4,713 matches
-
silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL: Să-i dăm un picior în fund și să-l lăsăm aici. COLONELUL: A adormit. CĂLĂUL: N-ar fi învățat niciodată să moară... E un escroc. GUFI: Ă fost decorator de vitrine... COLONELUL: Să-l dăm afară-n brânci! Să-l gonim cu pietre! GUFI: Credeți c-o să vrea să plece? GARDIANUL: Ia te uită! Nu n-am gândit la asta! GUFI: Osândiții ăștia au ajuns într-un hal... Nu mai vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de treabă, oftează Garofița. ─ Ce spui? ─ Ăla, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i un telefon lu’ Garofița de la doamna Brezeanu, da? Vă rog, luați loc, serviți, vine imediat cu copilul, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mie mi s-a părut cam înțepată și cu ifose. Da’ de unde! Mihăiță? N-o cunoști. La colțul străzii e un magazin mixt, o cutie de sticlă cu o femeie obosită după tejghea, sub lumina care pâlpâie de undeva din spatele vitrinei frigorifice. Sandu îi cere o sticlă de Jidvei. Femeia o ia de pe raft, o pune în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bănuiesc de îmbătrânire prematură, acum devenea modern, îmi amintea de peroxid și de fete care fug la Hollywood. Când ne-am săturat să ne mai uităm la paradă și ne-am întors să ne continuăm drumul, am dat de o vitrină unde era expus un pat mare, auriu, foarte asemănător cu cel pe care l-am avut odată Helga și cu mine. Și vitrina nu expunea numai patul acela wagnerian, ci arăta și reflecția lui Resi și a mea, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ne mai uităm la paradă și ne-am întors să ne continuăm drumul, am dat de o vitrină unde era expus un pat mare, auriu, foarte asemănător cu cel pe care l-am avut odată Helga și cu mine. Și vitrina nu expunea numai patul acela wagnerian, ci arăta și reflecția lui Resi și a mea, ca niște spectre, cu o paradă spectrală în spatele nostru. Fantomele palide și patul real formau o compoziție liniștitoare. Parcă era o alegorie în manieră victoriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de convulsii. Vânzătoarea de la chioșcul de ziare scoase capul pe ferestruica chioșcului. - Am puțină socată, dacă vreți. Dați-i o gură și-i trece. Bărbatul îi făcu semn că nu-i nevoie. Femeia se liniștise. O trase mai deoparte, spre vitrina cinematografului. Păru interesată de cele câteva poze cu parașutiști, cu o fată dansând goală pe o masă, cu un taraf grupat în fața unui benner pe care scria cu litere mari, cărămizii, „Ansamblul de muzică tradițională românească Brandaburlea @ Brandaburlea dând Koncert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cărămizii, „Ansamblul de muzică tradițională românească Brandaburlea @ Brandaburlea dând Koncert la Teatrul Oliymipyica, Paris, Capitala din Franța“, cu o altă imagine a unui soare mare, imens, ivindu-se dintr-un larg de mare. Se rezemă de bara metalică din dreptul vitrinei. Sprijinită în coate îl privea disprețuitor. - Gina asta o să te nenorocească, să știi. Ți-o spun și ca o mamă, dar și ca femeie. Dacă nu-ți iese aprobarea să pleci în State, să vezi la moment cum o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ascult și mă rog. Ca la slujba adevărată. Și plâng, că acolo pot să plâng cât vreau, că nimeni nu te deranjează. Ce mai vrei? - Dar nu mai bea, mamă! Uiți de tine și... Dădu să se desprindă de bara vitrinei. Se clătină puțin, apoi se sprijini de băiat. - Silică, copile... Ce vrei? Nu mă mai teroriza. E viața mea, și cu asta basta! Ți-o fi milă de mine? - Mă gândesc să nu pățești ceva în halul în care ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
voi. De când l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu, nu mă mai interesează nimic. O duc numai la singurătate și nedreptate din partea ta! Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă imesă mușcând dintr-un zgârie-nori, cu două fete în costme de scafandri plutind pe deasupra piramidelor egiptene. - Mai bine, du-mă la un film, zâmbi ea. Ai douășcinci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
defilările școlilor și instituțiilor, cu cântări și dansuri tematice, când se întâmpla de venea Ceaușescu prin oraș. Când trecea Burtăncureanu spre Biblioteca Județeană, cei care îi ieșeau în cale priveau în altă parte, oprindu-se brusc, preocupați de pozele din vitrina cinematografului sau de mărfurile din geamurile celor câtorva prăvălii din preajmă. Ori pur și simplu se porneau să numere drapelele fixate pe stativele de la intrarea în hotelul „Inter Branda“, al trustului de turism și industrie hotelieră „Brandabulea & Brandabulea.“ De când devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
raion sau regiune, de pe unde venise să facă colectivizarea. Înainte de a intra în sala de lectură și de a-și ocupa locul la masa sa, a treia pe rândul de la fereastră, Burtăncureanu mai zăbovea câteva lungi clipe în fața celor două vitrine în care erau expuse toate cărțile sale, 17, plus două antologii județene și una republicană (Prozatorii Bălții), precum și o culegere de autori reprezentativi pentru proza județeană din R.S.R., publicată în 1983, la Murmansk. Între cele două vitrine, un colaj cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în fața celor două vitrine în care erau expuse toate cărțile sale, 17, plus două antologii județene și una republicană (Prozatorii Bălții), precum și o culegere de autori reprezentativi pentru proza județeană din R.S.R., publicată în 1983, la Murmansk. Între cele două vitrine, un