50,154 matches
-
ultimele generații care au făcut ce trebuia, și totuși nici atunci nu era perfect. Habar n-am să cânt, ar fi trebuit ca după patru ani, să ies cel puțin ca Ștefan Bănică jr. Te controlează la admitere dacă ai voce și ureche muzicală, dar apoi apare reacția "Eh, le are, n-are sens să mai lucrăm la ele". Mai e la mijloc o confuzie: se crede că actoria e o stare, mă transpun, intru în pielea personajului etc. De fapt
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru "Matusalem..." ILEMA VECHE nr. 61 are ca temă (In)corectitudinea politică dar nu așa, în general, ci legată de un "caz": Mircea Mihăieș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
internațională grație romanului precedent La Mennulara. Asemenea altor scrieri ale genului, Mătușa marchiză închide filonul narativ central într-o ramă, astfel încît avem o amplă, densă povestire înglobată în altă povestire, la fel de interesantă, chiar dacă mai săracă evenimențial. Și avem două voci narative: în ramă, a Amaliei, unul din personaje, și a clasicului autor omniscient, în măsură să completeze și să ramifice discursul lăsat în suspensie de aceasta. Într-una din quasi inaccesibilele grote de la Montagnazza (Agrigento) cu deschidere spre mare, cîndva
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
și parcimonios întîmplări din trecutul ei de martoră, mai rar de protagonistă, fetiței care - tipic - cere date suplimentare, fără să le primească, cititorul află restul pentru că, acolo unde Amalia își întrerupe evocările, intervine relatarea organizată, la persoana a treia, a vocii narante. Biografiei liniare a Amaliei (tînăra țărancă obligată de soacră să-și lase pruncul și căminul pentru a alăpta nou-născuta familiei nobiliare și unde va rămîne peste treizeci de ani) i se contrapune biografia Costanzei Safamita, protagonista, nefericita marchiză, și
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
ca în scena evocată de Alberto, cînd Lisa, lovită de amnezie, în momentul abstragerii fulgerătoare din real, urmată de conștientizarea iremediabilului, nu putea descrie, la cererea nepoților, mișcările tangoului, dansul vieții ei: Ți-ai prins capul în mîini. Cu o voce greu perceptibilă ai murmurat: - E oribil. Iar eu, cu același glas stins, pentru ca nimeni să nu audă, te-am întrebat: - Ce anume? - Că nu știu. - Dar tu știi, te-am încurajat. Tu, tu i-ai învățat mereu pe ceilalți. - Și-
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
traumei psihice, mai edificatoare decît a medicilor specialiști (cu care personajul nostru polemizează la un congres), posibilă doar datorită constantei afecțiuni și al des-pomenitului al șaselea simț, ce făcea din ei două glasuri cîntînd o piesă muzicală pentru o singură voce. După decesul mamei, fiul va proceda exact cum ar fi dorit ea, vizitîndu-i pe foștii cunoscuți din ospiciu; va ajunge chiar să-l facă pe un tînăr supradotat, grav bolnav psihic, să spargă zidul izolării, să se destăinuie, într-un
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
asemenea abrevieri creează rebusuri ad-hoc și produce un contrast, o distonanta voita între intenția practică, presupusa eficacitate a notării și tonul căutat estetic al discursului: "E pdop geamul deschis și curentul cald care-ți intra Ťprietenosť pe sub tricou, șunt pda vocile copiilor care se joacă pana tarziu" (Adrian Șchiop, op. cît.), unde pdop și pda (sublinierile în text îmi aparțin) notează conectorii "de pe o parte" și "pe de altă". Păstrarea inițialelor dintr-o formulă și a unora dintre consoanele dintr-un
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
la lumină o întâmplare cu resorturi ascunse. Apoi a început o discuție care avea ceva straniu, într-atât aveam impresia că cei doi sunt unul singur. Gellu Naum povestea diferite secvențe ale vieții lui, cu scânteieri în ochi și în voce care-și schimbau mereu consistența, de la bucurie la supărare, de la umor la dispreț, de la taină la revelație, iar Lyggia era parcă undeva în interiorul poveștii și de acolo completa sau sublinia sau corecta câte un detaliu. Orele după-amiezii au trecut, nu
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
