26,844 matches
-
în 1998 o reprezentantă în România, prin YKK Austria, iar în 2001 a înființat societatea YKK România SRL. A deținut o fabrică de fermoare la Buftea/Chitila, realizată printr-o investiție de 13,5 milioane de euro. În aprilie 2010 fabrică a fost închisă.
YKK () [Corola-website/Science/320965_a_322294]
-
despre perioada sa în ghetou, intitulată " Farmacia ghetoului Cracovia" (ISBN 0896041158). Oskar Schindler, un om de afaceri german, a sosit la Cracovia din cauza forței de muncă disponibile în ghetou. El și-a ales de acolo angajații care să lucreze în fabrica sa de vase emailate. În 1942, Schindler a văzut cum locuitorii ghetoului erau adunați cu brutalitate pentru a fi transportați la Płaszów, și de atunci a depus eforturi pentru a-i salva pe evreii de acolo, evenimente ilustrate în filmul
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]
-
deosebește de toate celelalte clădiri din jur și îi conferă o estetică proprie. Totuși, în interiorul său este o structură de fier care suportă toată clădirea -adevăratul schelet al Centralei Tejo. Înainte de actualul complex industrial, exista în același loc o mică “fabrică de electricitate”, primitiva Centrală Tejo, numită popular Centrala Junqueira, nume provenit de la strada cu același nume. Nimic nu a mai rămas din această clădire, construită în anul 1909, pe baza proiectului făcut de Inginerul Lucien Neu și executat arhitectural de
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
Tejo”). De la sfârșitul secolului al-XIX-lea, sunt instalațiile industriale ale vechei rafinării de zahăr situate lângă centrală, proprietate a Companiei de Zahăr din Mozanbic. Acestea au fost achiziționate când s-a început demolarea primitivei Centrale Tejo. Aceasta a fost o mică fabrică, fără mari ornamente, dar cu o formă foarte caracteristică. Ea cuprindea două instalații longitudinale, cu acoperiș în formă de ferestrău, un fel de turn central care a funcționat ca hambar și patru instalații tranversale în partea de vest, acoperite cu
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
baza lor. Astfel, Centrala Tejo iese în evidență dintre toate clădirile din jurul ei, nu numai din cauza monumentalității și dimensiunii ei, dar deasemenea și pentru estetica ornamentală a cărămidei, care face să fie greu de crezut că, odată a fost o fabrică de electricitate.
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
vest a orașului. Locul ales se situa exact la jumătatea distanței dintre Palatul Belem și Frânghia Națională de Junqueira, care persistă până astăzi. Deci, după atragerea de capital pentru a finanța noua centrală termoelectrică, în Martie 1908 a început construcția fabricii care avea să furnizeze electricitate în Lisabona și în împrejurimile ei timp de peste patru decenii. Proiectul tehnic definitiv a fost realizat de inginerul Lucien Neu, care a folosit tot spațiul utilizabil amplasând turbinele într-o arie centrală și cazanele dispuse
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
boilere Belleville și cinci grupuri generatoare care furnizau electricitate la rețeaua electrică a orașului Lisabona. În ceea ce privește exteriorul, clădirea care adăpostea acest extins set de mașini, prezenta un fel de arhitectură caracteristică micilor centrale electrice de la sfârșitul secolului al-XIX-lea, așa-numite “fabrici de electricitate”. Planul său corespundea cu o navă longitudinală acoperită cu două componente și trei pavilioanae adiacente în partea de vest; între ele, două subțiri coșuri de fum dubla înălțimea corpului de fabrică și “păzea”spațiul. Pe fațadele Nord - Sud
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
electrice de la sfârșitul secolului al-XIX-lea, așa-numite “fabrici de electricitate”. Planul său corespundea cu o navă longitudinală acoperită cu două componente și trei pavilioanae adiacente în partea de vest; între ele, două subțiri coșuri de fum dubla înălțimea corpului de fabrică și “păzea”spațiul. Pe fațadele Nord - Sud se putea aprecia inscripția: “1909 / CȘs Reunidas Gas e Electricidade / Estaçăo Eléctrica Central Tejo” (“1909 / Companiile Reunite de gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). Această primitivă Centrală Tejo a fost programată pentru
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
de pe tot complexul industrial. Din nou, în această perioadă de joasă presiune este posibil să se distingă trei faze de construcție: Construcția clădirilor de joasă presiune și de mașini a început în 1914. Proiectul a inclus mai multe corpuri ale fabricii: două nave longitudinale cu acoperișul în două componente, fiecare pentru a adăposti șase cazane de joasă presiune de marca Babcock & Wilcox; o sală de mașini cu o capacitate pentru două turboalternatoare germane AEG cu puterea de 8MW; și un edificiu
