4,335 matches
-
Arghezi o face radical, direct, într-o manieră tranșantă. Adevărurile sale au un caracter axiomatic, de aceea nu se întemeiază pe demonstrații decât rareori. În discursul de tip manifest, enunțul dat ca adevăr incontestabil din perspectiva poetului dobândește, în timp, valențe aforistice printr-o veritabilă carieră a citării. Spicuim doar câteva dintre cele mai sonore: "A "înjura" e o artă literară tot atât de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete sau la... notițe". "A scrie, a face din nou și într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
denotativ. Desigur că decodarea corectă depinde, esențialmente, de orizontul cognitiv al cititorului și de disponibilitatea sa de a traduce imaginea în argument. Pentru Arghezi, teoretizarea în sensul de critică (de)valorizantă dublează, în subsidiar, practica poetică și, prin urmare, dobândește valențele unui discurs prodomo: uneori explicit, în care formulările exprimă o atitudine defensivă directă (bunăoară, în Dintr-un foișor), alteori, prin enunțuri axiomatice, afirmînd categoric propriile convingeri, ca o modalitate imperativă de a-și susține și legitima creația; ▪ convingerile privind arta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu-l înțeleg". 5.2. Poetica violenței. Pentru Marc Angenot, "pamfletul ar fi polemica în mod particular violentă, explozivă"181, ceea ce presupune, din partea autorului, o depășire asumată a cadrului polemic și accederea într-un univers în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă, sinecdoca polemică) drept cea mai expresivă ipostază a analogiei. Alături de funcția-trop, metafora polemică dobândește valențele persuasive ale unei argumentări subiacente (Marc Angenot). De pildă, în secvența următoare: Atâta timp cât mitra de aur a țarului nu va fi răsturnată cu o bună lovitură de bot de cizmă, cu tălpile sănătoase, Rusia va urma să apere ortodoxismul episcopilor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
figura intelectualului de secol XIX, în sensul atribuit de Julien Benda termenului, implicat în dezbaterile socio-polictice ale momentului și preocupat, în plan concret, de soarta națiunii. El își asumă responsabilitatea argumentului probatoriu și, astfel, își legitimează un discurs angajat, cu valențe etice, justificabil ori de câte ori Adevărul (cel istoric, mai ales) ajunge în situație de criză și devine disputabil. Într-un atare tip de discurs, dimensiunea estetică este secundară și se subordonează scopului polemic. Discursul publicistic arghezian, venind pe firul unei de-acum
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eminescian din perspectivă retorică, Monica Spiridon eludează din start dimensiunea ideologică, responsabilă de etichetarea gazetarului ca retrograd, paseist, reacționar, utopist, xenofob, antisemit etc., pentru a se plasa în dimensiunea argumentativă a discursului în care, fără îndoială, conceptele și principiile dobândesc valențe noi. Astfel, vizionarismul său utopic devine, la nivelul textului, printr-o fertilă metamorfoză a Istoriei în istorisire, o ficțiune explicativă, euristică, după inspirata formulă a Monicăi Spiridon. Scrisul jurnalistic se naște, la Eminescu, dintr-un imbold etic și presupune, înainte de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
personalitatea și biografia autorului său. Format în perioada maturității presei românești și având șansa de a veni după Eminescu, Arghezi liricizează discursul gazetăresc într-o manieră atât de personală încât îi va impune, ca și antedecesorul său, însă cu alte valențe, un statut paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul evenimențial în poezie, de cele mai multe ori. Acest lucru nu înseamnă că, atunci când rămâne cantonat în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deschisă, unde competiția este indisolubil legată de norme. Pentru polemist, ironia este singura modalitate de a "fenta" rigorile cadrului polemic și de a-și asuma libertatea creativă. Iată o definiție care plasează sintetic ironia într-o perspectivă poliedrică, etalându-i valențele: "Ironia este un mod de a scrie, dar și un mod de contemplare a existenței, o tehnică și nu mai puțin o viziune estetică, un procedeu retoric, dar și o filosofie"240. Ar fi încă multe de spus despre spiritul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a polemistului, cea de-a doua ne indică schimbarea de macaz în chiar interiorul textului, trecerea de la un registru la altul sau, altfel spus, abandonarea cadrului referențial și accederea în spațiul ludic al creației, unde sensurile redobândesc noi dimensiuni și valențe. 