4,110 matches
-
atît de crudă, de neașteptată și de nepăsătoare, Încît mi s-a părut mai Înspăimîntătoare decît orice act de cruzime deliberat și calculat - s-a ivit În chip atît de groaznic și de direct sub cerul strălucitor, În explozia și vraja anotimpului, Încît a distrus orice speranță și bucurie În inima celor care erau de față. Înaintam pe o străduță mizeră de la marginea cartierului de răsărit - o străduță plină Încă de fațadele aspre și colțuroase ale vechilor case de piatră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și reținut ce-i Înflorește pe buze cînd trece. În alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
semănau cu șoldurile femeilor care se vor Împodobi În această clădire - fuseseră țesute cu măiestrie din firul ca de păianjen al rochiilor pariziene, fuseseră distilate din cele mai scumpe parfumuri ale lumii, modelate din viclenia minții de bărbat și din vraja mîinilor de femeie - totul mi s-a părut bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de oțel, deasupra pulsetului și valurilor vieții de pe strada cea mare, deasupra valurilor strălucitoare și a forfotei din marele BÎlci, am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atîta glorie nouă, celor care n-am cunoscut gloria, atîta mîndrie și frumusețe nouă, celor care am trecut prin viață neștiuți și anonimi, pentru că le dăruiești tuturor - atomi fără chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și rîurile pămîntului, pînă ce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și rîurile pămîntului, pînă ce În adîncurile cele mai adînci ale văilor și pe Înălțimile cele mai Înalte ale culmilor se Înstăpînește domol somnul blînd, somnul ce se furișează, somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
totuși plin de vigoarea curată a Alpilor și de energia exuberantă și fără miros a aerului rece de munte. Peste o oră trenul intră În ținutul Alpilor, acum se iveau dealurile și văile, se simțea pregnant prezența culmilor semețe și vraja Întunecată a pădurilor Germaniei, acele păduri care sînt parcă ceva mai mult decît niște simpli copaci, care emană o putere, un farmec, o vrajă, umplînd sufletele oamenilor - mai cu seamă ale celor care sînt Întrucîtva Înrudiți cu acest pămînt - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În ținutul Alpilor, acum se iveau dealurile și văile, se simțea pregnant prezența culmilor semețe și vraja Întunecată a pădurilor Germaniei, acele păduri care sînt parcă ceva mai mult decît niște simpli copaci, care emană o putere, un farmec, o vrajă, umplînd sufletele oamenilor - mai cu seamă ale celor care sînt Întrucîtva Înrudiți cu acest pămînt - de o muzică sumbră, de amintiri obsedante, ce nu pot fi nicicînd conturate cu precizie. Este sentimentul copleșitor al descoperirii imediate șl inevitabile, așa cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumina În compartiment și muribundul se Întinse pe fotoliu să se odihnească. TÎnărul consimți cu bunăvoință și chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit, pe care ardeau două pete de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lună, era un firicel de un roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea sălbatică, Îndepărtată, jalnică, a trenului ce gonea spre răsărit, spre mare, spre război, străbătînd văile sudice scăldate În vraja verde și În farmecul auriu al miezului de iunie și În casele unde locuiau oamenii, În văpaia trecătoare a ferestrelor acoperite cu hîrtie. Era prezent pe cîmp, În povîrnișuri și viroage, În văile verzi și domoale ale munților ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcuse? Ce miracol al transformării se petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și cunoscute ale vieții. Adăugase speranței alte speranțe, bucuriei alte bucurii, vieții un plus de viață; și prin această vrajă vitală salvase viața noastră de la deznădejde și disperare și ne făcuse pe noi, cei care ne credeam pierduți, să trăim din nou. Războiul adunase parcă, Într-o imagine unică a bucuriei și a tăriei și forței reunite, toate imaginile bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clipă a părut că-și regăsește vigoarea tinereții. Și deodată ne-am simțit eliberați de teama neagră a morții și a timpului ce ne apăsa, de coșmarul spaimei ce ne amenința de atîția ani. Deodată ne-am simțit eliberați de sub vraja malefică a timpului trăit și a amintirilor care făcuseră ca moartea sa În viață să fie mai cumplită decît ar fi fost cea adevărată. Și deodată viața bună, viața veselă și aurită a copilăriei, În a cărei vrajă ne menținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eliberați de sub vraja malefică a timpului trăit și a amintirilor care făcuseră ca moartea sa În viață să fie mai cumplită decît ar fi fost cea adevărată. Și deodată