8,047 matches
-
negre (1972), Pribeagul (I-II, 1974-1975) și Cer înstelat (1983) autoarea se va concentra asupra trecutului, având ca model proza istorică sadoveniană. Roman „curtenesc și de aventuri”, după cum remarcă Nicolae Balotă, Pribeagul urmărește traseul voievodului Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, mazilit de turci și obligat să rătăcească prin Maramureș, apoi prizonier în închisoarea Edicule, până când își va găsi sfârșitul în apele Bosforului. Cer înstelat, cel mai izbutit roman publicat de S.-C., prezintă în paralel mai multe destine: Vasile Lupu
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
care, deși prosperă, se destramă din motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni, ajunsă roabă la turci, răscumpărată de un negustor grec (care o face stăpâna unui han) și devenită „țiitoarea” lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului domn. Femeie vrednică, vitează, pricepută, ea se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni, ajunsă roabă la turci, răscumpărată de un negustor grec (care o face stăpâna unui han) și devenită „țiitoarea” lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului domn. Femeie vrednică, vitează, pricepută, ea se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate din relatările unor martori. Apar, astfel, ecouri ale domniei lui Mihai, personaj aprig (moștenind-o pe mamă), neînfricat luptător, dar care e răpus de propriile slăbiciuni și greșeli. Măria-sa
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
, Malsiani, Grecia - c. 1615), cronicar. Venit în Țara Românească probabil în penultimul deceniu al secolului al XVI-lea, ca și, mai înainte, Iani Epirotul, unchiul după mamă al lui Mihai Viteazul, S. a fost un „slujitor credincios” (după propriile-i cuvinte) al domnului, ca vistier (fără să fi făcut parte din sfatul boieresc) și având unele însărcinări diplomatice. E posibil să îl fi însoțit pe voievod la Viena și Praga, în
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
cetatea Bistriței, în Transilvania, a scris sub impresia încă vie a evenimentelor al căror martor a fost, „la lumină de stea, în prima și a doua zi a lunii februarie”, desigur 1602, poemul său, închinat figurii eroice a lui Mihai Viteazul. Deși cu unele licențe poetice, Povestea preafrumoasă a lui Mihail Voievod, cum domni în Vlahia, cum tăie pe turcii care se aflară acolo, cum săvârși multe fapte vitejești și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă, cuprinzând 1312 versuri
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
singur gând și cuget”. Dar - își încheie S. evocarea - „pizma s-a făcut cuțit în inima acestuia”, căci zicea: „Ce ne folosim, dacă Mihai va lua coroana? Și un valah ca el să fie cinstit, să aibă și faimă de viteaz?”. Drept care trimise în grabă, în zori de zi, un detașament de „uneltitori ca să-i ia viața”. Crezând că aceștia îi vin în ajutor, Mihai le zise: „Bine ați venit, vrednicii mei voinici!”. Dar ei, repezindu-se „ca niște fiare sălbatice
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
scrieri consacrate Țării Românești și luptei de eliberare de sub opresiunea otomană a fost inversată. În același timp, poemul a fost citit de cărturarii români care știau grecește, fiind folosit în special la redactarea părții finale din Cronica domniei lui Mihai Viteazul, ce se încheie asemănător. Spre pildă, textul „Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna sa cea iute. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat, fără cămașă
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Așa îl omorâră, fără ca să știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna sa cea iute. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” devine în Cronica...: „Și căzu ca un copaci trupul lui cel frumos. Într-acest chip l-au omorât, pentru că n-au știut, nici s-au întâmplat sabie în mâna lui cea iute”. Mai mult, „remanierea” pare să fi fost făcută
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
frate române, și gândește la acest lăudat Erou și judecă că cu adevărat au fost al patriei părinte”. Doar un deceniu și ceva desparte această primă ediție românească de revoluția de la 1848, iar la Nicolae Bălcescu, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, figurează printre izvoarele de bază. Scrierea nu a încetat să se afle în atenția cercetătorilor și a unor noi traducători, care au relevat influența directă avută asupra altui versificator grec, Gheorghe Palamed, autor al unei istorii cu titlu și conținut
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
