2,773 matches
-
dosul urechii stângi. Inflamație cam de 2 cm. Cum am ajuns acasă, am tamponat zona cu comprese muiate în mușețel. Degeaba. Nu mă durea propriu-zis, dar urechea mi se clăpăugise și hands-free-ul avea tendința să-mi cadă. Ducându-mă la vrăjitoarea Panseluța - unde mi s-a tăiat cocoșul negru și mi s-a scos argintul viu pe sub unghiile de la mâna dreaptă -, am fost nevoită să ascult Jean de la Socola și Florin Chiftea. Imediat alunița s-a retras 2 cm jumate. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu croitoria și sculptura în piele, cu acupunctura și cu teoria ceakrelor. De altfel, în curând fu poreclită Ceakra. Mi se dusese buhul în liceu din cauza prietenei mele mai înaltă cu un cap decât mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi spuseseră că m-am încurcat cu o vrăjitoare. Norocul meu a fost că n-a putut sta mult. Mi-a zis doar atât: cu moldoveanca a mai fost cum a mai fost, dar cu constănțeanca asta ți s-a înfundat. Fundătură sau nu, trebuia să mă conving singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar eu iubeam o altă femeie sau, mă rog, iubeam două femei în paralel. Aveam nevoie de răgaz, să înțeleg ce era în inima mea. Nu contează, ea mă iubește, o să mă facă să vibrez mai ceva ca înainte de apariția vrăjitoarei ăleia. E drept, o speria la mine faptul că mă puteam îndrăgosti de orice ciudată. Dacă ar fi fost doar o aventură, mai treacă-meargă, așa însă, eram tare imprevizibil. Vezi? Cum poți atunci să te pripești în așa hal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi, ne-am întîlnit tot acolo. A venit cu un buchet de tuberoze. A rupt câteva tulpini și mi-a uns brațul stâng cu suc, explicîndu-mi, foarte convinsă, că învățase asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau să te silesc să visezi cu mine". Și a continuat pe latinește: Bestarberto corrumpit viscere ejus mulieris. Apoi, a râs satisfăcută: "Acum nu te mai poți împotrivi. Te-am vrăjit". Încă și mai intrigat am fost când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca deținând puteri magice asupra izvoarelor, a vegetației și a formelor timpului. Acolită a lunii, a cărei putere o reprezintă și o distribuie pe pământ, femeia a fost văzută din cele mai vechi timpuri ca o altfel de ființă, fie vrăjitoare de temut, fie zeiță preaslăvită. Nenumărate prevederi rituale ce se regăsesc pe tot globul tabuizează pierderile lunare de sânge feminin, substanță magică de o mare virulență, otrava universală a alchimiștilor, aducând moartea pentru că prevestește nașterea. Iar nașterea e necesară pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
așa? Iulia dă din cap în semn că da. Cei doi nu mai zic nimic până pe Berzei. Uf, bine c-am trecut, răsuflă Iulia ușurată. Mi-e frică de clădirea asta, mai ales noaptea, mă duce cu gândul la castelul vrăjitoarei Xayide în pădurea de orhidee blestemate. ─ Cine? Într-o poveste pe care o citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
1901 pe Ghițișor, iar după vreo doi-trei ani l-a născut și pe Constantin, care era un pic mai moale și era considerat ca fiind mai prostănac. Ghițișor era flăcău și cum avea sânge de țigan și era feciorul unei vrăjitoare de temut, noaptea nu sta acasă și mergea pe la văduvele tinere din sat, ce-i drept, satul nu era așa de mare cum este acum. Pe ulița lui Ion Busuioc de astăzi, pe atunci era locul unde își are acum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Din această cauză i-a dat pe Veta lui Uță. Ce i drept, multe a mai învățat Cociocoaia cât a stat la curtea boierului la Țibănești, dar în practică le-a folosit pe cele rele. Așa a ajuns ea o vrăjitoare de temut. După moartea lui Uță, Cociocoaia s-a întors din nou și pentru totdeauna la bordeiul ei cu tot cu Veta. Dar incursiunile ei cu cusutul plăpumilor a luat o mai mare amploare. După moartea nepotului Petruță, Cociocoaia s-a gândit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sat și chiar din împrejurimi, că Zavastia era de acum o moașă cu experiență, iar Vrăghioaia se ocupa cu descântecul și a demonstrat că a stăpânit magia ca nimeni alta la acea vreme în zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