singură" e un fel de a vorbi, pentru că n-am întâlnit-o niciodată altfel decât înconjurată de prieteni, foarte diferiți între ei, dar alături datorită ei. Orice oră petrecută cu ea era întreruptă și de soneria telefonului care-i aducea voci de pretutindeni din lume, așa că uneori mă întrebam când mănâncă și când doarme. Avea un adevărat talent de a strânge oamenii laolaltă). La Comana se ajunge pe o șosea șerpuită, la sud de București, trecând prin sate cu nume ciudate
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
spre actualul președinte. Nevoia de autoritate, de afirmare răspicată a opiniilor - chiar și când acestea sunt discutabile -, de persoane hotărâte să acționeze în forță a fost lesne speculată de Traian Băsescu, pe care atât felul de a fi, cât și vocea îl desemnează drept un moștenitor natural al direcției populiste - firește, cu diferențele de rigoare: împinsă spre extremism, la Vadim, drapată în culorile entuziasmului "sans rivages" și afirmării unor valori apăsat europene, la Băsescu. N-ar fi exclus ca o altă
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
cîntă "A nouăsprezecea depresie nervoasă". - Mie îmi place, îi spun. - Și mie. își amestecă băutura cu un deget, pe care apoi îl linge. - Eu ador muzica asta, urmez cu glas foarte tare. Ceva din atitudinea tatii mă face să ridic vocea. Aș vrea să adun din aer pumni de muzică și să-mi umplu gura cu ea. - Eu n-aș putea afirma că o ador, continuă tata. Nu , nu cred că aș putea afirma așa ceva. Dar aș spune că îi accept
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de gînd să-mi ceară să părăsesc petrecerea și să mă duc la culcare. - Nu! protestez eu. - Ba da, zîmbește ea. Mama asta nouă, care se pricepe să danseze și să flirteze, cine știe ce altceva e în stare să mai facă. Vocea ei și-a pierdut tandrețea maternă catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc vreo scuză. Alerg la Carlton să caut protecție. El rîde cu prietena lui. O șuviță transpirată i s-a lipit de frunte
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
în timp ce formația "The Doros" bubuie Strange Days eu sper să i se întîmple ceva îngrozitor lui Carlton. Așa îmi spun. Pe la miezul nopții, Frank cel înapoiat la minte anunță că a văzut o farfurie zburătoare plutind peste curtea din spate. Vocea groasă, excitată, pătrunde pînă în camera mea. Povestește că e ca un nor luminos, clipitor. Aud cum jumătate din musafiri dau buzna afară, pe ușa de sticlă, glisantă. La ora aceasta spiritele sînt atît de delirante, încît o farfurie zburătoare
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
sînt eu! poate să sune confesiunea lui Horațiu Mălăele. Fără suprapuneri, neapărat, cu similitudini, lucrate dincolo de piesă, sugerate, cu accente și tușe recognoscibile, cu ipostaze, cel puțin în zona emoției, noi. Cotrobăie în izbînzile și în tristețea lui Svetlovidov căutînd vocile interioare ale comedianului din el. Este un exercițiu dificil, riscant, dar admirabil. Spectatorul este însoțitorul care preia confesiunea și, analizînd-o, se analizează pe sine. Tocmai în această relație fundamentală actor-teatru-spectator, în care, deseori, cel din urmă din ecuație este mai
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
a friza spectaculosul ieftin și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea de muncă, un intelectual "de mucava"; cu înțelepciunea de țărancă transplantată la
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
gest simplu, în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
de Bistrița", am dat-o pe cugetare descoperind că era vorba pur și simplu despre Gigi Becali. Ne aflam fix la rubrica de sport a telejurnalelor, când auzim: -"Cine? Cristian Tudor Popescu? Fiara aia? Jigodia și veninosul ăla?" Parcă era vocea lui Gigi Becali... -"Uite cine vorbește"2)!, da' repede, m-a îndemnat prietenul. Da, el era - l-am recunoscut, mai ales după ce a lămurit-o și pe o jurnalistă asupra identității sale și anume că era, și ea, "o zdreanță
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
