2,982 matches
-
o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și năvala aheilor când prin case, văpaia strălucitoare/ a torțelor se micșorase, iar apoi rememorează prima distrugere a Troiei de către Heracle : Într-un vârtej purpuriu de foc și flăcări,/ a prăbușit bolovanii tăiați de Phoibos [...] Ganymedes [...] cetatea nașterii tale/ e mistuită de foc. Încercând să-și susțină nevinovăția, Elena îl acuză pe Priam că nu l-a ucis pe nou-născutul Paris, ivit în visul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
experiența dobândită spre a-l impune atenției și pe Gib I. Mihăiescu. Proceda cu maximă scrupulozitate, cum constat din corespondența acelei perioade. Îmi scria la 23 februarie 1997: "...sunt într-o situație de mare urgență. A trebuit să traduc val vârtej Rusoaica, pe care editoarea mea, ridicată după o boală foarte grea, a hotărât pe nepusă masă să o publice în mai. (Mi-a spus asta în ianuarie.) Am făcut ce-am putut și am terminat traducerea. Dar trebuie să scriu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ba acum îl cunoașteți, l-ați încercat chiar în timpul zborului urmărit de noi toți. Toate aceste mișcări induc în noi ideea inefabilă de nemărginire. O astfel de stare sufletească am trăit-o noi înșine pe un cal în galop, în vârtejul unui vals, într-o barcă cu pânze mânată de vânt pe suprafața apei sau în fața unui buchet de flori. Întocmai, completează cu voce domoală cunoscutul pictor. Ne cuprinde o aspirație nemăsurată către o altfel de viață, către una hiperbolică. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-și razele pastelate cu mult dincolo de perdeaua prezentului. Ilustrațiile la o serie de mari opere literare, transfigurările baladei "Miorița" cu întreaga ei filozofie simplă și emoționantă, influențele din Velásquez transpuse într-o manieră de mare maestru, mișcările dansatorilor surprinși în vârtejul amețitor, arta portretului, plutitorul abur istoric iată universul unic al pictorului ieșean. Am privit atent și nostalgic fotografia din album în care apare și figura celui care a fost profesorul-entomolog Filimon Cârdei, cumnatul lui E. Șt. Boușcă, la care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
foarte familiară, de care aș dori să mă distanțez: opinia asociată cu Baudrillard (19893b, 1983 c) că televiziunea este zgomot pur într-un extaz postmodern, pură implozie, o gaură neagră în care sînt absorbite mesajele și semnificația ca într-un vîrtej caleidoscopic de semiurgie radicală, de neîncetată diseminare de idei și informații dusă pînă la saturație, de inerție și apatie în care înțelesurile se dezvoltă, în care doar fascinația imaginilor discrete strălucește intermitent într-un peisaj media în care nici o imagine
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu încetul toți nemulțumiții se grupau în jurul acestui ziar.** Apoi ziarul ia tonul foarte violent care destăinuia temperamentul neastâmpărat al patronului. Firește, violența din presă trecu în Parlament și afară, așa încât văzurăm chiar oameni foarte liniștiți că sunt luați de vârtej. De exemplu, în urma unei polemici foarte dârze, Titu Maiorescu și Eugeniu Stătescu au o întâlnire cu pistolul. Câteva săptămâni mai târziu, un alt duel. Barbu Delavrancea de la Epoca și Alexandru Djuvara, redactorul șef al ziarului liberal l’Etoile Roumaine, în urma
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și simplu! Gânduri... Sinuciderea...nu neapărat înseamnă că reprezintă și punere în practică într-un fel aprioric. Mereu o fac teoretic, aproximativ literar artistic ori nu. Practic...! ,, Sinuciderea de ocazie'' cu fiece moment prin care trec peste limitele vieții...prin vârtejul meandrelor acestei lumi născută din durere și trăită în zvârcoliri! Jocul ideilor despre ,,liniștirea neliniștilor’’ are menirea de a compromite din start ideea în sine a sinuciderii și de a duce viața mai departe! Doar o ,,simplă’’ formulă de a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
