37,159 matches
-
corelare a termenilor: feminin, privat, familie, îngrijire, dragoste, sacrificiu de sine. Emanciparea din starea de dependență se poate face prin sprijin din partea comunității. Există nenumărate forme de dependență 71. În discuția de față, am luat în considerație doar dependența față de voința și decizia altor oameni. Dintr-o perspectivă diferită (și, de altfel, trecută sub tăcere chiar la nivelul simțului comun), dependența poate însemna spijinul necondiționat, la care bărbații fac apel în cadrul familiilor lor. Dependența definește postura acelor tați care contează pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Ștefan-Scarlat, coord., 2000, p. 314). Se pot identifica raporturi de tip contractual în cazul familiei? Cei care intrau într-o asociere de tip contractual dispuneau de libertate, astfel încât participarea la ordinea contractuală era o expresie a liberului lor arbitru, a voinței lor neconstrânse. Pe de altă parte, în dezvoltările neocontractualiste se presupunea că indivizii încheie contractul de pe poziții de egalitate, astfel încât acesta să fie echitabil (J. Rawls, 1971). În accepțiunea tradițională, relațiile în cadrul familiei nu sunt de tip contractual, deoarece dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
condiționând raportul nevoi/resurse; • inegalități privind oportunitățile de dezvoltare personală. Inegalitățile deductibile pot fi accentuate de structura atipică a familiei monoparentale. Așa se face că raporturile părinte/copil sunt asimetrice, uneori de dominație brutală, chiar de impunere cu forța a voinței adultului. Inegalitățile care decurg din structura familiei vizează un aspect cantitativ (componența numerică și rețeaua de statusuri și roluri familiale) și unul calitativ (diviziunea rolurilor în cadrul familiei și modul de exercitare a autorității - Ioan Mihăilescu, 2003, p. 160). În cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și mai mărinimoși din Întreaga lume, În ciuda faptului că puterea lor scădea, că domnia regelui dinainte, Filip al III-lea, fusese scurtă dar funestă În mâinile unui favorit incompetent și lacom, că tânărul nostru monarh, cavaler desăvârșit dar lipsit de voință și incapabil de a se ocupa de treburile domniei, era la cheremul reușitelor și greșelilor - și au fost mai multe din acestea decât din primele - contelui și mai târziu ducelui de Olivares. Mult s-a mai schimbat de atunci poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zi va fi să mor - m-am gândit În clipa aceea -, mi-aș dori să sfârșesc așa: cufundat Într-o asemenea culoare. Atunci m-am depărtat și mai mult de grup și am coborât Încet scările, parcă fără pic de voință: ca prizonierul unui filtru hipnotic. Și numai o clipă, precum un fulger de luciditate În bezna Înstrăinării mele, pe când coboram de la San Felipe spre Strada Mare, am simțit că mă urmăreau, de la mii de leghe distanță, ochii preocupați ai căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un inel gros de aur pe degetul mic al mâinii stângi. Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de primejdioasă rea voință, expresiei - Întâi surprinse, apoi disprețuitoare și reci - care i se așternu pe față descoperindu-l pe Diego Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de data asta venea fără mască. — În concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină, m-a izbit gândul că uitasem să-i povestesc tatei ceva. Am fost confirmat, am spus. Pot primi cuminecătura. în același timp am simțit cum mâna mea, parcă din propria ei voință și chiar împotriva mea, începea să se miște spre punctul fierbinte al dulapului deschis. Degetele îi erau desfăcute, ca pentru a apuca ceva, Exact aceeași mișcare somnambulescă a mâinii mele drepte avea să revină mult mai târziu în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ales? Eu cred că era chemarea mea. Acest cuvânt nu l-am înțeles niciodată exact, am zis eu. Chemare? Un instinct, a spus directorul, un instinct care-l trage pe om înainte. în plus, a adăugat el, aceasta fusese și voința tatălui meu. El nu putuse uita niciodată mașina de socotit pe care a descoperit-o Pascal. Și eu mi-am amintit că mașina de calculat fusese pomenită în conferința de la radio. Era prima din lume. Nici măcar Ingemar Hedenius n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Altădată ea a întrebat: De fapt era doar un pitic obișnuit? Nu, a trebuit s-o lămuresc eu. La vârsta de trei ani Oskar Matzerath i-a poruncit trupului să nu mai crească. în semn de protest. împotrivirea transformată în voință, nimic altceva. Dar aceasta n-a împiedicat, desigur, creșterea lui strict umană. Vrei să spui că el însuși a ales să fie pitic? Da, am zis eu. Era felul lui propriu de a-și proteja libertatea și dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
