3,016 matches
-
următoarele decenii în posesia casei Brâncovenilor. În perioada interbelică, comunele au rămas separate, fiind parte a plasei Sinaia din județul Prahova. În 1950, la reforma administrativă comunistă, comunele au trecut în raionul Sinaia din regiunea Prahova. În 1952, localitățile Podu Vadului, Breaza de Jos și Breaza de Sus au fost contopite în unitatea administrativă denumită "Breaza" și declarată oraș, și arondată raionului Câmpina din regiunea Ploiești. Componența actuală o are din 1968, când a fost arondat județului Prahova. Conform documentelor de
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
km nord-vest de Ploiești. Accesul în această localitate se poate face pe calea ferată - între Ploiești (38 km) și Sinaia (25 km) sau pe șoseaua DN 1, între Ploiești (43 km) și Sinaia (24 km). Orașul este divizat în: Podu Vadului, Irimești, Surdești, Valea Morii, Valea Târsei, Breaza de Jos, Breaza de Sus, Ograda, Gura Beliei, Frăsinet, Nistorești, Podu Corbului, Gurgi, Corbeni și Capu Câmpului. Albia râului Prahova străbate localitatea de la nord la sud și desparte cartierele Podu Corbului, Nistorești și
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
a locatarilor, 17 583 de oameni având reședința în acest oraș. La recensământul din 1992, Breaza a înregistrat 19 329 de locuitori, acesta fiind numărul maxim până în acest moment. Natalitatea în oraș este negativă, cele mai afectate cartiere fiind Podu Vadului și Valea Târsei. Patrimoniul cultural este alcătuit din Casa de Cultura Ion Manolescu, unde se află Bibiloteca orășenească și expoziția cu lucrâri de artă din colecția Nicolae Barascu, Fundatia culturala Ion Manolescu, Conacul Toma Cantacuzino situat în parcul orașului, clădire
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
francilor . Dinastia isauriana este în principal asociata cu iconoclasmul bizantin , o încercare de a restabili favoarea divină prin purificarea credinței creștine . Până la sfârșitul dinastiei isauriene în 802, bizantinii au continuat să lupte cu arabii și Bulgarii . Tot atunci, bizantinii isi vad prestigiul amenintat cand papa Leon al III -lea l-a încoronat pe Carol ca Imperator Romanorum ( "împărat al romanilor"). Ca urmare a depunerii împărătesei bizantine , Irina din Atena , tronul Imperiului Bizantin a trecut sub controlul dinastiei Nikephoriane , numita după fondatorul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
acum se mai păstrează o fântână zidită, „fântâna din bătrâni”. Locurile unde au fost case sunt și azi împrejmuite cu ziduri de piatră, iar în mijlocul fostului sat e un drum cu ramificații, care poartă denumiri ca: „Ulița bătrână”, „Puntea Murgului”, „Vadul Văranului”. Vorbind despre istoricul satului, preotul Elisei Dragalina în "Condica comunei, a bisericei, a învățătorilor și a preoților din comuna Borlova; precum și începutul și sfârșitul războiului mondial (1914-1918)" , redactată în anul 1917, ne spune că încă înainte de 1788 locuitorii satului
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
Însă din punct de vedere al factorilor de adăpostire la loc ferit de invazii și atacuri prin surprindere, acoperirile din teren, pădurile seculare, căile de circulație dosite, numai de băștinași cunoscute, depărtarea de centrele aglomerate că târguri, orașe, curți domnești, vaduri și treceri peste ape, au constituit factori favorizanți în care comunitățile mici să se poată apară de furia cotropitorilor, chiar și atunci când aveau oști puține, neorganizate și nu dispuneau de arme suficiente și cu eficacitate mare(Bucură Dumbrava). Primele urme
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
plecau în surghiun către Istambul pe la portul de la Dunăre, Galați. Se știe că oastea otomană a fost urmărită și decimata în nenumărate lupte duse de domnitorii Moldovei (Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ion Vodă cel Viteaz (Cumplit)), până la trecătorile de la Vadurile Dunării, Șiretului sau Prutului. Așa se face și se știe sigur că Petru Rareș, la venirea a doua oară la domnie 1541 februarie 9 cu ajutor turcesc, așa cum arată D. Almaș, “ trecută pe la schela Galaților” și s-a îndreptat către
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
importanță în amplasarea viitoarelor industrii. În ceea ce privește sursele de apă, deși există o mică uzina de apă pentru alimentarea blocurilor este necesar să se construiască câteva puțuri forate cel mai probabil în spatele bisericii Bucești. Locul de trecere a râurilor au fost vaduri cum a fost « Vadu Roșca » din dreptul satului Diecheni de pește Siret de unde se făcea trecerea înspre și dinspre Vrancea. De asemenea până la acest punct se venea cu sare din Carpați de un de o parte se încarcă pe șlepuri
