3,889 matches
-
autori, vom reține un fel de dublă punere în abis. Ar fi vorba, pentru Cioran, de o fărîmițare conștientă, aproape biologică, a eu-lui, care regă sește o paradoxală unitate în oglinda celuilalt, în adoptarea, sub formă de portret, a unui veșmînt străin, pe care subconștientul îl recu noaște ca fiind al său. În ce-l privește pe Maxime Roussy, proiecția eu-lui este narativă ; recurgerea la o identitate fictivă nu e deloc nouă, ceea ce este inedit, în schimb, e disoluția acestei identități
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
când în când plutește. Ceva supracelest a copt în sevă Și iată pământul peste morți a pleznit Cu zbucium de strigăte cântate. Nu mai e mult până la veștile A tot ceea ce din carne Devine duh, stele și fire de iarbă: Veșmânt pentru încoronare. 2 ianuarie 2007 Mă redau mie însumi Nemărginit sfâșiere, Punct chemat în punct chemat Din care curg toate circonferințele în mine deasupra aștrilor și în ei. Câtă dorință de a fi prin a nu fi, De a nu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
cu steaguri albe. Cromatica sugerată de epitetul prezent în titlu este înșelătoare: aici, albul implică distrugere, având valențe negative, la fel ca în pelicula lui Serghei Eisenstein, Alexandr Nevski (1938), unde cavalerii teutoni, imagini ale răului și ale morții, poartă veșminte deschise la culoare, rușii, icoanele purității, find îmbrăcați în negru. Nuvela se deschide cu imaginea a doi călători, tată și fiu, aflați în preajma cetății regelui Wenceslav al Boemiei. Tânărul află din gura părintelui său că steagurile albe care împodobesc zidurile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
simultan, de o copleșitoare țesătură de atmosferă. 2.4. Teroarea supranaturală Ancrajul ferm în supranatural al prozei terorii își are avantajele sale, iar, cel puțin în străinătate, adepții genului nu vor ezita să le sublinieze: fantasticul împrumută cotidianului umil un veșmânt al nefamiliarului, care este condiția sine qua non a captării interesului cititorului, și îi excită acestuia din urmă curiozitatea euristică prin proiectarea într-o atmosferă de insecuritate distinctă. (Mă văd constrâns să precizez că, în cele ce urmează, nu voi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să prind drăceștile lumini și luminile au săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau și-un veșmânt alb, lipindu-se de zid, făcându-mi față. Încă o dată m-am repezit, și încă o dată mi-a scăpat". Cursa continuă, într-o sarabandă a ispitelor mobile: "Ochii scânteiau pretutindeni, iar mâinile întinse nu-i puteau captura nicăieri". Chiar și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
poate de mușcăturile animalelor băloase, dar nimic nu mă oprea". Însă urmărirea încetează la fel de brusc precum a început: "alba fantomă s-a oprit. A fost atât de neașteptat, încât nu mi-am putut curma goana și am trecut prin imaterialul veșmânt". Protagonistul este doborât în mlaștină de o lovitură puternică: "Ceva s-a prăbușit în creștet, tosnindu-mi țeasta; [...] am căzut cu fața în glodul vâscos". Universul acvatic mustește de viață elementară, iar insolitul explorator se crede înveșmântat în scafandru, contemplând adâncurile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atunci răzbunarea, într-un tablou de respirație dantescă, precum puține sunt în literatura română: "Trei sute de morți, slăbiți de post îndelungat, dar însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau acolo ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite [...] și își holbau orbitele goale, pline de viermi, unii la alții". Armata de revenants invadează, într-un contrapunct canibalistic al erotismului celor vii, satul Badislavilor și-i atacă pe locuitorii săi: "Strigoii năvăleau în tinde, apoi în odăi, unde
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
empirism analitic mai bogat decât cel clasic, al lui Locke, Berkeley și Hume, prin încorporarea matematicii și promovarea logicii matematice ca tehnică de studiere și prezentare a multor probleme filosofice. Chiar dacă a fost urmat de unii intelectuali de peste Ocean, sub veșmântul de "filosofie analitică", acest empirism nu s-a pretins cea mai adevărată concepție, cum se obișnuia să se spună în Est despre ideile lui Marx-Lenin-Stalin, iar după 1955 numai a primilor doi. Acest dogmatism a generat și oximoronul "religiozitate atee
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
celebre, Beata Beatrix, unde operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos căruia poetul îi este centrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă, care are în vedere, așa cum sugerează Marian Popescu, trei vârste ale umanității: tinerețea, maturitatea și senectutea. Influența Art Nouveau-ului se remarcă în fluiditatea veșmintelor care, dincolo de simbolistica culorilor, roșu, albastru, alb, cu sugestiile simbolice pe care le proiectează, par să curgă în sensul pârâului, asemeni firului tors de ursitoare. Într-un articol precum "În expoziția M. Teișanu", Marin Simionescu- Râmniceanu remarca tehnica decorativă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reiese uneori și din evenimentul monden. La Carnavalul cu "caracter cultural" la care au luat parte regele, regina și principesa Marioara, carnaval desfășurat în saloanele ambasadei engleze unde amfitrion a fost chiar Sir Herbert Deerling, ministrul Angliei, regina apare în veșmintele unei împărătese bizantine. Articolul intitulat "Carnavalul", redactat probabil de un cronicar monden care-și păstrează anonimatul, este însoțit de reproducerile câtorva fotografii ale cabinetului de fotografie "Foto Julietta". Textul însoțitor este elocvent pentru o viziune înnobilată asupra culturii bizantine pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ne dea opere sculpturale în stil bizantin, deși pentru motive cunoscute, asemenea opere nu au fost executate odinioară. A căutat așa dar să se conducă în sculptură de principiile picturii bizantine. A împrumutat însă de la acestea numai felul schematic al veșmintelor"198. Storck nu beneficiază de un precedent, de un model, ceea ce reclamă pionieratul unui stil. Realizate între 1902, anul debutului expozițional al Tinerimii artistice și 1907, cele două lucrări evidențiază o estetică neobizantină. Statuile celor patru Evangheliști, turnate la Școala
