25,947 matches
-
participare voluntară și încredere spre performanța democratică? Există oare și o relație inversă? Contează oare caracteristicile regimurilor politice? Reușesc oare democrațiile funcționale să producă capital social, așa cum crede Margaret Levi (1996)? Există studii care confirmă, dar și studii care infirmă ipoteza favorizării capitalului social de către diverse regimuri politice, dar și de diferite tipuri de politici publice. Bo Rothstein (2001) arată cum politicile de asistență socială specifice statului-bunăstării suedez au menținut un nivel ridicat al capitalului social. Și asta în timp ce în Statele Unite
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
îi predispune pe oameni la indiferență. Odată taxele plătite, compasiunea dispare și oamenilor nu le mai pasă. Mai mult, statul invadează societatea civilă și distruge formele naturale ale solidarității, subminând chiar fundamentele statului bunăstării. Datele de sondaj nu confirmă însă ipoteza. Din contră, în ultimele decenii suedezii par să fie mai sociabili cu colegii, vecinii și prietenii, par să petreacă mai mult timp în medii socializante precum cluburile sau alte asociații voluntare. Suedezii continuă să se îngrijească voluntar de persoane în
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
și alte forme de capital uman și pe atitudini civice. Odată cu entuziasmul creat de teoria capitalului social, acești factori inițiali au devenit secundari, sau chiar dependenți de capitalul social, consideră Rose și Weller (2003). Însă așa cum remarcă autorii, cele două ipoteze ar putea să nu fie exclusive, ele sporind sprijinul pentru valorile democratice fără să se anuleze reciproc. Rose și Weller sunt, de fapt, niște sceptici ai teoriei capitalului social. Pentru ei, capitalul social este doar una din componentele sistemului politic
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
bani la nevoie. Dar New Russia Barometer pune și întrebări referitoare la participarea la rețele specific politice, anume calitatea de lider de opinie în discuțiile politice cu prietenii sau încrederea pe care cineva o acordă informațiilor politice provenite de la prieteni. Ipotezele autorilor se referă la: 1. paradigma anterioară apariției teoriei capitalului social, anume legătura stabilită între atitudinile democratice și capitalul uman, resursele economice și atitudinile civice ale cetățenilor; 2. paradigma capitalului social, care consideră alte influențe asupra valorilor democratice ca secundare
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
și atitudinile civice ale cetățenilor; 2. paradigma capitalului social, care consideră alte influențe asupra valorilor democratice ca secundare, dependente de capitalul social; 3. o paradigmă integratoare, care să reducă opoziția dintre capitalul social și influențele stabilite asupra valorilor democratice. Testarea ipotezelor este realizată prin modele de regresie multiplă ce cuprind variabilele specifice ipotezelor de lucru. Datorită experienței pe care cetățenii ruși o au cu regimuri politice diferite, ecuațiile de regresie au două variabile dependente. În primul rând sprijinul pentru democrație ca
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
influențe asupra valorilor democratice ca secundare, dependente de capitalul social; 3. o paradigmă integratoare, care să reducă opoziția dintre capitalul social și influențele stabilite asupra valorilor democratice. Testarea ipotezelor este realizată prin modele de regresie multiplă ce cuprind variabilele specifice ipotezelor de lucru. Datorită experienței pe care cetățenii ruși o au cu regimuri politice diferite, ecuațiile de regresie au două variabile dependente. În primul rând sprijinul pentru democrație ca ideal, în al doilea rând numărul de situații în care indivizii resping
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
care cetățenii ruși o au cu regimuri politice diferite, ecuațiile de regresie au două variabile dependente. În primul rând sprijinul pentru democrație ca ideal, în al doilea rând numărul de situații în care indivizii resping alternativele nedemocratice. În urma testării, prima ipoteză este confirmată, variabilele legate de capitalul uman, resursele economice și atitudinile civice explicând destul de mult respingerea alternativelor nedemocratice. Paradigma clasică explică mult mai puțin sprijinul pentru democrație ca ideal, dar paradigma capitalului social explică chiar și mai puțin. Dintre indicatorii
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
redusă decât aceea a paradigmei clasice. Mai mult, anumiți indicatori sunt altfel corelați decât prevedea teoria capitalului social, un exemplu fiind preferința mai mare pentru alternative nedemocratice a celor ce au încredere în instituțiile guvernamentale. Testarea cele de-a treia ipoteze infirmă importanța acordată capitalului social. Este de așteptat să observăm cum capitalul social are o influență asupra valorilor democratice, chiar și atunci când nu este factorul principal. Atunci când capitalul social este integrat paradigmei clasice în ecuația de regresie, puterea de explicație
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
democratice Urmând demersul lui Rose și Weller de care vorbeam mai sus, distingem în analiză între diferite variabile ce ar putea influența valorile democratice. Ceea ce contează decisiv ar putea fi capitalul uman, dar și economia și sistemul politic. O primă ipoteză consideră, așadar, că sprijinul pentru valori democratice este determinat de variabile specifice capitalului uman, influenței economiei și atitudinilor politice și civice. Cele din urmă atitudini țin de evaluarea negativă a vechiului regim și de evaluarea pozitivă a regimului politic peste
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