greutatea, gata să mă scurg prin îmbrățișare. S-a oprit imediat. Am simțit că mă privește, eram cu ochii închiși, aș fi vrut să-i văd mutra, dar mi-era rușine să-l privesc în ochi, m-a întrebat cu vocea revenită la normal, poate puțin mai răgușită, ce am, n-am zis nimic, își aranjă cămașa, pantalonii, nu-i mai simțeam chestia aceea tare între picioare, am întors capul în altă parte ca să pot deschide ochii. Mi-a spus, parcă
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
putea s-o aibă cineva (nu neapărat de rea-credință) ar fi: Ei, dar dacă nu sunt în stare să reziste pe picioarele lor, atunci de ce să mai apară aceste publicații? (Iar replica nu e pur ipotetică, s-au auzit deja voci care cer asta...) Dacă luăm în serios întrebarea a fi sau a nu fi? , atunci, pentru a formula un răspuns cât de cât convingător, se cuvine să ne punem mai întâi altă întrebare: Ce sunt aceste reviste literare, presă pur
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
liricii vocale a zilelor noastre, de asemenea corul și orchestra acestei minunate instituții artistice care este "Teatro Lirico" din Cagliari. Destinele muzicale ale acesteia sunt conduse actualmente de directorul Massimo Biscardi. Domnia sa a avut inițiativa alegerii lucrării, a distribuției, a vocilor, a caracterelor; ...cu toții sunt realizatori ai acestei prime-audiții italiene a operei Oedipe. Au creat împreună un eveniment de echipă, eveniment de percutantă promoție internațională; au creat un spectacol complex de impresionantă anvergură muzicală și dramatică. Am avut bucuria de a
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
spre adânc". (Un deșert prin care rătăcește trecutul) La rândul său, înghițitorul de săbii, acrobatul fără plasă care este poetul, totodată leopardul care trece prin foc, ba până și femeie în stare de levitație - cu toatele din lumea circului -, mai precis vocea rostitoare schimbă, de-a lungul a șapte volume chipuri, măști, își mărturisește, după sclipirile de extaz, oboseala ("strig țară/ m-ai orbit țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
în onestitatea demnitarilor noștri din dorința actualei Puteri de a lua ochii Uniunii Europene ? Pînă la un punct, da. Să nu uităm, totuși, că Traian Băsescu s-a enervat auzind că și după ce el a ajuns președintele României mai există voci europene care ne acuză că sîntem țara corupției generalizate. Imediat după aceea, analiști politici i-au reamintit președintelui că și fostul său rival, Adrian Năstase, reacționa aproximativ la fel, în ultimul său an de guvernare. Fostul premier cerea și el
Exerciții de memorie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11942_a_13267]
-
iarăși, și iarăși, problema dreptului meu, în țara aceasta, care este și a mea, în Bucureștiul acesta în care m-am născut și nu am lenevit, la un spațiu locativ nu numai decent ci și sigur. Aud din fundal o voce care mă judecă: "Constanța Buzea, de ce nu te-ai dus după '89, când se putea, să ceri și tu de la Uniunea scriitorilor o locuință? Atunci când, printr-o mișcare inteligentă de condei, au primit casă cei mai mulți dintre scriitorii cu probleme locative
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
noi există încrengături de interese și fidelități de tip mafiot. Restul e pură speculație jurnalistică și materie primă pentru rapoartele către Bruxelles. Faptul că Năstase a profitat de-un moment de slăbiciune al actualului președinte pentru a-și face auzită vocea (o voce a "rațiunii") e cel mai trist eveniment la care am asistat (după execuția nemiloasă a mistreților de la Balc) în ultima lună. Tare mi-e teamă că barierele complicităților o dată ridicate, va năvăli peste noi șleahta nătăfleților care parazitează
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
încrengături de interese și fidelități de tip mafiot. Restul e pură speculație jurnalistică și materie primă pentru rapoartele către Bruxelles. Faptul că Năstase a profitat de-un moment de slăbiciune al actualului președinte pentru a-și face auzită vocea (o voce a "rațiunii") e cel mai trist eveniment la care am asistat (după execuția nemiloasă a mistreților de la Balc) în ultima lună. Tare mi-e teamă că barierele complicităților o dată ridicate, va năvăli peste noi șleahta nătăfleților care parazitează de-atâta
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]