26,133 matches
-
să plece la Paris a trecut pe la Bogdan-Pitești să-l salute înainte de plecare. Gazdă amabilă cum era, Bogdan l-a invitat la o partidă de table... pe bani. Au jucat table până a doua zi când Găină pierduse tot. Povestitorii întâmplării, Krikor Zambaccian și alții, au menționat că Găină ar fi înghițit zarurile de oftică cu replica: - „"Și culmea ghinionului, domnule, când le-a eliminat au căzut 2-1 !!!"”. Găină nu i-a purtat ranchiună prietenului său, Bogdan-Pitești, dar când venea vorba
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
este un joc video first-person de aventură care are loc în statul american Wyoming în anul 1989. Jucătorul își asumă rolul lui Henry, un pădurar ce este trimis în Pădurea Națională Shoshone. Prin explorarea mediului înconjurător, Henry descoperă indicii despre întâmplările misterioase din vecinătate, care au legătură cu răscolirea turnului său în timp ce el patrula, dar și despre o figură sumbră care apare ocazional și îl privește de la depărtare. Singura formă de comunicare a lui Henry este un walkie-talkie, care îl conectează
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
așa de obișnuit". Cork a observat că dialogul interactiv, cu toate că este simplu, "aduce viață jocului" și a numit conversațiile "naturale" și "incitante". El s-a distrat explorând mediul forestier, dar cu toate acestea a simțit finalul ca fiind nesatisfăcător în comparație cu întâmplările din poveste. Scott Butterworth de la GameSpot a crezut că uneltele de navigație - un compas compact și o hartă din hârtie - au fost "captivante" dar "ocazional frustrante". El a găsit că frumusețea vizuală a cadrului a încurajat explorarea și a notat
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
că adăugarea achievement-urilor în joc a fost o greșeală, deoarece perturbă povestea jocului. Unul dintre obiectivele principale ale poveștii a fost să arate războiul diferit față de cum este arătat în mass-media. Un alt obiectiv a fost acela de a crea întâmplări în care jucătorii să se simtă vinovați pentru că au ucis oamenii dintr-un joc video pentru distracție. Pentru a obține asta, echipa a folosit sfaturile ce apar atunci când jocul de încarcă să devină din ce în ce mai agresive, în timp ce povestea a fost proiectată
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
de Walker. Jocul are loc în Dubai, oraș distrus de furtuni de nisip. Povestea a fost inspirată din propriile experiențe ale lui Davis și Williams cu caniculele, cicloanele tropicale și furtunile de nisip din Louisiana și Lubbock, precum și dintr-o întâmplare în care o armată persană a dispărut într-un deșert din Egipt din cauza unei furtuni de nisip. Cei doi au crezut că forțele haotice din spatele furtunilor de nisip i-ar ajuta să arate cât de fragili sunt oameni, precum și duritatea
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu și de esența basmului popular”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate, simplitate și oralitate. Autorul pune accentul pe nararea întâmplărilor, folosindu-se de elemente vizuale și auditive, ca și de o memorie spontană capabilă să înfățișeze aidoma o scenă petrecută anterior. Trăsătura definitorie a creației sale literare o reprezintă talentul narativ; frecvența mare a dialogului și monologului este o modalitate
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
este o modalitate care intenționează să compenseze și uneori să substituie carențele existente în descrierile de natură sau în analiza psihologică a personajelor. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai Eminescu scria într-un articol despre poveștile lui Creangă că basmele au aceeași substructură, la toate popoarele, iar „ceea ce e
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
„” este o poveste scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 martie 1876 în revista "Convorbiri literare" din Iași. Narațiunea are o temă cu origini în folclorul românesc și este structurată în jurul a două întâmplări. În prima parte, eroul țărănesc eponim, prezentat de autor ca fiind sărac, leneș și prostănac, își dovedește incompetența și lipsa de prevedere într-o serie de trocuri dezavantajoase, ceea ce face ca să obțină în final o pungă goală în schimbul unei perechi
