26,397 matches
-
Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși. Genealogiștii au stabilit că un strămoș obscur ar fi dobândit în secolul al XVI-lea cătunul Silișteni din Moldova și că familia era de "origine pur românească" Răzeșii moldoveni erau oameni săraci, dar pe care sărăcia îi făcuse luptători dârzi și aspri. Aveau acolo un codru, codrul Tigheciului, fără copaci mari, dar cu spini mulți, cu arbori deși și mici, în care dușmanul nu poate pătrunde. Nici boierii nu
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi. În monografia închinată marelui cărturar moldovean, P.P. Panaitescu consideră că încă din tinerețe, D.Cantemir ar fi urmărit realizarea unui scop bine determinat, și anume instaurarea monarhiei absolute și ereditare în Moldova, împotriva anarhiei feudale a boierilor. După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
a refugiat în Rusia ( la16 iulie 1711), unde a rămas cu familia sa. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia doisprezece ani, până la moarte în 1723. Primii ani i-a petrecut în Ucraina, pe moșiile dăruite de țar, înconjurat de oștenii moldoveni, țăranii liberi și mazilii care l-au urmat pe domn în exil. A devenit consilier secret al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
să în Lunéville a fost întreruptă de intervenția oficialităților ruse, care implementaseră în Moldova "Regulamentul Organic" și care considerau că, deși se află sub influența lui Lhommé (participant la Revoluția Franceză), studenții erau influențați de idei rebele. Astfel toți studenții moldoveni, inclusiv fiii lui Sturdza și ai altor nobili, au fost retrași din școlile franceze la sfârșitul anului 1835 și au fost înscriși la instituțiile de învățământ din Prusia. Kogălniceanu s-a remarcat printr-o înalt rafinată și întrucâtva emancipata atitudine
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
a fost primul dintre studenții români ai lui Ranke și a susținut că, în conversațiile cu Humboldt, a fost prima persoană care a folosit echivalentele moderne din limba franceză a cuvintelor „român” și „România” („roumain” și „Roumanie”) înlocuind referirile la „moldovean” și „valah”, precum și variantele vechi folosite înaintea să de intelectualul Gheorghe Asachi; istoricul Nicolae Iorga a afirmat că Kogălniceanu a jucat un rol în popularizarea acestor denumiri ca fiind cele standard. Kogălniceanu a făcut cunoștință cu Frederica, Ducesa de Cumberland
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Literară" (1840), "Arhiva Românească" (1840), "Calendar pentru Poporul Românesc" (1842), "Propășirea" (redenumit "Foaie Științifică și Literară", 1844), si multe almanahuri. "Dacia Literară" și "Foaie Științifică", care erau redactate împreună cu Alecsandri, Ion Ghica, si Petre Balș, au fost suprimate de autoritățile moldovene, care le-au considerat suspecte. Împreună cu Costache Negruzzi, a publicat toate lucrările lui Dimitrie Cantemir care existau în acele timpuri, iar mai tarziu și-a cumpărat propria tiparnița, cu care dorea să tipărească edițiile complete ale cronicilor moldave, inclusiv pe
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
cercul intelectual găzduit de familia Negri în Mânjina. El s-a apropiat și de profesorul de limba franceză și eseistul Jean Alexandre Vaillant, care era implicat și el în proiecte liberale fiind în același timp interesat și de lucrările cronicarilor moldoveni. Intelectualii din acele zile au speculat că Kogălniceanu ar fi contribuit cu mai multe secțiuni la eseul lui Vaillant despre Moldova și Valahia ("La Roumanie"). În mai 1840, în timp ce era secretarul personal al Prințului Sturdza, a devenit director (împreună cu Alecsandri
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
din Ardeal.” În jurul anului 1843, Kogălniceanu era suspectat de autoritățile din Moldova din cauza entuziasmului sau pentru reformă. În 1844 i s-a revocat dreptul de a ține prelegeri de istorie. În timp ce călătorea în Viena ca reprezentant secret al opoziției politice moldovene (încercând să se apropie de Metternich și să discute despre detronarea lui Sturdza) i-a fost suspendat pașaportul. Întemnițat pentru scurt timp după revenirea la Iași, s-a implicat la scurt timp în politica din Țară Românească, ajutându-l pe
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
manifestare critică a lui E. Lovinescu e o dizertație asupra Perșilor lui Eschil (o lucrare de seminar publicată în foiletonul literar al Adevărului din 1904, condus de Radu Rosetti). Criticul a debutat, așadar, ca... ploieștean. În studiile sale clasice, tînărul moldovean, copleșit prematur de ideea zădărniciilor lumești, aflase o preocupare spirituală potrivită temperamentului său. Critica aduce cu sine un spirit activ în contradicție cu inerțiile morale ale omului. De la întîiul rînd despre contemporani, criticul a trebuit, așadar, să se disocieze, să
