2,639 matches
-
de dragoste: așteptarea presupune o absență, o Îndepărtare care provoacă o veritabilă euforie. Euforia Încetează cînd pașii se apropie: „Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se Întinde o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, și-acum mă amăgești? Dar nu, văz o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se Înspăimîntează; Un strein pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o auz că șoptește. Negreșit e femeie... Ce zice? Mă numește! Pieptul, inima-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o moarte provizorie, o ieșire, pe termen scurt, din spațiul suferinței. O anticipare a adevăratei, ireversibilei dispariții. Leșinul intervine În clipe de depresiune și În clipe de extaz, În prezenți sau absența obiectului erotic. Formula Văcărescului (Alecu): „CÎnd nu te văz, am chinuri Iar cînd te văz leșinuri’’, este generală În poezia erotică a timpului și indică o suspectă complicitate În durere. Conachi cumulează Într-un poem (În lipsa ei) toate formele chinului (focul, plînsul, ieșirea din „simțire”, tremurul, simularea morții), Între
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
termen scurt, din spațiul suferinței. O anticipare a adevăratei, ireversibilei dispariții. Leșinul intervine În clipe de depresiune și În clipe de extaz, În prezenți sau absența obiectului erotic. Formula Văcărescului (Alecu): „CÎnd nu te văz, am chinuri Iar cînd te văz leșinuri’’, este generală În poezia erotică a timpului și indică o suspectă complicitate În durere. Conachi cumulează Într-un poem (În lipsa ei) toate formele chinului (focul, plînsul, ieșirea din „simțire”, tremurul, simularea morții), Între ele leșinul: „CÎt mi-i de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd nu vii Îndată, Pe urmă-ți mă iau și plîng ziua toată. Și de-o perd din ochi, leșin simt că-mi vine, De-o găsesc, Înviu ș-alerg după tine. SÎmtu-te că vii, tremur peste fire, De te văz, mă perd și-mi ies din sîmțire. Gurița deschizi, ceriul să deschide, De mînă mă iai, foc sîmt că m-aprinde. În brață-ți mă jîi, fulgeră văzduhul, La sînu-ți mă strîngi, caz și Îmi dau duhul.” Este, poate, poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În alt loc (Omule, slabă ființă) suferința ia o formă mai concretă: inima „se despică”, În Scrisoare către Zulnia aceeași inimă se sfarmă „de săgeți și de cuțite”. Conachi Înregistrează și amețeala („dar ce-i amețeala asta de care mă văz cuprins?”), junghierea inimii și, din nou, despicarea inimii, risipirea trupului: „Despice-să inimioara În bucăți ca de cuțît. Răsîpească-să tot trupul și să facă praf În vînt.” Un sindrom teribil este catalepsia, Înlemnirea trupului. Conachi trece și prin această Încercare: „Trupule
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai amară curînd a-mi agonisî! Mă lepăd de toate-a lumii, mă cernesc, mă Întristez Mă cufund În Întuneric, lumina să nu mai văz. Ochii facă-să izvoară și curgă de-acum mereu, P’ În’ ce-or face iaz de lacrimi nenorocit pieptul meu Sufletul supt sîn să bate ca la ceasul din sfîrșit.” Vine curînd și resemnarea superioară. Iubirea răscumpără toiul, În neființă poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Avansează viziunea unei catastrofe personale și a unei generozități (mile) seducătoare: .,De-acum nădejdile toate de la mine s-au sfîrșit, Mori luîndu-mi ziua bună de ia ceea ce-am iubit. Mă duc, mă-ngrop În pustiuri, lumină să nu mai văz, Ah, ascultă-mă, stăpînă, pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine cu sufletul m-ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe piatră că acest nenorocit Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
colorat, stil de petrecere În durere, de rîs În plîns cum! zice Nichita Stănescu, un prețuitor al acestui gen de lirism: „Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie. Dați lumină Înfocată PÎn cărarea-ntunecată. Să văz drumul d-a mă duce La iubita mea cea dulce, Carea tristă și deșteaptă Cu dor mare mă așteaptă, Ca să ajung cît mai tare, Să-mi dea dulce sărutare.” Prin Anton Pann muza poeziei erotice românești coboară la periferia tîrgului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