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
schimb nu-l mulțumește deoarece capra se smucea în toate părțile, așa că o dă unui alt trecător în schimbul unui gânsac. Țipetele păsării îl asurzesc așa că, odată ajuns la târg, Dănilă o schimbă pe o pungă goală. Analizând întreg lanțul de întâmplări care l-au făcut să schimbe o pereche de boi pe un obiect inutil, el concluzionează că "„parcă dracul mi-a luat mințile”". Întors acasă, Dănilă îi cere fratelui său mai mare să-i mai împrumute încă o dată carul cu
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Analizând această poveste, unii istorici literari au presupus că întâmplările din această poveste își au originea în fapte reale petrecute în trecut și cunoscute de scriitor. Astfel, Dănilă Prepeleac este considerat de criticul Ion Rotaru a fi „humuleșteanul slab de minte și tare de vârtute, dintre aceia cu care, ne
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
resemnării și prin apelul la „mintea cea de pe urmă”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate, simplitate și oralitate. Povestea „Dănilă Prepeleac” se desfășoară în totalitate în cel mai tipic cadru rural. Autorul pune accentul pe nararea întâmplărilor, folosindu-se de elemente vizuale și auditive, ca și de o memorie spontană capabilă să înfățișeze aidoma o scenă petrecută anterior. Trăsătura definitorie a creației sale literare o reprezintă talentul narativ; frecvența mare a dialogului și monologului este o modalitate
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
descrierile de natură sau în analiza psihologică a personajelor. Autorul stăpânește atât de mult narațiunea încât pare în același timp povestitor și ascultător. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai Eminescu scria într-un articol despre poveștile lui Creangă că basmele au aceeași substructură, la toate popoarele, iar „ceea ce e
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
său, văduva generalului erou Iancu Calomfir, se șubrezise în urma bombardării București în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și era acum aproape părăsită. Cei doi se îmbracă în uniformele de general scoase din cuferele prăfuite, iar Ieronim rezumă cu fantezie întâmplările ca într-un spectacol de teatru și încearcă să evoce într-un mod romanțios istoria misterioasă a familiei Calomfir. Vizita capătă astfel o semnificație simbolică, reprezentând o călătorie misterioasă într-un timp demult dispărut. Incursiunea nocturnă în pod este întreruptă
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
ideile științifice ale autorului despre mituri, simboluri și sacralitate. Teatrul devine în această accepțiune un mijloc de cucerire a libertății individului într-o societate dominată de restricții, în care pe parcursul unui spectacol de teatru de câteva ore pot avea loc întâmplări ce se petrec în realitate pe parcursul unei vieți de om. Un individ poate călători astfel prin stimularea imaginației într-o lume paralelă. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Narațiunea este formată din două scene care se derulează
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
avusese loc cu două zile înainte pe maidan, elevul inocent fiind ales ca însoțitor în expediție datorită faptului că ducea în mână un porumbel rănit, părând a fi un mesager într-un oraș care pierduse sensul sacrului. Povestite de Ieronim, întâmplările capătă un aer mitic, iar situația reală pare mult prea săracă față de ceea ce s-ar fi putut întâmpla, simbolizând o superioritate a imaginației asupra realului. Versiunea lui Vladimir este diferită, fiind desacralizată: el a venit în pod pentru a fura
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de semne ale unei lumi sacre camuflate. Personajele pot fi împărțite în două categorii: unii recunosc miturile și construiesc spectacolul (precum Ieronim sau Maria Daria Maria), iar alții sunt mesageri ai miturilor și personaje în spectacol (precum naivul Vladimir). O întâmplare simplă poate dobândi un sens simbolic care, prin deducție sau decodificare, poate aduce o revelație. Teatrul poate transforma astfel o existență istorică într-una mitică, prin schimbarea perspectivei. Urmaș a două familii, Ieronim este naratorul acestor povești, pe care le
