ne bazăm pe eternul dumpping: cine mai dă diplome la prețuri atât de ridicole? Ca dorească să vâneze chiar universitățile mințile necesare unui know-how competitiv, ar trebui să știe că de producția lor de know-how și specialiști depine finanțarea lor. Cam aceasta urma să declanșeze Legea Asigurării Calității și crearea instituțiilor necesare aplicării ei. Legea este blocată în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în față în ziua de 26 iunie, la Muzeul Literaturii, pe toți martorii și colegii de generație literară în viață, pentru stabilirea adevărului despre moartea misterioasă a poetului. Va fi deci un „proces postum Labiș”. Autorul „Morții Căprioarei” a fost vânat de turnători și ucis de securitate Cezar Ivănescu afirmă: „Tot ce s-a scris despre Labiș până acum e fals și mincinos.” Încercând să stabilească adevărul despre moartea lui Nicolae Labiș (amintim că poetul a murit la București, sub roțile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
primea în audiență de la ora șapte, cina înainte de ora șapte seara, după partida de tarot agrementată de bîrfele cotidiene colportate de Catarina Schratt, partenera și prietena sa devotată, transfugă de la Burgtheater 73. Cu excepția zilelor cînd pleca, în costum tirolez, să vîneze cerbul și mistrețul desemnați puștii imperiale. Franz Iosif își petrecea ultima sa etapă pămînteană în cadrul zilelor reglate dinainte, o dată pentru totdeauna, ne varietur. Foarte afabil cu străinii, galant cu femeile, făcea să tremure, numai cît apărea, turma de arhiduci, inclusiv
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
împotriva lui Aehrenthal care-l ținea sub presiune de cînd cu incidentul decretului obținut de la sultan prin amabilitatea Berlinului... Pe măsură ce medicii constatau, în perioada vacanțelor de vară petrecute la Ischl 92, că împăratul nu mai avea aceeași vigoare pentru a vîna în munți, și că în pragul iernii niște inflamări pulmonare, repede controlate, rodeau organismul pînă atunci robust al lui Franz Iosif acesta, puțin cîte puțin, îi trecea Arhiducelui Moștenitor o parte importantă din funcțiile sale de suveran. Deși citea în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de-a lungul traseului nocturn locomotivelor uzate de război le-au trebuit 24 de ore pentru un traseu ce se face de obicei în nouă ore venea din compartimentul pe care îl împărțea cu comandantul Dabija să-mi spună cum vîna ploșnițele: "Twenty two, thirty five...", ceea ce m-a făcut să-l rog să nu-mi mai raporteze decît după ce depășește două sute... În sfîrșit, la orele șase dimineața, sub un soare sclipitor, trenul ajunse la Rusciuc. Cu inima bătînd tare, îmi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mare intrarea în război împotriva Austriei, iar Gabriele d'Annunzio dădea semnalul de atac. Ciudată figură acest romancier-poet cunoscut odinioară, în perioada primului meu sejur în Italia, pentru aventurile sale galante publicate de el însuși, pentru înfocarea nebunească cu care vîna și prin opiniile sale politice fanteziste care l-au făcut într-o zi, în parlament, unde era "Deputatul Frumuseții", să traverseze hemiciclul, din fotoliul său, aflat la dreapta, spre stînga în efervescență, strigînd: "Vado verso la vita!...". Merg către viață
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe pedepsirea lui. Cît timp înțelegi credința ca pe un act de pomană publică și, dacă se poate, televizată contra cost, cît timp te închini, bați mătănii și apoi înjuri pe toată lumea, cît timp stai cu icoana în spatele tău și vînezi hahalere, poți fi, în cel mai bun caz, un bigot redutabil. Credința adevărată înseamnă cu totul altceva. Ea se poartă în suflet, nu în buzunare, sub forma unor teancuri de bancnote. Postirea postutecistă, anunțată în direct, nu ajută nici ea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]