157,129 matches
-
dar străină, pe care o desprindeam din cărțile cu parfumul și distincția interbelicului; și apare un sentiment nou, de o intensitate aproape dureroasă: că în filele răsfoite se află chiar copilăria și adolescența noastră. Nu ale copilului universal, cum ar zice G. Călinescu, dar ale copilului Epocii de Aur, membru cu drepturi depline în glorioasa confrerie a decrețeilor. Pentru cei, probabil puțini, ce nu cunosc realitatea acoperită de acest simpatic cuvânt, să precizez că e vorba despre copiii născuți în urma și
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
Avram, Probleme ale exprimării corecte, 1987, p. 27). Și totuși, chiar mai tîrziu, Al. Graur, în Dicționar al greșelilor de limbă (1982, p. 39) scria cu toată hotărîrea: ,Două Mai (numele unei localități din Dobrogea), nu Doi Mai, de vreme ce se zice în ziua de două mai ". Desigur că în utilizarea unei forme sau a alteia e vorba în mare măsură de obișnuință. La originea folosirii formei de feminin stă probabil acordul cu substantivul zi, în structuri în care numeralul era folosit
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
n-ar fi nimic dacă, în literatură, de pildă, s-ar naște numai poeți ca Rabelais sau Tudor Arghezi. Or, din contră... Nici pomeneală. Dacă somnul rațiunii naște monștrii, trivialitatea trează, exaltată, nu se lasă, nici ea, mai prejos... Să zici că ar fi un soi de defulare sexuală colectivă, ceva de seminariști, duminica, învoiți, scăpați la bordel... Nu. E mai mult. E o pierdere a simțului valorii pe toate planurile, din cauza unei lipse totale de criterii, datorată precarității culturii. Așa
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
unei cuceriri mai altfel, exact la locul ei. Ca o bătaie de pendul din acelea care, altădată, îi împărțeau somnul. Ca ultima, aproape identică, întrebare: Cine este Letiția Branea... O așteaptă jos cineva..." Aici, romanul se termină. Începe, s-ar zice, viața. O viață așteptată, dar nu dorită, simulată doar, în graba la măritiș a locatarelor unui cămin. Traiul descusut din vreme de o domnișoară fără iluzii, doar cu poveri. Trecute, ca sacoșele, dintr-o mînă în alta, sînt, pînă la
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
regești și creștet descoperit care intimida pe toată lumea avea nevoie de o pălărie. Intră în prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează: Mi s-a spus că aici, în pofida aparențelor, se fac cele mai bune pălării din Barcelona. Se anunță o toamnă urîtă și voi avea nevoie de șase jobene, o duzină de gambete, șepci de vînătoare și ceva de
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
fost începutul unui laborios și lucrativ proces în care tatăl și fiul și-au unit eforturile spre a duce la bun sfîrșit comanda lui don Ricardo Aldaya. Julián, care citea ziarele, era la curent cu poziția lui Aldaya și își zise că nu-și putea dezamăgi tatăl acum, în momentul crucial și decisiv al afacerii sale. De cînd potentatul îi intrase în prăvălie, pălărierul plutea de bucurie. Aldaya îi promisese că, dacă va fi mulțumit, va recomanda firma tuturor prietenilor săi
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
rochie și o pereche de pantofi noi, pentru prima-oară în paisprezece ani. Pălărierul era de nerecunoscut. Într-o duminică, uită să mai meargă la slujbă și, în aceeași după-amiază, debordînd de mîndrie, îl cuprinse în brațe pe Julián și îi zise, cu lacrimi în ochi: "Bunicul ar fi mîndru de noi". Unul dintre cele mai complicate procese din acum dispăruta știință a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și politic, îl constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de îndată ce dădu cu ochii de țeasta personajului și, în chiar acea noapte, cînd Julián zise că îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu încotro și căzu de acord. "Tată, cu tot respectul, știi că, atunci cînd e vorba de luat măsura, am o mînă mai bună decît a dumitale, care devii