0,001 0,002 0,023 -0,006 0,004 -0,075* R pătrat aj. 0,019 0,097 **** p < 0,001; *** p < 0,01; p < 0,05; * p < 0,1 Comparând puterea de explicație a modelor ce testează diferitele ipoteze, observăm că modelul integrator cel care include toate explicațiile discutate separat anterior explică mai puțin chiar decât modelul capitalului uman, al influențelor economice și al atitudinilor politice. Prin introducerea dimensiunilor capitalului social au rămas mai puține influențe semnificative asupra celor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
normelor de reciprocitate, dar influența lor asupra sprijinului cetățenilor pentru democrația ca regim competitiv este una foarte redusă. Rezultatele anchetei noastre nu sunt diferite de cele obținute de Rose și Weller pentru sprijinul pentru democrație în Rusia. În urma testării acelorași ipoteze, așteptarea legată de capitalul uman, resursele economice și atitudinile civice este confirmată. Variabilele specifice acestei paradigme "clasice" explică destul de mult respingerea alternativelor nedemocratice. Paradigma clasică explică mult mai puțin sprijinul pentru democrație ca ideal, dar paradigma capitalului social explică chiar
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
social este net mai redusă decât aceea a paradigmei clasice. Mai mult, anumiți indicatori sunt altfel corelați decât prevedea teoria capitalului social, un exemplu fiind preferința mai mare pentru alternative nedemocratice a celor ce au încredere în instituțiile guvernamentale. Testarea ipotezei modelului integrator infirmă importanța acordată capitalului social. Este de așteptat să observăm cum capitalul social are o influență asupra valorilor democratice, chiar și atunci când nu este factorul principal. Atunci când capitalul social este integrat paradigmei clasice în ecuația de regresie, puterea
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
ca un regim considerat mai bun în termeni ideali și în comparație decât alte regimuri datorită felului negativ în care cetățenii se raportează la experiența trecută a comunismului și datorită speranțelor pe care și le pun în evoluția democrației. Contrar ipotezei capitalului social, simpla participare în asociații voluntare, propensiunea către încrederea socială și acceptarea unor norme de reciprocitate nu sunt suficiente pentru sprijinul pe care cetățenii trebuie să-l acorde democrației mai ales acum, în procesul său de consolidare. 5.2
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
măsurată, așa cum am văzut, prin respingerea alternativelor nedemocratice. Doar locuirea în mediul rural, ce presupune un tip de socializare diferit, este semnificativ legată de susținerea democrației, relația fiind una negativă. Fracțiunea foarte redusă din varianța respingerii alternativelor nedemocratice explicată de ipoteza capitalului social înseamnă că ar putea exista alte variabile, cu o putere explicativă mult mai mare. Cu o putere de explicare atât de redusă, capitalul social nu poate duce la creșterea puterii unui model integrator, care să cuprindă atitudinile civice
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
de cel mai prost augur pentru atașamentul față de democrație (Sartori, 1999). Constatarea noastră este că, pentru susținerea democrației, capitalul social nu joacă un rol atât de important pe cât ne-am aștepta atunci când remarcăm optimismul școlii capitalului social. Am realizat testarea ipotezei importanței capitalului social în trei situații diferite: într-o comunitate urbană (Sibiu), la nivel național în România și la nivel național într-o țară vecină, în Bulgaria. Variațiile de context par să nu joace nici un rol în estimarea importanței factorilor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
putea orienta în viitor spre comparația contextelor naționale din fostele țări comuniste, cu scopul de a stabili atât importanța capitalului social pentru funcționarea democrației, cât și a specificului fiecărui context în parte. Să revenim la rezultatele cercetării. Prima testare a ipotezei capitalului social a avut loc într-o comunitate urbană, în Sibiu. Dacă paradigma clasică explică o fracțiune din varianța estimării democrației ca regim ideal și din varianța respingerii alternativelor nedemocratice, modelul integrator, în care includem și variabile ale capitalului social
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
ambiguitate doctrinară și repoziționări strategice. Studiile de caz detaliate dedicate asistenței acordate fostelor republici Sovietice în ceea ce privește controlul și protecția armelor lor nucleare; a problematicii proliferării, în particular a dosarelor iraniene și ale Coreei de Nord aduc argumente clare în sprijinul ipotezei de lucru. Pozițiile principalelor puteri nucleare în problematica neproliferării sunt investigate realist și fără parti pris-uri, demersul analitic fiind clar, coerent și convingător. Cele două capitole dedicate cooperării (sau lipsei acesteia) includ și o investigare critică a politicilor adoptate de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
prin includerea și a altor tipuri pe lângă cea militară și înțelegerea securității ca fiind o formă de practică socială. Abordarea propusă de Barry Buzan, prin încercarea de a oferi o definiție operațională a securității, prin introducerea conceptului de securizare, validează ipoteza constructivistă a relațiilor sociale, însă consideră că există o certă linie de continuitate în relațiile sociale 112. Școala de la Copenhaga a extins conceptul de securitate, influența acestui mod de gândire determinând ca, la întâlnirea la nivel înalt din 1991, NATO
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Information and Press NATO, Bruxelles, 2001, p. 23), Alianța poate fi considerată o comunitate de securitate. Diferența fundamentală între a privi NATO doar ca alianță și a o considera drept comunitate de securitate este că în cea de-a doua ipoteză accentul cade pe încrederea care-i unește membrii, bazată pe convingeri fundamentale și practici politice similare, și nu doar pe reacția în caz de agresiune la adresa unuia dintre participanți. (Radu-Sebastian Ungureanu, "Comunități de securitate" în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, op.