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
religioasă a românilor la episcopia ruteană a Muncaciului, care a trecut la unire cu Roma odată cu celelalte episcopii din Galiția. Biserica ortodoxă a rămas prezentă până spre sfârșitul secolului al XIX-lea prin câteva schituri care s-au afiliat stărețiilor moldovene, îndeosebi celei de la Putna. Viața grea a țărănimii înăsprită și mai mult prin noile obligațiile fiscale și militare introduse de stăpânirea habsburgilor, a determinat apariția cetelor de haiduci, mai cu seamă în zonele muntoase din Făgăraș, Apuseni și Maramureș. Cel
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
staroștii săi la Crăciuna. În legătură cu ultimul fragment citat din cronica lui Ureche, Panaitescu o socotește doar o interpolare târzie, lipsită de suport: în 1423, Alexandru cel Bun întărește, printr-un act, trei sate de pe Putna unui boier. În 1435, boierul moldovean Petre Hudici stăpânește seliștea Lumineni pe Milcov. La acestea se pot adăuga numeroase documente din aceeași perioadă care indică precis stăpânirea Moldovei asupra ținutului Putnei. La final, Panaitescu face o referire la tratatul din 1475 între Ștefan cel Mare și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
fluviu oameni, vite și marfă, învârtindu-se în vîrtejuri fără să se răstoarne. În apropiere de Dubăsari s-au descoperit artefacte din epoca de piatră. Documentele atestă satul începînd cu anul 1523, aparținând atunci regatului polon, dar sub administrarea voievozilor moldoveni. În 1772 Dubăsarii Noi devine posesiune a împărăției rusești și primește statutul de oraș. În 1780 a fost clădită biserica-catedrală Adormirea Maicii Domnului cu binecuvîntarea mitropolitului Daniil. A existat biserica pînă la 1809, cînd pe locul ei a fost înălțată
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
fluviu care izvorăște în Carpații ucraineni în apropiere de granița cu Polonia și se varsă în Marea Neagră. Pe o scurtă porțiune marchează granița dintre Ucraina și Republica Moldova, după care intră în Republica Moldova. Pe malul său stâng se află regiunea separatistă moldoveană Transnistria, iar apoi râul devine din nou graniță între Moldova și Ucraina, înainte de a străbate teritorii ucrainene. Se varsă în Marea Neagră prin Limanul lui, pe teritoriu ucrainean. Printre altele, Nistrul este folosit pentru pescuit, transport de mărfuri și producerea de
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
maghiar este "világháború", în graiurile ceangăilor însă se folosește termenul "nagy verekedés" ("marea încăierare") cu sensul: "marea bătălie", fapt care demonstrează în același timp și influența puternică a limbii române (în care cuvintele "bătaie" și "bătălie" sunt asemănătoare). Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales în județele Bacău, Neamț, Iași și Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane. Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu tratarea vocalei "o" (înlocuită cu ). Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
cca. 60-70.000 de vorbitori de limba maghiară în Moldova (indiferent de naționalitatea lor declarată). Cea mai precisă estimare minimă este cea din 1996 al etnografului Dr. Vilmos Tánczos, care în timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) în 110 localități moldovene a găsit 62.265 vorbitori de limba maghiară dintr-un număr total de 103.543 de romano-catolici. Menționând că poate să mai existe câteva sute de vorbitori a limbii maghiare și în alte localități, acest număr minim estimat este cel
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
vorbesc bine ungurește. În sensul larg al cuvântului numărul ceangăilor este de 300-350.000. Aceste estimări se referă la numărul total al catolicilor (și al ortodocșilor cu origine catolică) și sunt mai puțin precise, deoarece le consideră pe toți catolicii moldoveni ca fiind ceangăi, sau - cel puțin - de origine ceangăiască. În mod sigur, majoritatea romano-catolicilor moldoveni sunt de origine ceangăiască (respectiv maghiară), însă trebuie să menționăm, că există între ei o minoritate relativ largă de altă origine: Dr. Vilmos Tánczos citează
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
estimări se referă la numărul total al catolicilor (și al ortodocșilor cu origine catolică) și sunt mai puțin precise, deoarece le consideră pe toți catolicii moldoveni ca fiind ceangăi, sau - cel puțin - de origine ceangăiască. În mod sigur, majoritatea romano-catolicilor moldoveni sunt de origine ceangăiască (respectiv maghiară), însă trebuie să menționăm, că există între ei o minoritate relativ largă de altă origine: Dr. Vilmos Tánczos citează surse istorice conform cărora numărul maghiarilor ar fi fost 20-25.000 dintr-un număr total