potrivire și În stilul luminat. Eu dar de multe gorgoane am fugit cît am putut, Și am urmat cuviinței, peste reguli n-am trecut. Am tîlmăcit, Însă astfel, nu luînd toate de rînd, CÎt să nu scaz un oligon, precum văz alții făcînd, Ci am căutat la tonul zicerilor românești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile firești. Căci În alt chip de a face ar fi cu totul prostesc Și aproape de nimica, ca lucru copilăresc. Aș mai zice, dar de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de fapt, conformația pur "intelectuală" a personajului său predilect, "erou" înzestrat cu un excesiv spirit autoanalitic, dar complet lipsit de sensibilitate și de intuiție, câtă vreme se raportează la sine și la lumea din jur doar via intellectualis, numai prin intermediul văzului și auzului 28. Memoria eroului lovinescian rămâne, deci, o "memorie a inteligenței și a ochilor", semn că prozatorul român a pornit în mod voluntar în căutarea timpului pierdut, fără să mai aștepte momentul de grație. Din acest motiv, atunci când își
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înăbușit", rațiunea trebuie să triumfe, singularizând astfel omul față de viețuitoarele născute doar pentru a muri. De aceea, oamenii înzestrați cu simț moral (și estetic) superior știu să se resemneze în fața morții și s-o accepte discret ("moartea trebuie scoasă din văzul celorlalți"), din dorința nobilă de a-i feri pe cei dragi de spectacolul dezgustător al degradării fizice și al propriei descompuneri. Priveliștea morții îl ajută pe Bizu să se înțeleagă mai bine: Nu-l plângea pe bătrân, neștiutor de tragedia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rămâne însă neargumentată. 25 Idem, p. 34. 26 "Swann explicat de Proust", în op. cit., p. 215. 27 Camil Petrescu, "Noua structură... ", în op. cit., p. 35. 28 În tradiția filosofică occidentală s-a acreditat ideea că, dintre cele cinci simțuri, doar văzul și auzul (simțurile "majore") au legătură cu activitatea intelectuală/spirituală. Vezi, de pildă, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de estetică, vol. I-II, traducere de D.D. Roșca, Editura Academiei R.S.R., 1966. 29 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fantasmei asupra cuvântului și al esenței fantastice a intelectului" (pp. 25-26). 170 Analizând metamorfozele liricii eminesciene, care evoluează de la o poezie retoric-mimetică (a "privirii") la una metaforic-transfiguratoare (a "viziunii"), Ioana Em. Petrescu sublinia opoziția dintre "raționalismul individualist european, pentru care văzul e expresia perfectă a relației eu-lume" și gândirea orientală, "în care valorile totalității predomină asupra valorilor individuale", privilegiind simțurile "inferioare" și considerând "actul alimentar ca arhetip al cunoașterii". Astfel, "gura și ochiul încorporarea sau contemplarea obiectului desemnează nu numai două
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
principal revenind imaginilor. Din toate formele de demonstrație posibilă demonstrația audiovizuală asigură și fixare mai bună în memorie a noilor cunoștințe, atestată de faptul că omul reține 30% din ceea ce vede și 20% din ceea ce ascultă iar în condițiile asocierii văzului și auzului, păstrează în proporție de 65% din informațiile ce se adresează ambelor simțuri. În acest context am elaborat un program realizat în sistemul de operare Matlab, program care reprezintă o modalitate de evaluare a cunoștințelor copiilor de 10-12 ani
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
ca să nu riști să vezi acest spectacol - un mic colț de stradă, lângă un burlan, lângă o ușă, într-o poartă, câte un bărbat iscoditor, cu ochii atenți să nu fie surprins cum urinează, în mijlocul străzii, în plină zi, în văzul lumii, al școlarilor. În urbea noastră veți putea citi pe pereți <<maxime>> ce dau de gândit - <<Urinarea oprită cu bătae>> sau <<Cel ce urinează aici e un măgar>>”. În consecință, nu este de mirare faptul că redacția ziarului „Bacăul” a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
bord. Ă O să-l mai arunc o dată și uite-așa mereu! Ă Dar dacă i-ar da și lui prin gînd să te arunce-n mare și să te-nece, atunci ce te faci? Ă Aș vrea eu să-l văz că-ncearcă! I-aș învineți ochii în așa hal, că n-ar mai avea curajul să-i arate fața în cabina amiralului, necum pe puntea de jos, unde locuiește sau pe punțile superioare, unde se tot fîțîie. Dă-l naibii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vizual. Această particularitate a ochilor balenei este un factor de care vînătorii de balene nu trebuie să uite nici o clipă și de care cititorul trebuie să-și aducă aminte pentru înțelegerea unora dintre capitolele ce urmează. în legătură cu această problemă a văzului leviatanilor poate fi ridicată încă o chestiune foarte stranie și încurcată. Mă voi mulțumi însă cu o simplă aluzie. Atîta vreme cît ochii unui om sînt deschiși pe lumină, actul vederii este involuntar, cu alte