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Are ceva din taică-său. Cuvintele lui Aldaya căzură ca niște pumnale asupra băiatului, cu toate că zîmbetul său nu cedă nici un milimetru. Julián se căi pentru replica lui și i se făcu milă de el. - Tu trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate. Tata vorbește mult despre tine în ultimul timp. - Din cauza noutății. Sper să nu mi-o iei în nume de rău. Sub mutrișoara asta de știe tot băgăcios, nu sînt chiar atît de idiot cum par. Jorge îi
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Constantin Țoiu (II) Întâi și întâi, a început coana Ifighenia, pe toate făpturile, pe care le-a făcut pe lumea asta bunul Dumnezeu, le cheamă într-un fel ori altul. Ești tu om, dar îți mai zice Ionel... Săftica... Ia să vedem cum ți s-ar potrivi să i se zică unui șoricel ca tine... Și a stat, s-a gândit cu o mână sub bărbie, și pe urmă a zis: ție ți-ar sta cel mai
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
pe toate făpturile, pe care le-a făcut pe lumea asta bunul Dumnezeu, le cheamă într-un fel ori altul. Ești tu om, dar îți mai zice Ionel... Săftica... Ia să vedem cum ți s-ar potrivi să i se zică unui șoricel ca tine... Și a stat, s-a gândit cu o mână sub bărbie, și pe urmă a zis: ție ți-ar sta cel mai bine să te cheme așa... Valerică! Și a oftat și și-a șters repede
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
Ești tu om, dar îți mai zice Ionel... Săftica... Ia să vedem cum ți s-ar potrivi să i se zică unui șoricel ca tine... Și a stat, s-a gândit cu o mână sub bărbie, și pe urmă a zis: ție ți-ar sta cel mai bine să te cheme așa... Valerică! Și a oftat și și-a șters repede de pe obraz o lacrimă... După aceea aflai că avusese și ea un nepoțel pe care îl chema tot așa și
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
spunea Sărata... Câteva zile purtasem pe mine acest nume ca pe o haină nou-nouță, de Paști, care ori îți vine ori prea largă, ori prea strâmtă. Până când într-a șaptea, opta zi, mi se păruse absolut normal să mi se zică Valerică, după cum începuse acum să mă strige buna mea Ifi!... în ziua aceea de vară, tuna și fulgera, pe urmă a început să plouă zdravăn. Ifi închisese televizorul, că trăznea tare din când în când, ca și cum s-ar fi prăvălit
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
va să zică, pe când răsturna coșnița... mai scurt, dom' scriitor, mai pă scurt, - i-am strigat de sub fotoliul pe care se așezase - ce-o mai lățești așa, să fim scurți, domnule, scurți dă tot!... - Măi, al naibii mai ești - l-am auzit zicând de sub fotoliu - bine, trec la obiect, măcar că așa se plictisește lumea, domnule Valerică... ... Și luându-i vorba din gură am continuat la persoana a întâia: Astfel spusese, chiar astfel, domnul scriitor care credea că o face în bătaie de joc
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
persoana a întâia: Astfel spusese, chiar astfel, domnul scriitor care credea că o face în bătaie de joc, dar pe mine, drept să spun, mă trecuse un fior, fiind prima și prima dată, după buna mea Ifi, cineva care îmi zicea, fie și în râs, ca dumneaei, Valerică; și era ca și cum aș fi fost și eu printre ei, un om, mai mic, așa, un omuleț, dar om!... Eiiii, așa a fost cu Victorița, botezată și ea tot de Ifi care m-
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
printre ei, un om, mai mic, așa, un omuleț, dar om!... Eiiii, așa a fost cu Victorița, botezată și ea tot de Ifi care m-a pus să mă însor cu ea și să am mulți-mulți șoricuți, și Ifi mai zice că a și pregătit o condicuță cu datele respective să-i noteze la rând și la timpul lor ca pe niște adevărați nepoței, care or fi... August se cam termină. Stau cu Victorița mea sub rondul de petunii, care se
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
de fapt, de unde a plecat această poveste" (Nașul, 12.02.2003); , Haideți să vedem!" (Mașina de tocat, 9.12.2003); , Deci hai să ne înțelegem" (Nașul 24.03.2005); , Ce ar fi făcut azi un om ca Teodoreanu? Hai să zicem că ar fi avut acces la un ziar și rubrica lui" (FRL = Forum România Liberă, 18.03.2002). Destul de des, hai (nu și haideți!) precedă un verb la persoana I singular: ,Ați văzut vreun șef de partid, indiferent de vârsta
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