1) La nivel intrediscursiv, am observat, privind diacronic atitudinea argheziană, o schimbare de tonalitate: dacă, până în 1914, textul nu depășește cadrul polemic, menținându-se în registrul comicului buf sau absurd, adeseori printr-o evadare jucăușă în imaginar, unde "înscenarea" traduce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de cercetare care pot oferi în perspectivă instrumente creatoare pentru studiul transdisciplinar al fenomenului religios. Conceptele vor fi utilizate doar în măsura în care ele sunt necesare și vor fi nuanțate potrivit fiecărui context în parte. Termeni noi vor fi resemnificați conceptual pentru valențele fertile pe care le poartă. Notele vor fi prezente numai în măsura în care ele constituie în mod real instrumente ajutătoare pentru cititor, aducând lămuriri și precizări suplimentare. Miza avută în vedere nu este decât secundar dezvoltarea temei și a domeniului de cercetare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la "presiunile străzii" au condus la creșterea dependenței de stat a multor segmente sociale, la ignorarea unor grupuri sociale în reale situații de risc, fără potențial contestatar, dar cu impact electoral major 239. Programele de "reformă" nu și-au demonstrat valențele 240 din moment ce numeroase sate, orașe, blocuri, "gospodării", garduri, drumuri arată așa cum arată în 2012... Orașele Mulți specialiști în domeniu 241 spun că trebuie (re)creată "cultura urbană", revalorizată arhitectura specifică, atrași aleșii, funcționarii publici și profesioniștii în transformarea orașelor. Alain
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
făcut decât să-i "slăbească" semnificația primară, el poate să dea seama de modul în care noi cunoaștem acel tip de realitate ce ne este proprie ca ființe sociale. Obiectivul care decurge de aici este acela de a încerca recuperarea valențelor epistemologice ale conceptului de ideologie în contextul unei abordări teoretico-politice. Nu este vorba, trebuie specificat dintru început, despre a acorda ideologiei rolul de instrument al unei cunoașteri "totale" căci aș prezuma în mod nejustificat, pe de o parte, posibilitatea existenței
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
filosofic și în cel al teoriei socio-politice, construcția ideologică a spațiului social, atât prin opțiunea pentru proiecțiile de tip individualist, cât și prin opțiunea pentru cele de factură holistă. Dacă, în sens larg, conceptului de ideologie îi pot fi evidențiate valențele epistemologice în procesul cunoașterii sociale grație participării sale nemijlocite, ca formă centrală a imaginarului, la construcția spațiului social -, întrebarea care se pune este dacă acestea pot fi menținute și la nivelul rezervat cunoașterii politice. Scopul celui de al treilea capitol
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Nu este vorba despre unul strict științific, după cum nu este vorba, în mod necesar, despre unul strict politic. Întrucât conceptul a cuprins, prin extensie, semnificația gnoseologică, dar și pe aceea politică, demersul pe care îl propun, acela de evidențiere a valențelor sale epistemologice, tinde să le îmbine. În această direcție, conceptul de ideologie joacă un profund rol socio-cultural și devine inseparabil de problemele generate de cunoașterea socialului (incluzându-le, așadar, pe cele de ordin politic). Consider că, printr-o astfel de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
postmodernitate? Analiza celor două "sfârșituri" care se adaugă celui al "istoriei" sau "socialului" se dovedește a fi, cred, un câmp fertil pentru regândirea ideologiei și cunoașterii în condițiile postmodernității. Reinventarea conceptuală pe care o am în vedere se referă la valențele ideologiei ca instrument al cunoașterii socio-politice, mai cu seamă în condițiile în care spațiul social și politic, chiar supus transformărilor istorice pe care le implică procesul globalizării sau poate tocmai de aceea este în continuare inteligibil prin raportare la astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sub aspect semantic. Din acest unghi, provocarea este, prin urmare, aceea de a depăși starea de lucruri actuală și de a readuce ideologia în rândul conceptelor fundamentale din filosofie și din științele sociale și politice printr-un apel la recuperarea valențelor sale epistemologice. Pe de altă parte, avem de-a face, în literatura occidentală ce tratează conceptul în discuție, cu o permanentă subliniere chiar dacă aceasta e realizată din diverse perspective a semnificației sale negative. Ideologia pare să nu poată fi concepută
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din care conceptul a fost studiat: aceea proprie teoriei politice și aceea epistemologică, pentru a delimita, în cadrul fiecăreia dintre ele, principalele concepții asupra ideologiei. 1.1. Ideologia: un concept în multiple roluri Pentru a demara o incursiune intelectuală în favoarea recuperării valențelor epistemologice ale conceptului de ideologie este necesară, înainte de toate, o incursiune în favoarea recuperării diferitelor sensuri alocate acestui termen. Aceasta întrucât dificultatea abordării epistemologice a ideologiei rezultă tocmai din complexitatea sensurilor care presează asupra conceptului. În cei circa două sute de ani
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