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
canalele și două sifoane în docurile noi în circuitul de răcire, care aducea apa din fluviu până în interiorul Centralei. A fost în această a treia fază de construcție din această primă perioadă a Centralei Tejo, că s-a terminat construirea fabricii (ambele săli,a cazanelor cât și a mașinilor). În anul 1928, același an când s-a montat cazanul nr.11, s-a decis avansarea pentru a cumpăra ultimele două cazane de joasă presiune, nr.8 și 10 ale furnizorului mai
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
două cazane de joasă presiune, nr.8 și 10 ale furnizorului mai frecvent, Babcock & Wilcox, din cauza unor intârzâieri la montarea cazanului de marca Humboldt.Așadar,numai la finalul anului 1930, s-a terminat, de fapt, montarea definitivă. Noul corp de fabrică care a păstrat aceeași linie estetică cu a structurilor anterioare, dar de dimensiuni mai mari; pentru aceasta a fost scoasă fațada temporară de tablă de zinc și, după aceea, s-a construit clădirea în direcția fluviului, achiziționând fațada definitivă care
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
a fost scoasă fațada temporară de tablă de zinc și, după aceea, s-a construit clădirea în direcția fluviului, achiziționând fațada definitivă care există și astăzi. În ceea ce privește sala mașinilor, deasemenea a fost necesară dărâmarea fațadei sud pentru a extinde aria fabrici în direcția fluviului, aliniindu-se cu sala pentru cazane, pentru a permite adăpostirea noului și ultimului grup generator de marca Escher Wiss/Thompson (căruia i-a fost atribuit nr.5), precum și să ofere un spațiu la parter de descărcare și
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
ulterioară a primelor cazane de înaltă presiune (numerele 12, 13 și 14) datorită produceri de aburi de energie mai mare în acestea, pentru a se valorifica eficiența de putere permisă de grupurile turboalternatoare.Cazanele au fost din nou comandate la fabrica Babcock &Wilcox și din cauza dimensiunilor sale mari, a determinat construirea clădiriei celei mai mari a complexului industrial, Clădirea pentru Cazanele de Înaltă Presiune. În anul 1938, deja dezactivată și scoasă din uz,a început demolarea a ceea ce a mai rămas
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
moment în care centrala era în situație de rezervă. Aproape zece ani de diferență între instalarea primelor cazane de înaltă presine și aceasta din urmă, a produs diferență între ele. De exemplu, la cazanul nr.15 au fost instalate din fabrică injectoarele de petrol (la celelalte au fost instalate treptat), banda rulantă de fier era la înaltime mai mică, pupitrul de comandă este mai avansat în înregistrarea și citirea datelor de operare ale cazanului, în cenușare exista șase buncăre de expulzare
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
corespundea doar cu o cincime din nevoile de consum a unei zile a rețelei CRGE. Aceasta a fost ultima zi de înregistrare a Centralei. A încetat definitiv zgomotul și vibrațiile care au marcat, timp de mai multe generații, funcționarea acestei fabrici de electricitate. Oficial, Centrala Tejo a fost închisă și scoasă din funcțiune în anul 1975. După naționalizarea sectorului electric portughez în anul 1975, patrimoniul de CRGE a fost integrat în noua companie înființată în anul 1976, EDP-Electricidade de Portugal, și
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
avut loc în 1904, într-o berărie de pe Bulevardul Parcului, și a fost organizat de un localnic pe nume Nicolae Mihăilescu. În acea perioadă au apărut primele întreprinderi industriale din oraș, moara "Garoflid", deschisă în 1883, care funcționa și ca fabrică de postav și dimie, și rafinăria de petrol a societății "Saturn", rafinărie deschisă în 1894 și care a funcționat timp de cincizeci de ani. Rețeaua de căi ferate române s-a dezvoltat atunci, iar Buzău a devenit nod feroviar, punct
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
pierdut statutul de reședință de județ sau regiune în 1952, având titulatura de oraș regional în cadrul Regiunii Ploiești. Județul Buzău a fost reînființat în 1968, când, în contextul noii organizări administrativ-teritoriale, Buzău a devenit municipiu și reședință a județului. Toate fabricile din Buzău au fost naționalizate și, mai ales spre sfârșitul perioadei comuniste, politica de sistematizare a guvernului comunist a dus la demolarea vechilor cartiere de case, ducând la schimbarea totală a aspectului orașului. Până în 1953, zonele rezidențiale erau compuse exclusiv