Hai să fie așa cum spuneți dumneavoastră" - cu sens de concesie. E o dovadă că hai a trecut de la îndemnul la mișcare, deplasare (,Hai la câmp") la unul mai general, de acțiune (,Hai la treabă"), apoi la acțiunea verbală (,Hai să zicem") și a devenit o simplă marcă pragmatică, tinzînd spre gramaticalizare (,Hai să fie"). Evoluția nu e încheiată; deocamdată excesul de hai în dialoguri ni se mai poate părea cam colocvial, uneori aproape nepoliticos - dar tendința este firească și chiar motivată
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
cum iscodesc, îndeobște, copiii. Eroii lor, rămași în urma ,numelor" pe care nimeni nu le mai pune la îndoială, doar ei, își dau deoparte, ocupați să blufeze, problemele serioase. Asemenea oameni, scriitori fără voie ai unor istorii apocrife, sînt, să-i zic așa, lotul de preselecție din care Mircea Nedelciu și-a scos personajele. Niște amărîți vizionari, a căror singură grijă, într-o viață, altminteri, destul de seacă, e cum ar fi dac-ar fi... Locul lor este, de obicei, în niște schițe
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
Șușară ar fi singurii care au făcut literatură cu adevărat, deși ocazional, și nu doar paradă genitală din subiectul erotic explicit. În general, problema nu este subiectul, necesar ,maturizării" cititorilor altfel educați, ci calitatea în sine a acestei literaturi așa-zis licențioase, care poate da adevărate capodopere. Din păcate, la noi nu avea cum să se formeze un public rafinat și, în acest sens, Infernala comedie - tocmai referința românească nr. 1 a genului - poate fi văzută ca o nouă șansă. Scrise
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
fapt, toate aceste măsuri nu sunt altceva decât pași importanți pe drumul spre UE presărat cu garoafe galbene, trandafiri albaștri și, ici-acolo, parcă și câte-un mănunchi de beladone. Deocamdată virtuale... Abia după o vreme îl aud pe Haralampy zicând molcom: -Bade, știi că eu sunt fericit ? Și se repede la televizor, și îl strânge în brațe până când râsul degajat-optimist al domnului Președinte Băsescu, zice el, îi sună în auz ca un Adagio de Albinoni învârstat cu beethoveniana Für Elise
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
câte-un mănunchi de beladone. Deocamdată virtuale... Abia după o vreme îl aud pe Haralampy zicând molcom: -Bade, știi că eu sunt fericit ? Și se repede la televizor, și îl strânge în brațe până când râsul degajat-optimist al domnului Președinte Băsescu, zice el, îi sună în auz ca un Adagio de Albinoni învârstat cu beethoveniana Für Elise. Bine e că soacră-sa pricepe ce se întâmplă cu prietenul meu și imediat îi leagă capul cu o năframă muiată în apă cu oțet
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
fost de acord (de parcă am fi fost de la FMI!) că am participat în calitate de telespectatori la un moment liric fain de tot. Să fiu sincer, personal nu mă așteptam din partea domnului Prim-ministru la o așa surpriză, dar, până la urmă, am zis că trebuie s-o înghițim șe pe asta... Mi s-a părut că însuși domnul Președinte a rămas... pe gânduri, probabil aducându-și aminte de un alt mare poet fost prim-ministru - cel puțin așa se vedea la televizorul meu
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
ne pasă?", stârnește reacția Popei Nătăroi, comentatorul din subsol. Limbajul lui, cum vrea autorul, sancționează laic spusa țiganului. ,Ai, afurisitul! Caută ce grăiește! Adică el nu vrea să aibă nici preot și va să să ducă încălțat, îmbrăcat, la dracu", zice acest preot din Tândarânda, care mai are încă vreo alte patru comentarii în apărarea dogmei și a cinului său. Goleman strigă să se facă liniște, că din cauza ,sfaturilor necoapte ș...ț n-om sfârși până la noapte". Cei din infratext regretă
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cotnrazisă de aplecarea spre dispută a celor care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate, în infrapagină. Dimpotrivă, cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare. Sfada țiganilor a încetat, drept care, Onochefalos zice: ,Mă tem vere, de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]