cuvinte omul vede mașinal orice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mic și aude tunetele printr-o ureche mai măruntă decît cea a unui iepure? Dar dacă ochii ei ar fi la fel de mari ca lentilele giganticului telescop al lui Herschel, iar urechile sale ar fi la fel de încăpătoare ca porțile unei catedrale, văzul și auzul i-ar fi oare mai pătrunzătoare și mai ascuțite? Nicidecum. Atunci, de ce încercați să vă „măriți“ puterea de înțelegere? Mai bine, ascuțiți-vă mintea! Să căutăm, cu pîrghiile și mașinile cu aburi pe care le avem la îndemînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exclamă Tashtego. Păsările albe, aliniate în șir indian, aidoma bîtlanilor cînd își iau zborul, veneau acum spre ambarcațiunea lui Ahab; cînd ajunseră la cîțiva pași de ea, începură să se rotească în văzduh, deasupra apei, cîrîind vesele, parcă în așteptare. Văzul lor era mai ascuțit decît al oamenilor - căci Ahab nu vedea încă nimic în apă. Deodată, însă, în vreme ce scruta adîncurile, zări o pată albă și mișcătoare, nu mai mare decît o nevăstuică, dar care, înălțîndu-se cu o repeziciune uimitoare, începu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
preia pluralitatea și coexistența „locurilor― virtuale, fiind prezent În fiecare layer ce compune clădirea, de la structură până la anvelopantă și fiind rezultatul suprapunerii și conlucrării layer-elor; este eliberat de granițe, limite, praguri, strieri, este neierarhizat, abstract, plat, lipsit de tridimensionalitate, adresat văzului și rațiunii, nontactil. Pentru a identifica ornamentul ca ornament și a-l separa În mod clar de alte manifestări, este necesară semnalarea unei caracteristici esențiale, prezentă indiferent de realitatea de care acesta dă seama: el aduce În cazul obiectelor construite
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
hoț și nimeni nu e dispus să-l ajute, Ion pentru că a fost bătut, Dragomir pentru că a ucis din patimă pentru o femeie, sau Stavrache din patimă pentru o avere. Este perioada din care datează celebra expresie Simt enorm și văz monstruos din bizara schiță Grand Hôtel Victoria Română. Filologul și scriitorul Florin Manolescu remarca: Până la Caragiale, niciun alt scriitor român nu și-a mai pus problema studiului sistematic al dereglării mecanismelor umane. ("Caragiale și Caragiale", Ed. Humanitas, 2002) Lui, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu coada peste urechi, vuuu, vuuu, cățelușa scapă și fuge. În urma ei, pe zăpadă, o pată de sînge, lupul o miroase, o scurmă și-o aruncă-n cer. Ce mai vreau? Contact motor. 15 februarie Teribil îmi place să-i văz pe agitatorii ("voluntari") ai partidului cum lucrează (intermitent) în Hală, pe la tarabe. Au lucrat vreo doi ani zi de zi pentru alegeri. Au spurcat (Convenția și Președinția) și au cîștigat. Vorba aia: spurci și cîștigi! gata. Au dispărut. Credeam că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
populistă (din care-și trage, ce-i drept, sevă mănoasă), nici o noutate. Păi, la o populație de doar 22 de milioane de suflete, un parlament de peste 400 de aleși e nu știu cum... nu? Cu atît mai mult cu cît aleșii, în văzul papucimii votante, nu se mai satură să-și inventeze mirobolante privilegii... Nu-i de neglijat, în context, umorul (dacă tot e vorba de țara lui Tănase) unui sacadat lider peremist, care vede în virtualul parlament băsesc nici mai mult, nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsase deja În urmă viața comunală. Iată cum descrie acest eveniment: Deasupra bazinelor sunt galerii unde bărbații stau și privesc sau conversează. Toată lumea are voie să observe, să vorbească, să se veselească și să se relaxeze, În timp ce femeile, nude În văzul tuturor, intră și ies din apă. Nu există un paznic care să urmărească cine intră, nu există o poartă care să prevină intrarea, dar nu există nici un semn de lascivitate... Bărbații se Întâlnesc cu femei pe jumătate goale, iar femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este sufletul. „Locuitorii” orașului sunt diferitele puteri sufletești, curajul, dorința și rațiunea, de care, ca educatori, trebuie să ne apropiem cu grijă, căci fiecăruia îi corespunde atât o virtute cât și un defect. Educația vorbirii primează față de educația auzului, mirosului, văzului și a simțului tactil. Pentru gură „uși și zăvoare de aur, nu de lemn sau de fier”, acestea reprezentând „cuvintele lui Dumnezeu”. Al doilea simț vizat este auzul, pentru care se vor lua măsuri ca să nu fie afectat prin cuvinte
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]