prăbușește printr-o macabră sinucidere reîntorcând lumea în veacurile barbariei, când forța brută, unica lege dominantă, umbla prin Europa devastând, deportând, masacrând și chemând la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă, după ceea ce s-a întâmplat și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră este incurabilă. 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să ne anunțe, gâfâind, cum că la spital a pătruns poliția și că bate pe studenți. Eram în cafenea vreo 20: Nicolae Maimarolu, Costică Iliescu, Paul Scorțeanu, Iancovescu, eu și alții. Ne sculăm și plecăm în fugă, intrăm ca un vârtej în curtea spitalului Colțea, dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii poliției de pe atunci: căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri - un adevărat zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare -, comisarul Coemgiopolu, un Ercule, înalt de doi metri, ofițerul de sergenți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
carte cu 12 poeți. Nu e confirmată încă, totuși, premierea lui și a lui Radu! Nu știu pe ce temei vorbea Cuțitaru (Virgil Cuțitaru, editura "Junimea" n. red.) la P. Neamț!? Poeți foarte buni, ca și tine, intrați într-un vîrtej neplăcut! Cred că tu și cu Adrian ați pierdut uneori la edituri dintr-un unic motiv: scrieți foarte bine dar în mai multe registre, or este foarte important să "exagerezi" într-un anumit ton la nivelul scriiturii, pentru că numai aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am apropiat de un grup de fete mai mari care băteau rufele cu maiul și le-am ascultat vorbele pline de tâlc: Să știi că după bulboana asta de lângă noi este un loc al satanei care dacă te prinde în vârtej te învârte până te amețește și chiar te poți îneca spunea Ileana lui Păpușoi. Doamne ferește! Întârește vorbele Catrina lui Proțap. Am auzit că un bărbat din sat îmbătându se o dată bine, l-au luat cu călduri. S-a dus să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
te amețește și chiar te poți îneca spunea Ileana lui Păpușoi. Doamne ferește! Întârește vorbele Catrina lui Proțap. Am auzit că un bărbat din sat îmbătându se o dată bine, l-au luat cu călduri. S-a dus să se răcorească și vârtejul l-a ucis. L-au găsit pe seară umflat și cu ochii holbați ca de broscoi aruncat gol pe mal. Lumea spune că de atunci au trecut ani buni, dar sufletul lui nu se-astâmpără. Hoinărește în susul apei căutându-și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era rușine să discut, până într-o zi când nu mai puteam de frică și-am părăsit prundul în goană. Ca din senin s-a iscat o furtună de rupea crengi din luncă și frunzele zdrențuite zburau rotindu-se în vârtejuri. Ziceai că natura s-a înfuriat după așa o zi senină și se răzbună pe cineva. M-am uitat în jur, toată lumea se pregătea de plecare. Pentru mine era mare noroc. Pânzele erau uscate și le-am putut lua în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și țărână se ridicau spre cer, de unde cădeau peste oamenii ghemuiți de frică, în tranșeele morții. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace ci sabie. (Matei 10:34) Peste capetele noastre vârtejurile își descărcau încărcătura terestră. Ghemuiți, cu capetele pe genunchi și palmele pe creștet într-o iluzorie dar semnificativă atitudine de apărare, consideram că este sfârșitul lumii. Nu mai înțelegeam nimic. Era haosul primordial. Să vă iubiți unul pe altul, precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe suprafața Terrei și transformând-o într-un uriaș cărbune incandescent. Terifiant. Sfârșitul unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și boscheți de porumbele. Era liniște. Nu se auzea decât mersul motorului. Era cald și senin, într-o frumoasă zi de iunie. Cerul era de un albastru voronețian, iar soarele, privindu-ne perpendicular pe creștetul capului, încerca să distingă, prin vârtejul prafului gros care ne acoperea, cine suntem și încotro ne îndreptăm cu atâta grabă. În niciun caz nu ne invidia, ci parcă voia să ne invite la un suc răcoritor sau la o gură de apă rece și proaspătă dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
participând activ la bătăi în decembrie 1949, precum și gardienii din acele secții de la Pitești și Gherla în care se tortura. Un exemplu care poate fi reprezentativ pentru membrii administrației este cel al lui Alexandru Dumitrescu, prins fără voia sa în vârtejul evenimentelor, conform mărturiei lui Nicolae Itul. Dumitrescu l-a prevenit pe Gheorghe Miulescu, care îi fusese coleg și prieten vechi, că în Pitești se face 'reeducare' și că e 'moarte de om'. De când l-a văzut pe Miulescu, i-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