viața bună, viața veselă și aurită a copilăriei, În a cărei vrajă ne menținuse forța vieții lui, și care ne păruse atît de definitiv pierdută, Încît căpăta o ciudată aură de vis atunci cînd ne gîndeam la ea, se reîntorcea acum, sub strălucirea neașteptată a vieții și bucuriei și războiului, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intensă fericire pe care o trăise În viața lui. Le văzuse În toate nuanțele de lumină, În toate anotimpurile anului. Le văzuse În lumina aspră, golașă, cenușie, de iarnă ce scălda pămîntul uscat, Înghețat și cafeniu, și le văzuse În vraja verde și ademenitoare a lui april. Avea pentru aceste femei și pentru căsuța În care locuiau un sentiment asemănător celui pe care-l avem pentru copiii noștri, iar În timp imaginea lor ajunsese să i se Întipărească atît de adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat acum În lumină, un amestec straniu și dulce de triluri. „Dulce este adierea dimineții, dulce ivirea ei, o dată cu vraja primelor păsări“ și Într-adevăr așa era, iar soarele se Înălță, și parcă era prima zi din viața pămîntului, și asta s-a Întîmplat cu un an Înainte să moară tata și cred că atunci stăteam la Bella, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Măria ta și vino, oprește puhoaiele, învie și înverzește pădurile! Chiar așa, ce-ar fi să te dai jos din pat? Eu te ajut și vom putea merge. Ar fi bine să ne grăbim. Mă tem că mi se termină vraja și învie zmeoaica, pe care am reușit s-o prefac în stană de piatră la intrarea în palat. (Ana oftează și continuă să vorbească dar șoptit, ca pentru sine.) ...Din păcate, vraja mea nu poate preface zmeii în stane de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne grăbim. Mă tem că mi se termină vraja și învie zmeoaica, pe care am reușit s-o prefac în stană de piatră la intrarea în palat. (Ana oftează și continuă să vorbească dar șoptit, ca pentru sine.) ...Din păcate, vraja mea nu poate preface zmeii în stane de piatră pentru totdeauna ci numai pe timp scurt. Împăratul vorbește cu greu: Sunt fără putere, buna mea prietenă. Nu mă pot ridica. Dar du-te, rogu-te, cât poți de repede la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Prințul are Culoarea Culorilor cu care pot fi văzut, îmi vine să râd, ha-ha-ha, zmeii ar putea crede că s-au bătut și s-au zgâriat între ei... Doamne ce bătaie mare s-ar putea porni după ce s-ar termina vraja și ar începe iar să se miște...! ...Au, ia stați, nu cumva gândurile astea rele mi le-au dăruit chiar doamnele acelea, Ura și Răzbunarea? Nu, nu se poate, un reporter n-are voie să urască pe nimeni și nici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și s-a întins lîngă mine, strîngîndu-mă cu ardoare în brațe. Așa a fost de multe ori, umplîndu-mi nopțile cu nerăbdare și încîntare, lăsîndu-mă înmărmurit a doua zi, căci sărutările ei zgomotoase îmi explodau în urechi ca niște artificii, iar vraja îndelungată îmi anihila cu totul gîndirea. Așa că nu am băgat de seamă cînd m-a îmbrăcat, cînd a făcut geamantanul și m-a luat din casa aceea. Nu-mi amintesc dacă am mers cu trenul sau autobuzul, ci doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără grabă, să urce scările. Ajuns sus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără grabă, să urce scările. Ajuns sus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un teanc mare care începuse să se prăfuiască, de când nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi tot aduce. Am răsfoit, nu mă ispitea nimic și dintr-odată m-am simțit atrasă ca prin vrajă de una. Era transcrierea pentru pian a unui menuet de Händel. A fost ca și cum cineva mi-ar fi condus mâna, ca din tot teancul s-o aleg pe asta. Pornisem cu gândul să cânt ceva nou, vesel, fără pretenții, cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
râului Ab Nahand ori între grădinile de frasini și ulmi ale Parcului Națiunii. În Tabriz, Omar încercase beția nevinovată a cafelei și a bobului de cacao. „Aidin“ și „Shirin Asal“ fabricau ciocolată pentru întregul Iran, iar Omar se propti în vraja aurului amar al bomboanelor cu miez de migdală și a catifelei brumate pe care tabletele i-o lăsau în gură. Învăța pentru facultate și încercase soiurile de ciocolată pe care turcmenii le făcuseră de demult pentru cafenelele din ținut: cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era vibratil și făcea să sune voci din ea de neauzit, dar pe care Omar izbutea să le recunoască. De la început se gândi că era o nălucă, o nimfă a câmpului pe care trăiau și că îl împresura ca o vrajă. Nici când o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun, nu i se păruse reală. După ce-o avusese în așternut, imaginea ei cu momițele de berbec, ca și cea cu Zet, pe care îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]