curând avea să fie încorporată istoriografiei în limba română. SCRIERI: Vestitele vitejii ale lui Mihai Vodă, ce au stăpânit Țara Românească și Ardealul de la anul mântuirii 1588 și până la 1601, tr. Teodor M. Eliat, [Iași], 1837; ed. (Povestea lui Mihai-Vodă Viteazul), Vălenii de Munte, 1910; Vitejiele prea-piosului și prea-viteazului Mihail Voievod, tr. I. C. Massim, pref. Al. Papiu-Ilarian, în Tezaur de monumente istorice pentru România, I, București, 1862, 273-321; [Vitejiile prea cucernicului și prea viteazului Mihai Voievod], în Nicolae Simache și Traian
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Eliat, [Iași], 1837; ed. (Povestea lui Mihai-Vodă Viteazul), Vălenii de Munte, 1910; Vitejiele prea-piosului și prea-viteazului Mihail Voievod, tr. I. C. Massim, pref. Al. Papiu-Ilarian, în Tezaur de monumente istorice pentru România, I, București, 1862, 273-321; [Vitejiile prea cucernicului și prea viteazului Mihai Voievod], în Nicolae Simache și Traian Cristescu, Doi cântăreți greci ai lui Mihai Viteazul: Stavrinos și Palamed, Ploiești, 1943, 3-56; Povestea preafrumoasă a lui Mihai Voievod, tr. Rita și Eugen Dobroiu, LRV, II, 193-225; Cronica lui Stavrinos, tr. și
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
prea-viteazului Mihail Voievod, tr. I. C. Massim, pref. Al. Papiu-Ilarian, în Tezaur de monumente istorice pentru România, I, București, 1862, 273-321; [Vitejiile prea cucernicului și prea viteazului Mihai Voievod], în Nicolae Simache și Traian Cristescu, Doi cântăreți greci ai lui Mihai Viteazul: Stavrinos și Palamed, Ploiești, 1943, 3-56; Povestea preafrumoasă a lui Mihai Voievod, tr. Rita și Eugen Dobroiu, LRV, II, 193-225; Cronica lui Stavrinos, tr. și pref. Gheorghe Tomozei, București, 1975. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Scrieri neogrecești despre români. Vistierul
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Stavrinos, tr. și pref. Gheorghe Tomozei, București, 1975. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Scrieri neogrecești despre români. Vistierul Stavrinos și mitropolitul Matei al Mirelor, LAR, 1896, 5, 1897, 1; O. Tafrali, Poema lui Gheorghe Palamide despre viața lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1905; Iulian Ștefănescu, Epopeea lui Mihai Viteazul în lumea greco-rusească, în secolii XVII și XVIII, RIR, 1934, 141-174; D. Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1939, 103-144; Vasile Grecu, Prima ediție a lui Stavrinos și Matei al Mirelor, „Codrul
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Scrieri neogrecești despre români. Vistierul Stavrinos și mitropolitul Matei al Mirelor, LAR, 1896, 5, 1897, 1; O. Tafrali, Poema lui Gheorghe Palamide despre viața lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1905; Iulian Ștefănescu, Epopeea lui Mihai Viteazul în lumea greco-rusească, în secolii XVII și XVIII, RIR, 1934, 141-174; D. Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1939, 103-144; Vasile Grecu, Prima ediție a lui Stavrinos și Matei al Mirelor, „Codrul Cosminului”, 1940, 544-547; Cartojan, Ist. lit., I (1940
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
, Doina (18.I.1944, București), poetă și publicistă. Este fiica Clemenței (n. Ștefănescu) și a lui Constantin Sterescu, ofițer în armata regală. Urmează la București cursurile Liceului „Mihai Viteazul”, încheiate în 1963. Va absolvi tot aici Facultatea de Limba și Literatura Română (1968) și Facultatea de Limba și Literatura Franceză (1995). Repartizată inițial la Lehliu-Gară, ca profesoară de română, franceză și literatură universală, se transferă în 1971 la Liceul
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
, Victor (pseudonim al lui Ioan Dumitrescu; 14.II.1937, Mizil), poet și critic literar. Este fiul Mariei Dumitrescu și al lui Terente Filimon, brutar. Urmează școala primară și gimnazială la Buzău și cursurile liceelor „I. L. Caragiale” și „Mihai Viteazul” din Ploiești (1960-1964). Se înscrie la o școală tehnică postliceală în domeniul petrochimiei și ajunge operator chimist. După 1989 va fi directorul Editurii Universul Cartfil din Ploiești, fondator al revistelor „Sinteze” și „Sinteze literare”, animator al cercului literar cunoscut sub
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
STOIAN, Ștefan (5.III.1940, București - 1995, București), prozator. Absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” din București (1957) și al Facultății de Filologie, S. debutează la „Gazeta literară”, în 1966, cu o povestire. Mai colaborează la „Luceafărul”, făcând parte din grupul scriitorilor tineri susținuți, în anii 1965-1975, de revistă și de cenaclul ei. Schițele și
STOIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