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
al XVI-lea. Ca urmare, putem afirma că un număr de cca 5.000 de catolici erau de altă naționalitate și în aceste timpuri (români, polonezi, eventual țigani), deși naționalitatea lor exactă nu este menționată. În ceea ce privește evoluția demografică a ceangăilor moldoveni, nu cunoaștem decât numărul ceangăilor neasimilați, deoarece înainte de 1977 nu exista posibilitatea de a se declara drept ceangău. Deși cunoaștem destul de bine evoluția numărului romano-catolicilor, nu avem surse despre ortodocșii de origine ceangăiască (de exemplu: căsătorii mixte), și nici despre
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Cleja și Faraoani. Bisericile catolice sunt 62 active, 2 în construcție, deservite de 12 preoți, 54 cântăreți și eclesiarhi. De acest rit țin Ungurii, în număr de 25.914, din cari 24.715 prin mai mult de 80 sate."" Ceangăii moldoveni locuiesc în județele Bacău și Neamț, ceangăii ghimeșeni în județele Harghita și Bacău, iar ceangăii din Țara Bârsei în Județul Brașov. În Transilvania ceangăii de limbă maghiară învață în școli maghiare. În Moldova, în 13 localități au fost organizate cursuri
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
limba lor maternă doar în familie. Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova îi poate ajuta în fiecare an școlar 75 elevi ceangăi în continuarea studiilor în licee maghiare. În momentul de față învățământul în limba maghiară este organizată în 25 sate moldovene (în afară de Comuna Ghimeș-Făget), în majoritatea lor în grupuri extrașcolare: Pentru cei care doresc să continuă studiile în licee cu limba de predare maghiară, Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova le asigură această posibilitate în Miercurea Ciuc. Aici s-a înființat și un
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
română, pe când Bender e folosită în tipăriturile oficiale. Denumirea „Bender” a fost preluată oficial de statul moldovenesc, în ciuda protestelor profesorilor, istoricilor și lingviștilor, care subliniază că atît autoritățile țariste, cît și sovietice au promovat sistematic denumirile străine în dauna celor moldovene, dar că guvernul Republicii Moldova nu ar trebui să procedeze la fel, cu atît mai mult cu cît nicio tentativă de a complace forțelor separatiste nu le-a determinat pe acestea să accepte legalitatea republicană, nici măcar în momentul cînd la Chișinău
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
5.464 români, 1.349 ucraineni, 309 polonezi, 243 germani, 170 bulgari, 46 armeni, 40 găgăuzi, 37 greci etc. La recensământul din 1989 au fost numărați 138.000 locuitori, din care 57.800 (41,9%) ruși, 41.400 (29,9%) moldoveni, 25.100 (25,1%) ucraineni, 3.800 (2,8 %) bulgari, 1.600 găgăuzi (1,2%) și 8.300 (6%) alte etnii. Tighina este un important centru industrial. Aici sunt amplasate mai multe fabrici, precum "Floare Tighina" (producție de încălțăminte) sau
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
cumpără aici părți de moșii. După moartea sa el a lăsat moștenire partea de sat surorilor sale "Alexandra" și "Creata". Viața acestora s-a stins la Ungheni la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dinastia următoare a fost cea a boierilor moldoveni Buznea. Mihai, ultimul descendent al acestei familii, se stinge din viață ruinat de avere în anul 1914. Cele mai de cu seamă familii boierești care au trăit la Ungheni a fost cea a lui Paul Gore și Petre Cazacu. Paul
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Petre Cazacu. Paul Gore a lăsat pentru colectivitatea locală drept moștenire un frumos parc din specii deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică. Următoarea personalitate importantă din localitate a fost prințul Constantin D. Moruzi, vărul domnitorului moldovean Alexandru Moruzi. Constantin a ctitorit aici biserică "Sfîntul Nicolae". El este tatăl romancierului Dumitru C. Moruzi. După anexarea Basarabiei în 1812, Ungheniul face parte din ținutul Iași (redenumit în 1887 în Bălți), fiind centrul unei plase omonime . La recensămîntul localităților
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec. XVII-XVIII. În realitate, nu au existat tratate care să fixeze pe termen lung relațiile dintre sultan și voievozi. În sec. XV, au există legăminte cu sultanii oridecâteori un voievod valah sau moldovean a fost acceptat pe tron. Cronicile vorbesc despre faptul că între sultan și diverșii conducători creștini puteau fi încheiate astfel de jurăminte. Această practică se menține și în sec. XVI-XVII, fiind vizibile în ahd-name-le. În texte pot fi găsite și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]