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
inaugurată în 1963. Locul acesteia a fost ales pentru a folosi un teren nefertil, unde fusese înainte o rafinărie și care acum era acoperit de mlaștini. Această poziție prezintă și avantajul vânturilor locale care îndepărtează de oraș noxele produse de fabrici. În această perioadă au fost aduse însă și unele îmbunătățiri orașului. Parcul "Tineretului" a fost construit în partea de est, cu o sală de sport și un bazin olimpic. În 1981, s-a deschis un cinematograf cu 650 de locuri
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
Universitate Sorbona, lucrare ce poartă titlul "Teoria Modelelor în Procesul Designului Arhitectural." În anul 1994, fondează Valvis Holding, înființând Dorna Apemin, societate pe acțiuni cu capital româno-elvețian, în cadrul căreia, între anii 1996-1999 se vor construi sub brandul Dorna trei noi fabrici de exploatare a apei minerale în Vatra Dornei, Suceava (Dorna, Poiana Negri, Izvorul Alb). În anul 1998 înființează Dorna Lactate SĂ și se construiește, tot în regim greenfield, fabrica de lactate de la Dorna Candreni, iar în 1999, fabrica de brânză
Jean Valvis () [Corola-website/Science/315320_a_316649]
-
între anii 1996-1999 se vor construi sub brandul Dorna trei noi fabrici de exploatare a apei minerale în Vatra Dornei, Suceava (Dorna, Poiana Negri, Izvorul Alb). În anul 1998 înființează Dorna Lactate SĂ și se construiește, tot în regim greenfield, fabrica de lactate de la Dorna Candreni, iar în 1999, fabrica de brânză topită, în Vatra Dornei. În total, sub brandul LaDorna, este procesată o gamă de 85 de produse lactate. În anul 2000 înființează sucursală de la Atena a holdingului, Dorna Hellas
Jean Valvis () [Corola-website/Science/315320_a_316649]
-
trei noi fabrici de exploatare a apei minerale în Vatra Dornei, Suceava (Dorna, Poiana Negri, Izvorul Alb). În anul 1998 înființează Dorna Lactate SĂ și se construiește, tot în regim greenfield, fabrica de lactate de la Dorna Candreni, iar în 1999, fabrica de brânză topită, în Vatra Dornei. În total, sub brandul LaDorna, este procesată o gamă de 85 de produse lactate. În anul 2000 înființează sucursală de la Atena a holdingului, Dorna Hellas. În anul 2001 înființează Carpathian Plastics Corporations. Anul 2002
Jean Valvis () [Corola-website/Science/315320_a_316649]
-
pune bazele proiectului biofermelor ecologice, ca parte a activității de agricultură ecologică din care face parte și societatea Dorna Agri, proiect pe care l-a demarat în 2004 pentru cereale Bio. În 2003 și 2004 se construiesc în regim greenfield fabricile de cottage cheese (Ortoaia, Suceava) și cea de telemea de oi (Mihail Kogălniceanu, Constantă). Tot în anul 2004, încheie transferul proprietății la ICPPAM Balotești, platforma menită să facă parte tot din proiectul de agricultură ecologică. În 2006 începe investia la
Jean Valvis () [Corola-website/Science/315320_a_316649]
-
Argeș este o companie producătoare de lactate din România. Anul 1962 reprezintă începutul prelucrării industriale moderne a laptelui în județul Argeș, prin punerea în funcțiune a Fabricii de Produse Lactate - Pitești: ICIL ARGEȘ Teritoriul pe care își desfășoară în principal activitatea, din 1968, este județul Argeș, odată cu aplicarea reformei administrative în România. Această unitate a fost extinsă în două etape: în 1974 când și-a dublat capacitatea
Lactag () [Corola-website/Science/315322_a_316651]
-
și în 1984 prin construirea secției de înghețată. După anul 1994, activitatea de colectare și prelucrare a laptelui a fost preluată de cooperativa de consum până în anul 1995, când se înființează unitatea de stat Întreprinderea de Industrializare a Laptelui Argeș”. Fabrica de produse lactate Costești a fost modernizată și retehnologizată cu cofinanțare Sapard și a fost pusă în funcțiune în anul 2005. Principalii acționari ai firmei sunt Robert Iriza și directorul general al Adriean Asan-Mic, fiecare cu câte 49,01% din
Lactag () [Corola-website/Science/315322_a_316651]
-
a fost modernizată și retehnologizată cu cofinanțare Sapard și a fost pusă în funcțiune în anul 2005. Principalii acționari ai firmei sunt Robert Iriza și directorul general al Adriean Asan-Mic, fiecare cu câte 49,01% din acțiuni. Lactag este fosta fabrică de produse lactate ICIL Argeș înființată în 1962. Acțiunile firmei sunt cotate pe piața Rasdaq a BVB. În anul 2012, odată cu rebranduirea a avut loc și diversificarea gamei de produse. Tot în 2012, compania a achiziționat o importantă fabrică de
Lactag () [Corola-website/Science/315322_a_316651]