stăpânit magia ca nimeni alta la acea vreme în zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul mai curat și că e mai răcoare. Au trecut vreo trei ani de la dispariția vrăjitoarei și Zavastia s-a îmbolnăvit, că de atâta dormit pe prispă până toamna târziu a răcit. S-a mutat băbuța în casă, că afară era frig și se ruga pe la vecini să mai vină noaptea, să mai stea cu ea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dus să-i țină de urât a fost noră-sa, dar după o săptămână s-a rugat de toți oamenii din sat, pe care i-o ajutat Zavastia, să mai treacă pe la ea. Oamenii au răspuns cu promptitudine. După moartea vrăjitoarei, în casa Zavastiei au început să aibă tot felul de fenomene inexplicabile. Mai întâi se auzeau niște zgomote, niște hodorogeli, apoi se auzeau voci neînțelese. Zgomotele mai întâi se auzeau producându-se în podul casei, apoi după sobă, sub pat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mers și la diferite babe, că nu se mai putea sta în casa respectivă. Toate se făceau fără publicitate că era epoca aurului roșu a lui N. Ceaușescu. Pe unde au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se făceau fără publicitate că era epoca aurului roșu a lui N. Ceaușescu. Pe unde au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
N. Ceaușescu. Pe unde au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a pus fasole, grăunțe, grâu și alte oase mai mici
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a pus fasole, grăunțe, grâu și alte oase mai mici. Să caute acolo să scoată capul, să-l ducă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei adormiți în Domnul, pe care eu i-am pomenit până acum și pe cei pe care îi voi pomeni. Dumitru Pleșu Pleșu, pe numele lui adevărat Dumitru Paraschița, era singurul copil al unei vrăjitoare de temut pe la anul 1900, a fost crescut și instruit de mama lui în tainele magiei, dar niciodată nu spunea că știe să facă vrăji, de frica „Ciumei roșii”. Ciuma roșie pedepsea aspru vrăjitoria, nu pedepsea ca Inchiziția, cu arderea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de leac... „Mai bine să nu știe Maranda de 155 zeama ceea, că dacă n-a fi de nici un folos nu-i mai mare rușinea? Ar râde de mine. Adicătelea cum m-am încrezut eu - om gospodar - în vorbele unei... vrăjitoare? De fapt nici nu știu ce îi fimeia asta. Îi moașă? Îi vrăjitoare? Dumnezeu știe! Când moșește, îi moașă. Dar când descântă, când dă în bobi, când mai face și de ursită sau mai știu eu ce... Atunci ce-i? Lucru anapoda
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile stejarului fremătară, iar zăpada care le acoperea căzu. Valerius zări ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privi amuleta. Era o piatră plată și rotundă, cu un șnur de piele. Era mică, albastră ca apele unui izvor sacru ascuns în pădure, unde se spunea că vine Marea Zeiță. Tulburat, Valerius o strânse în pumn. Mai demult, o vrăjitoare care vorbește cu spiritele i-a dat amuleta asta soției mele. Acum e a ta. — Ți-a dat-o Velunda! Cu inima bătându-i nebunește, Valerius ridică amuleta și privi piatra, observându-i transparența; era la fel cu piatra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asta soției mele. Acum e a ta. — Ți-a dat-o Velunda! Cu inima bătându-i nebunește, Valerius ridică amuleta și privi piatra, observându-i transparența; era la fel cu piatra pe care o purta Velunda la gât. — Da, ea... Vrăjitoarea... Acum e a ta. „Velunda“, gândi Valerius. Învârti amuleta în mână. Aceea era răsplata pe care o primea de la ea pentru că hotărâse să-l ajute pe gladiator, pentru că încercase, în sfârșit, să-și înfrunte temerile? Velunda știa totul despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soarele ajunsese la jumătatea drumului său în ziua aceea geroasă și senină, Velunda s-a arătat în pădure, printre frasini, în apropierea unui izvor. Așa îi povestiră lui Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arătat în pădure, printre frasini, în apropierea unui izvor. Așa îi povestiră lui Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume, chiar și împăratul ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]