împreună cu Arm, dar se hotărî să i-o spună abia în preajma Crăciunului. Terminaseră cu bine ultima ședință de qigong din acel an și zăboveau împreună la o ceașcă de cafea. Arm arăta mulțumită de progresele ucenicului ei. Îl felicitase pentru voința dovedită și pentru progresele vădite pe care le făcuse într-un timp atât de scurt, prezicându-i plină de siguranță că în anul ce avea să vină urma să-și agațe definitiv cârjele în cui și să arunce la bena
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
M-am lăudat degeaba, recunoscu el, recăpătându-și echilibrul și neștiind pentru moment ce să mai invoce. Arm spuse că nu făcea nimic, să fie liniștit, fiindcă oricui i se poate întâmpla să se supraevalueze, dar ceea ce conta era perseverența, voința de a duce la capăt cu bine ceva. Programul din ziua aceea era la fel ca cel din ziua precedentă și se apucară de lucru imediat. ...După ce terminară, Bart dădu să meargă la bucătărie după cafele, dar Arm i-o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
carențe ale sectorului public, care conduc la o dezastruoasă alocare a resurselor și la o eficiență pe măsură. Dacă mulți observatori au contestat în timp capacitatea autorităților publice de a dezvolta politici economice stabilizatoare, de data aceasta este contestată chiar voința lor în acest sens, arătîndu-se faptul că guvernanții pot avea chiar un interes contrar, creînd cicluri economice artificiale de natură politică. 1.2. Definiții și delimitări ale sectorului public Înainte chiar de a apuca să reflectăm mai serios asupra factorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai cu seamă în spațiul protestant, datorită mentalității specifice. Avuția personală a început să fie considerată, în primul rînd, rezultatul acțiunii personale, al întreprinderii eficiente, al inovației și alegerii optime a fiecăruia și mai puțin rodul redistribuirilor forțate, operate grație voinței și autorității Statului. Sistemului piețelor libere s-a dovedit mult mai eficient în acest sens. Este vorba despre înlocuirea egalității rezultatelor cu egalitatea șanselor. Desigur, aceasta nu exclude și garantează chiar mai bine principiul coeziunii sociale, care justifică echilibrarea veniturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă doar cîmpul de intervenție. Odată cu clasicii englezi, în special Adam Smith și David Ricardo, voința de a circumscrie Statul se fondează pe teoria valorii. Fără a fi total inutil, Statul ar opera prelevări în detrimentul celorlalți actori economici. Cheltuielile sale nu sunt însoțite de o creare de valoare. S-a ajuns astfel la sintag-ma de "Stat-parazit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
productive sunt cele în care productivitatea, mai ales cea per capita, crește mai repede decît în altele și este adevărat că serviciile colective sunt domenii în care productivitatea crește puțin. Potrivit doctrinei liberale, Statul nu este decît instrumentul lipsit de voință al unei societăți lipsite de putere. El este o instanță transparentă, un simplu vector al anumitor solicitări sociale. Avem aici o viziune particulară asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi perspectiva și a-și ameliora înțelegerea asupra lumii, economiștii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
regretabil,în măsura în care absența discontinuității nete dintre sectoare nu ne invalidează conceptele, ci atestă mai curînd complementaritățile care există între sectoarele privat și public, sau între activitățile comerciale și cele non-comerciale. Ceea ce ne învață, în plus, eșecul economiilor planificate, este că voința de suprimare a unuia sau altuia dintre sectoare afectează dinamica economico-socială. Aceasta din urmă are nevoie de toate formele de producție și de toate inițiativele. Dacă activitatea comercială presupune că actorii economici sunt ființe raționale care calculează, cum e faimosul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Mill care îi îndreptățește pe oameni, individual sau colectiv, la ingerințe în sfera libertății de acțiune a oricăruia dintre ei este autoapărarea; unicul țel în care puterea se poate exercita, în mod legitim, asupra oricărui membru al societății civile, împotriva voinței sale, este acela de a împiedica vătămarea altora". Chiar Machiavelli se pronunța pentru acceptarea liberei competiții în beneficiul public: "Astfel, se pare că, în întrecere unul cu altul, oamenii se uită și la avantajul lor propriu și la al celorlalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și prezintă o miză majoră a reușitei întregului program de reformă. Dificultățile sunt mult mai mari decît în țările dezvoltate da-torită piețelor incomplete și nonconcurențiale, rigide, culturii antreprenoriale subdezvoltate, remanenței mentalităților, cadrului legislativ precar, managementului deficitar, instituțiilor viciate, lipsei de voință politică etc. Am mai spus-o și accentuăm: privatizarea nu este un obiectiv în sine. Ea poate fi dezirabilă în măsura în care conduce la rezultate superioare, vizibile într-o reechilibrare a bugetului de stat, reducerea poverii fiscale, creștere economică, eficiență și calitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