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
încredințase generăleasa Calomfir pe patul de moarte, dar pe care n-o poate dezvălui celorlalți decât prin parabole, legende și anecdote. Misterul sacru este astfel camuflat în povești enigmatice pe care puțini le pot descifra, înțelesurile adânci fiind ascunse în spatele întâmplărilor banale. Spectacolele de teatru pot aduce spectatorii într-o stare spirituală care să-i poată face capabili să recunoască miturile. Oglinda este un element de decor ce reprezintă un pasaj de trecere către o lume sacră, inaccesibilă oamenilor obișnuiți. Ea
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
ajute, iar ostașii acestuia au ocupat moșia de la Ustie în februarie 1603, amenințând cu devastarea castelului. Ieremia i-a scris regelui polon, la 17 ianuarie 1603, să-l ajute, dar scrisoarea a rămas fără răspuns. Nicolae Iorga susține că această întâmplare a reprezentat începutul urii dintre cei doi frați Movilă. Ura Elisabetei, începuse mai devreme, pe vremea când a fost ținută ostatecă la Camenița, printre ciumați. La 25 mai 1603, în cetatea Sucevei are loc căsătoria fiicei lor Chiajna cu Mihai
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
și montat în clopotnița bisericii parohiale, unde a funcționat până în 1866. Un alt clopot de 150 de livre se afla în corul călugărițelor. Aceasta este clopotul pe care tânăra novice de 16 ani, Domnișoara Gabrielle Livron, l-a aruncat la întâmplare, după cum îi impunea, între „o sută de alte mortificări”, stareța sa, Madame de Lenocourt, care avea obișnuința „să o trimită singură noaptea să sune utrenia, pentru a învinge teama care era slăbiciunea ei.” Două odăi contigue formau sacristia. Într-una
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Curând, regimul comunist de la București a început la ordinul Moscovei vânătoarea basarabenilor refugiați, urmărind deportarea lor în lagărele din URSS; ca urmare, în vara lui 1945 familia Olinescu a trebuit să părăsească în grabă Gorjul, ajungând la București. Doar o întâmplare i-a ajutat să scape și de data aceasta din ghearele sovieticilor. Din toamnă lui 1945 și-a continuat studiile la Liceul “Mihail Eminescu” din București, pe care l-a absolvit în 1949. Situația materială precară l-a obligat că
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
de dorințe. Scalia a afirmat că Curtea ar fi trebuit să nu fie implicată dispută, și că aceste aspecte „[nu] sunt mai bine cunoscute pentru cei nouă judecători ai acestei Curți decât ar fi pentru oricare nouă persoane alese la întâmplare din cartea de telefon a orașului Kansas City”. Scalia a aderat la opinia majoritară "per curiam" în cazul "Bush v. Gore" din 2000, prin care s-a pus capăt renumărării voturilor în statul Florida după alegerile prezidențiale din 2000; el a
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
a permis lui Max Ibel și echipei sale de la bordul "Scharnhorst" să înceteze tăcerea radio. Ibel a început după aceea să direcționeze avioanele de vânătoare Fw 190 și Bf 109 în lupta împotriva unităților RAF care se îndreptau spre convoi. Întâmplarea a făcut ca, în momentul în care primele avioane britanice să intre în spațiul aerian al navelor, acestea să se afle în punctul cel mai apropiat de aeroporturi germane. În aceste condiți, piloții "Luftwaffe" au fost capabili să ofere maximum
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
și nu au mai putut asigura protecția necesară. Singura escadrilă care a reușit să ajungă la timp pentru asigurarea escortei a fost escadrila 72 comandată de Brian Kingcome care, fără să știe unde sunt avioanele torpiloare, le-a găsit din întâmplare. Datorita planfonului de nori la mică altitudine, torpilele au fost lansate de la doar 50 - 100 m înălțime. Avioanele de escortă germane numeroase au respins cu ușurință avioanele de vânătoare Spitfire, care au abandonat protejarea torpiloarelor angajându-se în lupte pentru
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]