18,503 matches
-
produce ieșirea locomotivei, după care urmează celelalte vagoane de la primul până la ultimul. Când locomotiva intră într-un nou tunel, ultimul vagon nici nu are percepția unei noi schimbări. Singurul rol al ultimului vagon este că urmează cuminte locomotiva și celelalte vagoane. Economia globală este azi, un sistem articulat și complex. De aceea, fazele ciclului economic și dimensiunile crizelor sunt unele planetare. Guvernele naționale au posibilități reduse de acțiune, dar nu insuficiente. Conștientizând metafora, am putea spune că pasagerii ultimului vagon ar
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
celelalte vagoane. Economia globală este azi, un sistem articulat și complex. De aceea, fazele ciclului economic și dimensiunile crizelor sunt unele planetare. Guvernele naționale au posibilități reduse de acțiune, dar nu insuficiente. Conștientizând metafora, am putea spune că pasagerii ultimului vagon ar trebui să știe că locomotiva se afla deja într-un nou tunel și ar putea, dacă ar fi inteligenți, să ia măsurile de siguranță, adică să pună mâna pe ceașca de cafea, pentru a nu o răsturna, sau să
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Pentru a practica cu bună știință politici anti ciclice, o economie trebuie să fie extrem de puternică, să fie, adică, una dintre acele economii care provoacă ondulația și care nu se supun ondulației, să fie o economie "locomotivă" și nu una "vagon". Economiile "vagon" au posibilități extrem de reduse, dacă nu inexistente, de a produce și a pune în practică politici anti ciclice. Criza și anti criza globală aparțin în primul rând economiilor care fac jocul la nivel planetar și care impun ondulația
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
practica cu bună știință politici anti ciclice, o economie trebuie să fie extrem de puternică, să fie, adică, una dintre acele economii care provoacă ondulația și care nu se supun ondulației, să fie o economie "locomotivă" și nu una "vagon". Economiile "vagon" au posibilități extrem de reduse, dacă nu inexistente, de a produce și a pune în practică politici anti ciclice. Criza și anti criza globală aparțin în primul rând economiilor care fac jocul la nivel planetar și care impun ondulația economică planetară
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Ambii au oferit soluții pentru bunul mers al lumii capitaliste în epoci diferite, răspunzând la probleme diferite. În același timp, mai trebuie spus că dezbaterea noastră se plasează în zona de interes și de alegere a economiilor "locomotivă". O economie "vagon", cum este cea din România, cu un guvern slab, bazat pe un management defectuos și corupt, cel mai bun lucru pe care l-ar fi făcut în combaterea crizei ar fi fost acela de a nu fi făcut nimic. Dacă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și teoreticienii economici trebuie să știe cu exactitate contextul de evoluție al economiei pe care o conduc, contextul internațional, factorii de producție de care dispune economia respectivă. Măsurile anticriză sunt diferite dacă economia este de tip "locomotivă" sau de tip "vagon". Economiile de "tip locomotivă" au o capacitate uriașă de revenire, iar posibilitățile de relansare în noul ciclu, pe baza noii mega tendințe economice, sunt foarte mari. În cazul acestor economii, folosința monedei în combaterea efectelor crizei este mult mai eficace
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
noii mega tendințe economice, sunt foarte mari. În cazul acestor economii, folosința monedei în combaterea efectelor crizei este mult mai eficace, deoarece, prin competitivitatea lor, ele pun la treabă în favoarea lor și multe alte economii ale lumii. Economiile de tip "vagon", de obicei sunt obligate să aștepte deciziile primelor și numai după aceea pot gândi măsuri proprii de ieșire din criză. Folosința monedei ca măsură anticriză este mult limitată de faptul că ele nu dețin o monedă internațională, recunoscută, care să
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