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
de inundații. La inundațiile devastatoare din primăvara anului 2005, Foeni-ul a fost complet inundat și a suferit importante pagube materiale. În perioada romană a existat aici un castru roman numit "Bacaucis". În evul mediu, la Foeni, în locul numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor) lângă apa Timișului a avut loc o mare bătălie in secolul X (anul 934) între invadatorii maghiari și trupele reunite ale pecenegilor, românilor și bulgarilor conduse de ducele Glad. Bătălia s-a terminat cu înfrângerea lui Glad care a
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
atac, ienicerii au folosit, pe lângă podul deja existent, și bușteni și scânduri așezate peste mlaștină. Artileria, archebuzierii și infanteria română au reușit să oprească atacul. În același timp însă, spahiii din flancul drept al otomanilor au trecut râul printr-un vad și au amenințat întreaga aripă stângă a românilor. Atacat cu putere frontal și din flanc, Mihai a ordonat retragerea eșalonului întâi către rezervele din spatele Călugărenilor, din cauza presiunii inamicului românii fiind nevoiți să abandoneze tunurile. După ce s-a terminat retragerea și
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
apropiere de localitatea Chiperești (județul Iași). În secolul al XlV-lea, în bazinul superior al Bahluiului apar primele formațiuni politice prestatale, în apropierea Hârlăului de azi, pe atunci cu denumirea de Târgul Bahluiului. O hotarnică din 1700 consemnează existența unor vaduri de moară pe Bahlui. Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea ""(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iași"". Într-un raport
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
ale râului, la intrarea în sat, cuprinde terenurile aparținând celor 3 gospodării și a 5 case de vacanță. Terenul favorabil construcțiilor va atrage noi solicitanți, singura problemă este accesul pe malul stâng al văii, care în prezent se face prin vad. Trupul IX - „Silești” cuprinde 2 gospodării situate pe un platou pe malul stâng al văii, cu o diferență de nivel de cca. 200m. Accesul la acest trup se face doar pe poteca de picior datorită pantelor foarte abrupte, accesul pt.
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
său, „monahul Gavriil scriitorul”, „ierodiacon Paladie și scriitor”, de la Putna, „ierodiacon Teodor și scriitor”de la Neamț și mulți alții de la Bistrița, Neamț, Probota, Bisericani, Moldovița și Râșca, câțiva „arhipăstori”, printre ei Anania al Ungrovlahiei, un Laz (Eleazar) neidentificat, Anastasiei al Vadului și Prohor al Ohidrei, „călugărițele”, „boierii Țării Moldovlahiei”, „muntenii din Chilia”, „neamul Nicorescului”, „creștini dreptcredincioși”, boieri care „au murit în război cu turcii”, la Vaslui, în ianuarie 1475 și alții (boieri munteni și moldoveni, preoți, călugări, credincioși). Pomelnicul de la Bistrița
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Localitatea Berbești este așezată în partea de nord a Maramureșului la o distanță de 10 km de municipiul Sighetu Marmației și la o distață de 55 km de municipiul Baia Mare, pe DN 18. Localitatea se învecinează cu localitățile: Ferești, Giulești, Vadul Izei, Oncești și este srăbătută de râul Mara și alte două pâraie. Localitate este împărțită în mai multe cartiere sau zone: cartierul Josani, adică partea de jos a satului care este așezată de-alungul șoselei DN 18; cartierul Valea Glodului; cartierul
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
opt mori de apă, trei fierarii, 22 de rotarii, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub denumirea de "Socea-Cândești", în aceeași plasă, având 3780 de locuitori în satele Bărcănești, Belcești, Cândești, Frunzeni, Socea, Țărdeni și Vadurile. În 1931, satele componente ale comunei erau Bărcănești, Cândești, Cotreanța, Frunzeni și Vădurele. În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși și apoi (după 1964) raionului Piatră Neamț din regiunea Bacău. Din 1964, sătul Cotreanța poartă denumirea de "Dragova". În
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