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
respingerea comercializării nevoilor, ideea nu rezistă, bineînțeles, nicio clipă unui examen serios. Urmează oare de aici că trebuie să ștergem dintr-o trăsătură de condei tematica „depășirii” acestui tip de societate și de cultură? Nu cred. Dimpotrivă, am convingerea că ipoteza e cea bună. De mai bine de douăzeci de ani, democrațiile au pășit într-o nouă eră de mercantilizare a modurilor de viață, practicile de consum exprimând un nou raport al individului cu lucrurile, cu ceilalți și cu sine. Dinamica
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai curând prin hipermaterialism decât prin postmaterialism. Noua societate cu al cărei răsărit suntem contemporani funcționează cu hiperconsum, și nu cu reducerea consumului. 1tc "1" Cele trei faze ale capitalismului de consumtc "Cele trei faze ale capitalismului de consum" Dacă ipoteza unei noi etape istorice a civilizației de consum este corectă, putem propune o schemă a evoluției sale cu trei mari momente distincte. Trebuie însă să precizez că „descrierea” lor este una dintre cele mai sumare, scopul urmărit fiind doar de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Lévi-Strauss nota că societatea de consum modernă a făcut din americani un fel de copii mereu în așteptarea a ceva nou18. Când vedem parcurile de distracții, jocurile video și televizuale, produsele care seamănă cu jucăriile, suntem nevoiți să recunoaștem că ipoteza se confirmă tot mai mult cu fiecare zi ce trece. Pe de o parte, Arcadia mărfurilor îl împinge pe om să-și asume răspunderea pentru sine, să se informeze, să devină gestionarul adult al vieții sale. Pe de altă parte
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
colective. Cum se explică faptul că societățile noastre sunt martore ale unor schimbări subite de preferințe în raport cu axa privat/public? De ce, după un ciclu dominat de căutarea fericirii personale, vedem cum urmează o perioadă marcată de pasiuni publice? Hirschman avansează ipoteza că deplasarea dinspre sfera privată înspre arena publică se poate explica, măcar în parte, prin decepția resimțită de consumatori. Frustrați de plăceri, nemulțumiți, contrariați, consumatorii întorc spatele căutării fericirii private și se orientează către acțiunea publică 7. Aderând la o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mesajele de piață. În faza III, cei numiți și have nots nu resimt sărăcia doar din cauza subconsumului de bunuri și de divertisment, ci și pentru că supraconsumă imagini ale fericirii specifice economiei de piață. În acest punct al analizei, putem avansa ipoteza că pe această cale a „fericirii” incitative, publicitare are televiziunea cel mai mare impact asupra violenței tinerilor, și nu, cum s-a afirmat uneori, prin inflația mediatică a scenelor sângeroase. Să amintim că, în medie, copiii americani văd 40.000
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
căile privilegiate ale fericirii. Atât timp cât cultura vieții de zi cu zi va fi dominată de acest sistem de referință, dacă nu vom avea de înfruntat vreun cataclism ecologic sau economic, societatea de hiperconsum își va continua netulburată cursa. Dar în ipoteza apariției unor noi modalități de evaluare a satisfacțiilor materiale și a plăcerilor imediate, se impune un alt mod de a gândi educația, iar societatea va face loc unui alt tip de cultură. Mutarea următoare va implica inventarea de noi scopuri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]