De fapt... nici nu este conștient de existența unei astfel de tematici. Pentru că nici nu a fost educat în acest sens! Cine să-i vorbească despre Sine, când toți (marea majoritate) se agață doar de reperele materiale ale lumii? În vârtejul amețitor în care viața îl antrenează - capcana - el nu-și dă seama că, de fapt, nu trăiește liber, ci este parte a unui joc în care are rolul unui simplu pion, al unuia din mulții pioni ai imensei table de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
are mai multe semnături (Moș Ioan, Coresp., Reomir,V. Simiganoschi) dar și articole de vendetă cu colegii de la Glasul Bucovinei, de la Luptătorul, „un alt ziar apărut săptămâna trecută”, dar care nui nominalizat, și iarăși despre cei de la Luptătorul cărora Sandu Vârtej le închina o schiță în trei strofe de poezie modestă. La următoarele numere întâlnim și alte nume de autori - Gh. Culei, M.N., G.V., Orest Horia Pașcanu, Mell - despre Deschiderea stagiunii Teatrului Național, cu o fotografie a dlui Mișu Fotino, directorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
comedie într-un act de Orest Horia Pașcanu, un portret-interviu cu regizorul Sică Alexandrscu, glume, anecdote și condoleanțe și iarăși dispute gazetărești, de data aceasta cu C.C.R („Un miop răzvrătit” semnat G. Vas, dar și o poezieportret de Sandu Vârtej cu recomandarea „Să și-l aleagă fiecare” dar individualizarea este gata făcută: „ Kohn - Cehan, căutător de subvenții la Primărie nefiind altul decât Const. Cehan - Racoviță de la ... Timpul. Când Informatorul Bucovinei avea să-și înceteze activitatea, primii care s-au bucurat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
clase de elevi, examene, bacalaureat etc. Anuarele de până acum, cel cu numărul 1 din 1922 cuprinsese lucrarea științifică „Istoricul Liceului” de dr. D. Marcus, numărul 2 pe 1923 „Despre frumusețile limbii românești”, nr.3 pe 1924, „Activitatea morfologică a vârtejurilor fluviale (cercetări geofizicale) de dr. O. Tarnovschi, cu lucrarea anexă: „Teoria simțirii” a lui Galen”, în raportul ei cu părțile corespunzătoare din teoria lui Aristotel” de prof. D. Leschezer. Anuarul V pe anul școlar 19251926 nu mai cuprindea nici vreo
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
îl invit să umple o sală măcar pe jumătate din cât reușesc eu. Nu cât am reușit cine știe când, nu, ci acum, cu cifrele dumneavoastră dramatice în scădere, pe care mi le fâlfâiți, cu monstruosul jazz care vine val- vârtej și vai, mai că ne omoară, râde Cristi. Artistul, dragă domnul meu, nu cred să aibă o definiție, dar dacă aș încerca totuși una, de dragul discuției, aș spune că el este cel care își desăvârșește opera și stilul, devenind cel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi fost totodată În măsură să atenueze și contradicțiile naționale. Pentru România, Încheierea războiului a fost un triumf, dar un triumf care ascundea multe primejdii. Mica Românie, protejată de jocul echilibrului european, era mai ferită decât România Mare, aruncată În vârtejul unei istorii care nu mai cunoștea reguli. Perioada interbelică: Între democrație și totalitarism Față de România dinaintea Primului Război Mondial, România Mare era o altă țară. Avea o Întindere de peste două ori mai mare: 295000 km2 față de 137000 km2 În 1914. La 1912
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aceea a oamenilor, care au clădit prost și nu prea au avut grijă de trecut. Instabilitatea Bucureștiului ilustrează, Într-o manieră concentrată, instabilitatea generală a societății românești. Totul e nesigur, fluid, provizoriu... Până și denumirile străzilor se prind În acest vârtej al instabilității. Nimic mai instructiv decât un studiu asupra nomenclaturii bucureștene. De la o generație la alta, străzile Își schimbă atât aspectul, cât și numele. Din Calea Victoriei pornește o stradă destul de reprezentativă; pe ea se află Catedrala catolică „Sfântul Iosif“, colegiul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și îi zâmbi generos. Ea încuviință și îi întoarse un zâmbet trist. Ne-a avertizat că bucătăria se va închide curând, dar nu l-am băgat în seamă. Am observat că oamenii plecau de la bar. Se crease un fel de vârtej în mijlocul restaurantului. După ce Jayne și băut vinul îmi dădu drumul la mână și mă întrebă: - De ce n-am făcut mai multe eforturi? Pauză. Vreau să zic la început... Altă pauză. Înainte de a ne despărți. - Nu știu. Era singurul răspuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]