Dragomirești este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Borniș, Dragomirești (reședința), Hlăpești, Mastacăn, Unghi și Vad. Comuna se află în zona centrală a județului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ208G, care o leagă spre sud-vest de Ștefan cel Mare și Girov (unde se termină în DN15D) și spre nord-est de Războieni și Tupilați. Din acest drum
Comuna Dragomirești, Neamț () [Corola-website/Science/301630_a_302959]
-
se află în zona centrală a județului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ208G, care o leagă spre sud-vest de Ștefan cel Mare și Girov (unde se termină în DN15D) și spre nord-est de Războieni și Tupilați. Din acest drum, la Vad se ramifică șoseaua județeană DJ208P, care o leagă spre sud-est de Bârgăuani. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dragomirești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Dragomirești, Neamț () [Corola-website/Science/301630_a_302959]
-
în Moldava (1467) , apoi au fost refăcute și din nou incendiate în timpul invaziei tătare din anul 1510 , când a fost jefuită și Mănăstirea Bogdănești ( Râșca ). Se pare că în replică sătenii din Orțești au ucis un episcop catolic (săsesc) la vadul Târziilor , eveniment de care este legată prima atestării documentara a satului Târzia sau mai degrabă a moșiei Târzia . Dacă la început satul Orțești a fost sat răzeșesc , aflăm mai târziu că a fost vândut Mitropoliei , care la rândul său l-
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
vârfurile Hărman - 1226 m și Murgoci 1293 m). Aceștia sunt separați de valea Bistriței modovene, spre care converg afluenți de stânga precum Stejaru, Pîngarați și Pîngăracior iar de dreapta Oanțu Pe teritoriul comunei se găsesc lacurile antropice Pîngarați și, parțial Vaduri, precum și hidrocentrala "„Dimitrie Leonida”" (alimentată printr-un tunel de aducțiune săpat prin muntele Botoșanu, din Lacul Izvorul Muntelui). Este traversată de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, care este deservită de
Comuna Pângărați, Neamț () [Corola-website/Science/301658_a_302987]
-
Gura Vadului (în trecut, Tohani) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Gura Vadului (reședința), Perșunari și Tohani. Comuna se află în estul județului, la limita cu județul Buzău, localitatea de reședință fiind situată la de orașul Mizil
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]
-
Gura Vadului (în trecut, Tohani) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Gura Vadului (reședința), Perșunari și Tohani. Comuna se află în estul județului, la limita cu județul Buzău, localitatea de reședință fiind situată la de orașul Mizil. Poziția sa este în zona de deal a versantului sudic al Dealurilor Istriței, în regiunea viticolă
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]
-
maluri ale râului Tohăneanca. Este străbătută de șoseaua județeană DJ100H, care o leagă spre sud de Mizil (DN1B) și spre nord și est de și mai departe în județul Buzău de Tisău și (unde se termină în DN10). La Gura Vadului, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ102R, care duce spre nord-vest la Călugăreni, Tătaru și . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gura Vadului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]
-
mai departe în județul Buzău de Tisău și (unde se termină în DN10). La Gura Vadului, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ102R, care duce spre nord-vest la Călugăreni, Tătaru și . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gura Vadului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,33%). Pentru 2,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]
-
locuitorilor sunt ortodocși (96,63%). Pentru 2,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Tohani", făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău, și era formată din satele Gura Vadului, Tohani, Tohăneanca (actualmente, "Perșunari") și Valea Scheilor. Comuna avea 2020 de locuitori, o școală mixtă în satul Tohani și 7 biserici deservite de 5 preoți. În aceeași componență este consemnată comuna și de Anuarul Socec din 1925, tot în plasa
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]
-
o populație de 3150 de locuitori. În 1950, județele s-au desființat, iar comuna a fost arondată raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reînființarea județelor, comuna a primit numele de "Gura Vadului", după noua reședință și a trecut la județul Prahova, iar satul Valea Scheilor a fost arondat comunei Cărbunești. Cinci obiective din comuna Gura Vadului sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]