elemente (materie impozabilă, cote, subiecți fiscali) între care se manifestă relații care apar ca urmare a proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului"29. Sistemul fiscal este expresie a voinței politice organizate. Orice sistem fiscal are două caracteristici importante: Exclusivitatea, în sensul că se aplică într-un spațiu geografic determinat, de către un singur colectiv pentru un buget sau un sistem de bugete (centrale și locale). Autonomie tehnică, ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
percepute pe calea unui rol, ceea ce înseamnă că serviciile fiscale dispun de o listă prealabilă pe care figurează numele contribuabililor. Aceștia sunt deci identificabili; Un impozit indirect se aplică obiectelor sau actelor, el vizînd fapte intermitente, sau survenite fortuit, în afara voinței contribuabilului. Este cazul tuturor taxelor pe consumație și, de asemenea, al taxelor vamale, timbre fiscale și drepturi de succesiune. Contrar celui de-al treilea principiu de echitate fiscală enunțat mai sus, se întîmplă rar ca taxele să corespundă unui drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sau prioritățile în materie de cheltuieli, sunt determinate de procesul politic. În țările postcomuniste, aflate în ceea ce s-a denumit tranziție, procesele politice și cele de descentralizare administrativă, fiscală, sunt legate în mod intim. Mai mult, acolo unde a existat voința politică necesară, aceste procese au reușit, iar tranziția s-a sfârșit. Aceasta este, pe de altă parte, una din explicațiile întârzierilor noastre: remanența structurilor și mentalităților politice. Astăzi, exemplele unor țări ca Polonia, sau Ungaria, ne demonstrează că se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deciziile referitoare la problemele strategice, cum ar fi sistemul de impozite, prioritățile bugetare, distribuirea avuției și creșterea economică. La nivel național, cea mai importantă instituție de acest fel este Parlamentul. Apoi, Guvernul rezultat din aritmetica parlamentară, sau dintr-o anumită voință politică. Într-un sistem descentralizat, majoritatea deciziilor sunt luate de instituții locale, care au la înde-mână și pârghiile necesare în acest sens. Aceste instituții pot fi conduse de reprezentanți politici numiți sau aleși și/sau de specialiști din sistemul economico-social
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
special de natură economică, constituie una dintre cele mai mari probleme ale tranziției. Soluțiile ne sunt, însă, la îndemână. Nu există soluții de tip panaceu, dar există multe soluții bune și fezabile. Aplicarea lor ține însă și de manifestarea unei voințe politice și desfășurarea ca atare a unor politici moderne, eficiente. 4.1. Mercantilism și democrație Creșterea nivelului de trai accentuează cererea de servicii publi-ce și caracterul lor non-comercial o amplifică încă și mai mult. În fața acestor exigențe, ridicarea veniturilor necesare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
problematici, trei perspective, din ce în ce mai înglobatoare, ale acțiunii publice de evaluat. Pentru fiecare există un versant normativ și un versant pozitiv: analiza cost-beneficiu și eforturile de raționalizare a alegerilor bugetare constituie o primă formă de evaluare, a priori, inspirată dintr-o voință normativă. Dar o abordare pozitivă poate de asemenea conduce la căutarea ecarturilor existente între nevoile și serviciile oferite de administrații. În această optică, evaluarea se aproprie de o politică comercială. Se va stabili o gamă de produse în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un astfel de mediu social în care ei nu se regăsesc. Atunci se descoperă că o anumită diversitate este necesară pentru atingerea unei vieți sociale armonioase. Dar aceasta nu se rezolvă prin decret. Cu acest exemplu, descoperim ambițiile și limitele voinței de evaluare. Într-adevăr, cu cît nivelul este mai ridicat, cu atît se constată mai multe contradicții în chiar inima nevoilor sociale ce se exprimă. Cînd se compară efectele politicii de asigurare cu locuințe sociale cu nevoile și cu problemele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]