colaj cu cupuri din diverse publicații cu referire la creația prozatorului Radu Fulger Jr. În mijlocul lor, la loc de cinste, mărit de câteva ori, un citat dintr-o recentă cronică a temutului critic Mitru Alimutca, din Capitală: „Radu Fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ținute de indivizi din India de Vest și la cel mai bun și mai ieftin restaurant cu specific sud-indian din Londra... În timp ce convoiul nostru de mașini trecea prin centrul comercial cu o parte din magazine închise, cu scânduri bătute peste vitrine, acum colonizat de o înșiruire înfloritoare de tarabe de piață, m-am uitat spre stânga, să văd dacă femeia asiatică ce predica la o masă din răchită sub copertina unei bănci irlandeze închise se află la locul ei. Da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru Violet, lucrurile ar fi fost mult mai ușoare pentru ea. Sophie se urcă într-un autobuz și dispăru, lăsându-mă de izbeliște pe trotuar, cu mașinile care treceau zgomotos prin spatele meu. M-am trezit uitându-mă lung în vitrina casei de amanet, simțindu-mă puțina cam singură, acum că plecaseră toți, și încercând să nu mă gândesc la Hugo. Nu amanetasem nimic în viața mea, dar, nu știu cum, mă simțeam bine la gândul că era acolo de când lumea, dominând, maiestuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu discount pensionarilor Spital în criză - doar rostopasca-n curte înflorind din belșug Broasca-n vitrină cu safirele la gât - parcă-i vecina Pe roba neagră petecul de blană alb - rest de la-mpărțit Petic de iarbă abțibild cu oi lângă bloc - ciobanul pe chat Grav bolnav aștept leacul la-ce-bun-itei - posmagul muiat. Bărbat sentimental CV extraterestru - caut
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără grabă, privind vitrinele unde se oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi un restaurant, iar în colț, un magazin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
temându-se că următorul răsărit de soare va fi ultimul. Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei vitrine, uită de haină. Dincolo de geam, o sută de chipuri prietenoase îl observau: Huxley, Steinbeck, Dos Passos, García Márquez, Gary, Sartre, Camus, Humboldt, Hermann Hesse... O femeie, care din fundul localului își ridicase chipul din cartea pe care o citea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
devine morocănos când nu mânca mult timp, iar el Începea să creadă c-ar putea avea dreptate. Plăti și plecă, se-ntoarse drept spre Rugetta și-și continuă drumul spre casă. În fața magazinului Biancat, se opri să studieze florile din vitrină. Signor Biancat Îl văzu prin imensa vitrină, zâmbi și clătină din cap, așa că Brunetti intră și ceru zece iriși albaștri. Cât Îi Împachetă, Biancat vorbi despre Thailanda, țară din care tocmai se Întorsese după o conferință de-o săptămână a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iar el Începea să creadă c-ar putea avea dreptate. Plăti și plecă, se-ntoarse drept spre Rugetta și-și continuă drumul spre casă. În fața magazinului Biancat, se opri să studieze florile din vitrină. Signor Biancat Îl văzu prin imensa vitrină, zâmbi și clătină din cap, așa că Brunetti intră și ceru zece iriși albaștri. Cât Îi Împachetă, Biancat vorbi despre Thailanda, țară din care tocmai se Întorsese după o conferință de-o săptămână a crescătorilor de orhidee. Brunetti găsi ciudat felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
haine noi. Paola clătină din cap. — Nouă. De la magazin. Nu știu dacă sunt pregătit pentru asta, zise Brunetti. Suntem pe cale să ne pierdem anarhistul cu maniere grosolane? — Așa cred, Guido. Jacheta pe care a spus că o vrea este În vitrină la Duca d’Aosta și costă patru sute de mii de lire. — Ei bine, spune-i că Marx nu și-a făcut niciodată cumpărăturile de la Duca D’Aosta. Să se ducă la Benetto alături de restul proletariatului. Patru sute de mii de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
simțea la fel de sigur pe el. Cumpărătorul cu care trebuia să se întâlnească era primul interesat după luni de zile și de asta era imperativ ca Hugo să-l ducă de nas. Neil voia să scape definitiv de casa respectivă din vitrina agenției și din viețile lor. Ca să reușească treaba asta, Hugo își dădea seama că avea să fie nevoie să recurgă la toate trucurile, murdare sau de orice alt fel, pe care le învățase în vremea petrecută la J. Bond, Agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acest răstimp, Hugo se decisese că urăște Crăciunul, că urăște Bath-ul și, cel mai tare, că urăște să fie omul care îi cară pachetele Amandei, ceea ce însemna că trebuia să te străduiești să te ții după ea, încărcat cu o vitrină întreagă de cadouri, și să nu te împiedici, deși absolut toți trecătorii păreau deciși să te dărâme. În bucătărie, în mod cu totul neașteptat, se găsea un comitet de întâmpinare. —Soră Harris! a exclamat Amanda în timp ce-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în doar câteva ore tot ceea ce până atunci rezolva într-o zi întreagă. Inclusiv, ca și înainte, cele mai grele cazuri de la Dunn și Dustard. Ca, de exemplu, încântătoarea casă cu aspect de castel care arăta atât de atrăgător în vitrina agenției. Doar atunci când vizitau personal proprietatea cumpărătorii interesați de ea descopereau că era poziționată într-un cimitir de proporții. Hugo a observat că accentul pus pe faptul că zona era liniștită și că împrejurimile erau pline cu flori nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]