-l introducea, fără teamă de contradicție, pe ușa din dos a cultului cîrmaciului "genial", id est prin cultul, personalității supreme a partidului și statului, preludat de cultul eroilor "progresiști" ori "patrioți" (de la Petru cel Mare la Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu etc.). Nu deveniseră oare Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen, Tito, Ceaușescu un soi de "botezători" profani ai popoarelor, în numele unei noi confesiuni? Nu constituia comunismul (așa cum au arătat Berdiaev, Merejkovski și alții) un misticism laic, oficializat și
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
criză identitară în care se zbate (se pare că în mod tradițional) sufletul românesc. Între o falsă glorie trecută și un mereu actualizabil autopersiflaj se consumă slaba aderență la realitate de care suferă românitatea. Noi suntem fie cei mai (buni, viteji, drepți, înțelepți, pacifiști etc.), fie cei mai (lași, mediocri, nesolidari, leneși, cârtitori etc.). Pentru "între"-le mijlocitor, adică pentru media pe care se clădește orice realitate normală, nu avem încă organ. Iată de ce a fi român este cu adevărat incomod
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
de engleză Henry Waltrek, campionatul interșcolar. Drept stimulent pentru această competiție, Ion Cămărășescu, directorul „Revistei Sportive”, a oferit o cupă. Meciuri aprig disputate au avut loc între 18 aprilie și 16 mai, perioadă în care reprezentantele liceelor „Matei Basarab”, „Mihai Viteazul”, „Gheorghe Lazăr” și „Sfântul Sava” au luptat pentru cucerirea „Cupei școlare Ion Cămărășescu”. Victoria finală în această întrecere a revenit reprezentativei liceului "Matei Basarab" care a învins în finală (3-0) echipa de la "Mihai Viteazu". Primul club de fotbal din București
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Studiu etnografic și artistic, București, 1913; Nipoata avigl’itorului [Nepoata pândarului], în Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 333-340; La hane, București, f. a.; Bobotează domnească, București, f.a.; Cântițe, București, f.a.; Despre Iane, mare ban de Craiova. Și ceva despre Mihai Viteazul (în colaborare), Iași, 1934; [Versuri], în Antologie lirică aromână, îngr. Hristu Cândroveanu, București, 1975, 231-245, în UVPA, 249-342; Voshopolea, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 1994; La stani, îngr. și postfață Hristu Cândroveanu, București, 1996. Repere bibliografice: Nida Boga, UVPA
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
programul iluminist de instruire și culturalizare a poporului, depășesc momentul Școlii Ardelene prin orientarea militantă în activarea conștiinței naționale. Biografiile dedicate unor personalități ale Evului Mediu românesc fac demonstrația originii române a domnitorilor Dimitrie Cantemir, Radu Șerban, Ioan Corvin, Mihai Viteazul, cărora li se evidențiază calitățile morale, politice, militare și culturale. Cărturarul așază la baza civilizației românești Antichitatea clasică și istoria romanilor, subiect a două dintre contribuțiile sale: Istoria romanilor (1829-1830), prelucrare după O. Goldsmith, ce popularizează idei din Montesquieu, și
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
38; Elena Tacciu, Insurgența romantică, RL, 1983, 8; Cornel Regman, „Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu”, RITL, 1984, 3; Zaharia Sângeorzan, Scriitorul și opera, CRC, 1984, 51; Emil Manu, Exegeza operei unui „erudit rafinat”, CNT, 1985, 24; Șerban Cioculescu, Mihai Viteazul văzut de Miron Costin, RL, 1986, 51; Simuț, Incursiuni, 383; Constantin Coroiu, Originile literaturii române, ALA, 1997, 379; Antonio Patraș, Au și cărțile soarta lor, ALA, 2000, 513; Nicolae Crețu, Jurnalul „de sertar” și „Athanorul” comunist, CL, 2000, 3; Doina
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
STAN, Nicolae (2.I.1953, Crăsani, j. Ialomița), prozator. Este fiul Mariei și al lui Niță Stan, agricultori. Absolvent al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București, va fi din 1979 profesor la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Slobozia, îndeplinind și alte funcții: consilier-șef al Inspectoratului Județean pentru Cultură Ialomița (1990-1995), președinte al Comisiei de Cultură a Consiliului Județean Ialomița (1996-2000). Obține doctoratul în filosofie cu teza Măștile lui Nietzsche. Din 1999 este director al colegiului
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
STĂNESCU, C.[onstantin] (18.X.1938, Speteni, j. Ialomița), critic literar. Este fiul Tincăi Stănescu (n. Nicolescu) și al lui Constantin Stănescu, învățători. Urmează școala elementară în comuna natală (1946-1952), apoi, la București, Liceul „Mihai Viteazul” (1952-1955) și Facultatea de Filologie (1957-1962). Va fi, succesiv, redactor, șef de secție, redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului” până în 1977, când se transferă la „Scânteia”, unde în 1985 devine șeful secției culturale. După 1989 lucrează la „Adevărul”, unde conduce
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]