proprii de ieșire din criză. Folosința monedei ca măsură anticriză este mult limitată de faptul că ele nu dețin o monedă internațională, recunoscută, care să le permită transferuri de valoare în beneficiul propriu. Asta nu înseamnă că economiile de tip vagon nu pot avea politici proprii anticriză. Cea mai importantă resursă în combaterea efectelor crizei într-o economie de tip vagon este resursa umană din economie și politică. Zgomotul pe care amatorii din guvern sau banca centrală îl produc în jurul crizei
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
monedă internațională, recunoscută, care să le permită transferuri de valoare în beneficiul propriu. Asta nu înseamnă că economiile de tip vagon nu pot avea politici proprii anticriză. Cea mai importantă resursă în combaterea efectelor crizei într-o economie de tip vagon este resursa umană din economie și politică. Zgomotul pe care amatorii din guvern sau banca centrală îl produc în jurul crizei poate să-i accentueze efectele. O criză economică nu se combate la televizor înjurându-ți adversarii politici. Asemenea atitudini pot
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
amatorii din guvern sau banca centrală îl produc în jurul crizei poate să-i accentueze efectele. O criză economică nu se combate la televizor înjurându-ți adversarii politici. Asemenea atitudini pot să accentueze efectele și nu să le combată. O economie vagon poate aplica politici keynesiste, dacă nu are mari datorii, la investiții ale statului în infrastructură, așadar. De asemenea, se pot genera parteneriate cu mediul privat intern sau extern, pentru finanțarea unor mari investiții. O economie de tip vagon nu poate
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
O economie vagon poate aplica politici keynesiste, dacă nu are mari datorii, la investiții ale statului în infrastructură, așadar. De asemenea, se pot genera parteneriate cu mediul privat intern sau extern, pentru finanțarea unor mari investiții. O economie de tip vagon nu poate folosi inflația și deficitele în combaterea efectelor crizei. Aceasta o desparte în mod fundamental, o deosebește de o economie de tip "locomotivă". Diagnosticul crizei este unul rafinat. De el depinde în mod fundamental reușita programelor de combatere a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
primăvăratic căruia îi ghiceam intuitiv mireasma - un convoi feeric, tras de o locomotivă împodobită cu ghirlande, a încetinit și s-a oprit la porțile orașului, în fața pavilionului gării Ranelagh. Un bărbat tânăr purtând o simplă tunică militară a coborât din vagon mergând pe purpura întinsă la picioarele lui. Era însoțit de o femeie, foarte tânără și ea, în rochie albă, cu un boa din pene de struț în jurul gâtului. Un bărbat mai în vârstă, în ținută de gală, cu mustață falnică
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Un oraș în care nimic nu mai putea să o rănească. - Mamă, nu uita să cauți dacă mai este cuibul acela de șoareci acolo, lângă sobă, mai știi? i-a spus ea mamei sale, care stătea la geamul coborât al vagonului. Era în iulie 1914. Charlotte avea unsprezece ani. Viața ei nu a cunoscut nici o ruptură. Doar că ultimele ei cuvinte („Nu uita de șoareci!”) îi păreau, cu timpul, din ce în ce mai stupide, mai copilărești. Ar fi trebuit să tacă și să scruteze
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
1914. Charlotte avea unsprezece ani. Viața ei nu a cunoscut nici o ruptură. Doar că ultimele ei cuvinte („Nu uita de șoareci!”) îi păreau, cu timpul, din ce în ce mai stupide, mai copilărești. Ar fi trebuit să tacă și să scruteze chipul de la fereastra vagonului, să-și sature privirea cu trăsăturile lui. Treceau luni, ani de zile și ultima replică avea mereu aceeași rezonanță de fericire neghioabă. Așteptarea devenea unicul timp din viața Charlottei. Timpul acela (“în timpul războiului”, scriau ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