enunță plecând de la considerațiile lui Geertz cu privire la rolul ideologiei la nivelul imaginarului social. Pentru a conferi ideologiei un rol pozitiv, așadar, nu funcțiile acesteia sunt primordiale în analiză, ci cauzele care o fac posibilă. La această orientare a discursului cu privire la valențele conceptului de ideologie, teoriei sociale și politice îi sunt adăugate considerații ce aparțin teoriei literare și care permit interpretarea acțiunilor sociale în termeni retorici. Aceasta deoarece, pentru a înțelege acțiunile sociale, avem nevoie de o "hartă" a discursului social despre
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o cercetare a naturii cunoașterii nu poate fi decât o descriere socio-istorică a modului în care diferiți oameni au încercat să ajungă la un acord asupra credințelor lor"196. Capitolul II Fundamentele ideologice ale cunoașterii sociale Încercarea de a determina valențele epistemologice ale conceptului de ideologie, dincolo de multitudinea abordărilor trecute în revistă, poate pleca de la ideea generală pe care epistemologia științelor sociale și-o asumă: conceptele științifice primesc o semnificație numai pentru că teoreticianul le conferă un anumit înțeles, acesta având rolul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
înseamnă, desigur, că ar fi lipsită de puncte critice), și conferim ideologiei rolul de instrument al cunoașterii sociale bazate pe explicații de natură evaluativă, putem asuma că, renunțând la înțelegerea negativă a conceptului, există șansa de a evidenția principalele sale valențe epistemologice și, prin aceasta, de a-l reinventa. Căci, așa cum subliniază Paul Ricoeur, înainte de a se recomanda prin funcția de distorsiune-comunicare sau prin aceea de legitimare a autorității, ideologia are la bază funcția de integrare socială. Ea conferă unui individ
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
existente între mit și ideologie și, respectiv, între ideologie și utopie. Descriindu-le ca pe elemente fundamentale ale imaginarului social și aducând în atenție interconexiunile existente, îmi propun, practic, să evidențiez modul în care conceptul de ideologie își poate recupera valențele epistemologice în cunoașterea socialului. Încă o precizare devine, în acest context, necesară: mă voi concentra mai puțin asupra mitului, care poate fi înțeles, așa cum voi sublinia, ca fiind secundar în raport cu ideologia (chiar inclus în sfera de acțiune a ideologiei), și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
utopia se construiește, de regulă, plecând de la critica prezentului), nu putem face abstracție de desele identificări care se regăsesc din cauze deliberate sau nu în evoluția intelectuală a celor trei concepte. Tocmai pentru că astfel de identificări nu ar permite decelarea valențelor ideologiei ca instrument al cunoașterii sociale, spre deosebire de cele care ar putea fi alocate mitului sau utopiei, urmăresc să identific raporturile dintre aceste concepte corelative, pentru a putea ulterior discerne cu privire la rolul deținut de fiecare în planul imaginarului social. La fel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și s-a constituit în fundament pentru proiecția ordinii sociale moderne. Născut ca discurs legitimator pentru tipul de atitudine religioasă, existențială, cognitivă și politică generată de criza din zorii modernității, individualismul a reușit să se impună ca o formulă cu valențe ideologice și ca instrument în construcția unei realități sociale pe care inclusiv societatea de astăzi o moștenește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că individualismul reprezintă formula ideologică finală ce poate fi aplicată socialului. Dimpotrivă, așa cum am arătat, această formulă comportă anumite
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
identificată prin trimiteri de ordin epistemologic, dar și prin trimiteri de ordin socio-politic. Tocmai de aceea, îmi propun ca, luând în discuție și aspectele de ordin teoretico-politic, să întregesc imaginea cu privire la posibila reinventare a conceptului de ideologie prin apel la valențele sale epistemologice. Ca figură centrală a imaginarului social care asigură intregrarea și identitatea comunitară și individuală, ideologia contribuie, în opinia mea, nu doar la construcția și ordonarea socialului ci, prin aceasta, și la instituționalizarea politicului în societățile moderne. Pe această
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rând, formele simbolice sunt structurate social, regăsindu-se în normele morale, cutumele și habitudinile unei anumite societăți. Tocmai de aceea semnificațiile lor sunt accesibile și exercită o anumită influență în plan social. O altă caracteristică a formelor simbolice care dețin valențe ideologice este dată de referențialitatea lor, în sensul că semnificațiile lor fac trimitere la aspectele specifice unei anumite societăți, aspecte ce țin, de regulă, de fondul moral, cultural sau religios al acesteia. Nu mai puțin, formele simbolice se remarcă printr-
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]