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
basmului așa cum apare la Frații Grimm sau la Hans Christian Andersen; asemeni unui modern creator de modă, artistul își poate alege cum să-și îmbrace personajele. Se poate decela aici și influența stilului picturilor murale bizantine, spre exemplu, coroanele și veșmintele fetelor de împărat se pot întâlni în recuzita picturilor aflate pe pereții mânăstirilor, înfățișându-i pe ctitorii acestora, familiile domnitoare. Ștefan Popescu nu intenționează să realizeze o pictură istorică, așa cum nici Moreau nu o realizează în tablourile sale de un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor, de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată, "Speranța", se ridică luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă. Contrastul dintre chipul transfigurat al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Avem prin acest personaj insolitat cu aspect de călugăr simbolul unei umanități aflată permanent în cercul îndoielii, la răspântia unei decizii? Tabloul are ceva din aerul mistic al tablourilor lui Fritz von Uhde, Harul (1885), Soldați dând cu zarul pentru veșmintele lui Iisus (1895) sau Christ între țărani (1885). Bărbatul înveșmântat în negru, cu un aspect de severitate monahală în silueta sa, stă lângă un taluz pe care se află un veșmânt alb. Are capul acoperit cu o rasă, iar chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
von Uhde, Harul (1885), Soldați dând cu zarul pentru veșmintele lui Iisus (1895) sau Christ între țărani (1885). Bărbatul înveșmântat în negru, cu un aspect de severitate monahală în silueta sa, stă lângă un taluz pe care se află un veșmânt alb. Are capul acoperit cu o rasă, iar chipul pare adâncit într-o intensă meditație cu ochii închiși. Figura sa apare supradimensionată, ea centrează întregul tablou. Se pot vedea undeva în depărtare un oraș și trei plopi solitari. Reprezintă ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Luceafărul 284, "Revistă pentru Literatură și Artă", care apare bilunar între 1902 și 1920 la Budapesta, Sibiu și București se află în mod clar sub influența Secession-ului. Graficianul inserează elementele portului tradițional românesc, aduse prin complicația liniei la un veșmânt de mare rafinament, în acord cu vegetația stilizată din jur, care continuă volutele rochiei fetei de împărat travestită într-o frumoasă țărancă română, "un personaj ardelean princiar". Acest desen apare pe coperta revistei preț de 12 numere, între 1 iulie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ține capul tăiat al lui Holofern cu un gest aproape tandru, care poate glisa oricând în mângâiere, situație care amortizează conflictul de ordin patriotic sau politic, 2) expresia chipului ei relevă extazul erotic, buzele senzual întredeschise, ochii pe jumătate închiși, veșmântul semitransparent subliniind frumusețea corpului care a servit drept cursă delicioasă pentru imprundentul general. Satisfacția decurge nu din împlinirea unei misiuni salvatoare pentru poporul ei, ci din exercițiul de putere exercitat asupra celui mai puternic, deținător prin excelență a tuturor atributelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a lui diminutio capitis, accentuată de o dublă încadrare prin contrast în rama decorativă din fundal (cu stilizate motive vegetale) și în "casca" părului negru care-i încadrează chipul și care rimează ca tonalitate cu podoaba capilară a generalului cartaginez. Veșmântul semitransparent al lui Judith este pus în relație cu decorativismul de orvefru, ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează nuditatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poartă o floare în păr, o alta ține o floare în mână cu un gest delicat, floare a cărei culoare reverberează în părul de flamă și rictusul hematoreic al alteia, iar florile sunt din nou prezente cu caracter ornamental în veșmântul celei care stă aplecată peste gâtul tânărului abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul de sânge și vin al buzelor și floarea prinsă în păr nu mai reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
superior al unei draperii-cortine care blochează aproape 4/5 din fundal, unde la limita vizibilității se pot observa niște crini, într-un colț. Opțiunea lui Khnopff scoate în evidență calele, flori pretențioase, cu o sugestie carnală. În ciuda grației, a albului veșmântului și a decorului-cadru, persistă o ambiguitate în ce o privește pe această femeie, care împiedică încadrarea ei în tipologie, fie cea a unei femme fragile sau a unei femme fatale. Spre deosebire de tabloul lui Pallady, calele nu devin eufemismele devoalate ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin excelență decadente, precum cea a lui Oedip și a Sfinxului. Prezența florii indică aici într-un plan simbolic cu corolarul implicațiilor psihanalitice caracterul litigios al prezenței feminine, atracția răului fiind dublată de imaginea lilială, angelică a femeii al cărui veșmânt o închide ca într-o armură inexpugnabilă. În Un înger (1889), imaginea androgină a îngerului este speculată și la nivelul "vestimentației". Dacă partea de sus a corpului este îmbrăcată într-o platoșă, în schimb, partea de jos se aseamănă unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]