măseaua, apoi a ciocănit-o de lama unei securi) pe două pâini mari și rotunde, care trebuiau să-i ajungă în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însorit al cerului, un stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin ecoul țipetelor lor înalte. Suflul greu și sincopat al lumii ruse nu o mai îngrozea. Învățase atâtea de la plecarea ei încoace. Știa că este practic, într-un vagon sau într-o căruță, să ții un sac umplut cu paie, cu câteva pietre chiar la fund. Pe acesta îl smulgeau bandiții în raitele lor nocturne. Știa că locul cel mai bun de pe acoperișul unui vagon era lângă gura unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este practic, într-un vagon sau într-o căruță, să ții un sac umplut cu paie, cu câteva pietre chiar la fund. Pe acesta îl smulgeau bandiții în raitele lor nocturne. Știa că locul cel mai bun de pe acoperișul unui vagon era lângă gura unui ventilator: la deschizătura aceea erau agățate frânghii care-ți permiteau să cobori și să urci înapoi rapid. Și când, din fericire, găsea loc pe un culoar ticsit, nu era de mirare dacă vedeai un copil speriat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe, în ninsoare, care-și întorceau capetele disprețuitoare spre o biserică. Patru soldați ieșeau pe ușa deschisă, târând după ei un preot, care îi mustra cu o voce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și străbătea acum vagoanele, confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul, înnodându-i colțurile sub bărbie, cum fac țărăncile bătrâne. Apoi, zâmbind încă la amintirea visului său, și-a aranjat pe genunchi un sac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
război. Iar apoi... - N-aș fi crezut scrisoarea aceea... - Da, și apoi îmi spuneam că, oricum, tu nu o să crezi... A aruncat crengile lângă sobă și s-a apropiat de Charlotte. Când, la Paris, o privea pe fereastra coborâtă a vagonului, fiica ei avea unsprezece ani. Acum avea să împlinească în curând douăzeci. - Auzi? a șoptit Albertine, cu chipul luminat, și s-a întors spre sobă. Șoarecii, mai știi? Sunt tot aici... Mai târziu, ghemuită în fața focului care se întețea după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
piață, a fost văzută cerșind: o ceapă, câțiva cartofi înghețați, o bucată de slănină. A scotocit în lada de gunoi de lângă cantina Partidului, nu departe de locul în care amenințase șeful că o împușcă. I s-a întâmplat să descarce vagoane pentru o pâine mare și rotundă. Copila, scheletică la început, a șovăit câteva zile la hotarul incert dintre lumină și neant, apoi, încet, cu o mirare ezitantă, s-a strecurat din nou în curgerea aceea extraordinară a zilelor, a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ceea ce în curând avea să pară atât de firesc: cortina de fier. 6 Cămilele în viscol, gerurile care înghețau seva copacilor și făceau să le plesnească trunchiurile, mâinile înțepenite de frig ale Charlottei, care prindeau buștenii lungi zvârliți de pe un vagon... Astfel renăștea trecutul acela nemaipomenit în bucătăria noastră afumată, în lungile seri de iarnă. Dincolo de fereastra înzăpezită se întindeau unul dintre cele mai mari orașe ale Rusiei și câmpia cenușie a Volgăi, se înălțau clădirile-fortărețe ale arhitecturii staliniste. Și acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la căderea atâtor idoli. Viața ei, profilată pe secolul cel mai sângeros al imperiului, dobândea în ochii lor o dimensiune epică. Ea, franțuzoaica născută la celălalt capăt al lumii, urmărea cu o privire goală unduirea nisipurilor dincolo de ușa deschisă a vagonului („Dar cine naiba a dus-o în deșertul acela prăpădit?”, exclamase într-o zi prietenul tatălui meu, pilotul de război). Alături de ea, nemișcat și el, stătea soțul ei, Fiodor. Boarea care năvălea în vagon nu aducea nici un pic de răcoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unduirea nisipurilor dincolo de ușa deschisă a vagonului („Dar cine naiba a dus-o în deșertul acela prăpădit?”, exclamase într-o zi prietenul tatălui meu, pilotul de război). Alături de ea, nemișcat și el, stătea soțul ei, Fiodor. Boarea care năvălea în vagon nu aducea nici un pic de răcoare, în ciuda goanei rapide a trenului. Au rămas îndelung în golul acela de lumină și căldură. Vântul le freca frunțile ca un glaspapir. Soarele sfărâma priveliștea într-o puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
semănau cu o scară năstrușnică ducându-se drept în nori. „Acolo este un tren de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]