26,750 matches
-
învederează în primul rând marca distinctivă a personalității care o enunță și de aceea se cere considerată în relație cu restul operei. SCRIERI: Lespezi pe un veac apus, Reșița, 1947; Întoarcerea în patrie, București, 1955; Călătorie prin vreme, București, 1956; Ritmuri contemporane, București, 1960; Unde se întorc cosmonauții, București, 1962; Ochii Danielei, București, 1963; Pași peste ape, București, 1965; Zeii desculți, București, 1966; Dialog... cu secolul și oamenii lui, I-II, București, 1967-1972; Timp răstignit, București, 1969; Ucigașul și floarea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
jurnale de bord și coroana de spini, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Solomon, Elogiul pământului natal, GL, 1955, 39; Eugen Atanasiu, „Întoarcerea în patrie”, RMB, 1955, 3430; Victor Bârlădeanu, Două cărți despre realitatea sovietică, CNT, 1957, 4; Ion Dodu Bălan, „Ritmuri contemporane”, LCF, 1960, 9; Dumitru Micu, „Ritmuri contemporane”, CNT, 1960, 15; Al. Căprariu, Experiențe poetice, TR, 1960, 18; Dinu Săraru, „Ritmuri contemporane”, GL, 1960, 20; Al. Andrițoiu, În ritm cu timpul, RMB, 1960, 4888; Dumitru Micu, „Timp răstignit”, RL, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Solomon, Elogiul pământului natal, GL, 1955, 39; Eugen Atanasiu, „Întoarcerea în patrie”, RMB, 1955, 3430; Victor Bârlădeanu, Două cărți despre realitatea sovietică, CNT, 1957, 4; Ion Dodu Bălan, „Ritmuri contemporane”, LCF, 1960, 9; Dumitru Micu, „Ritmuri contemporane”, CNT, 1960, 15; Al. Căprariu, Experiențe poetice, TR, 1960, 18; Dinu Săraru, „Ritmuri contemporane”, GL, 1960, 20; Al. Andrițoiu, În ritm cu timpul, RMB, 1960, 4888; Dumitru Micu, „Timp răstignit”, RL, 1969, 28; Mircea Iorgulescu, „Ucigașul și floarea”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
Întoarcerea în patrie”, RMB, 1955, 3430; Victor Bârlădeanu, Două cărți despre realitatea sovietică, CNT, 1957, 4; Ion Dodu Bălan, „Ritmuri contemporane”, LCF, 1960, 9; Dumitru Micu, „Ritmuri contemporane”, CNT, 1960, 15; Al. Căprariu, Experiențe poetice, TR, 1960, 18; Dinu Săraru, „Ritmuri contemporane”, GL, 1960, 20; Al. Andrițoiu, În ritm cu timpul, RMB, 1960, 4888; Dumitru Micu, „Timp răstignit”, RL, 1969, 28; Mircea Iorgulescu, „Ucigașul și floarea”, RL, 1971, 4; Valentin Tașcu, „Ucigașul și floarea”, TR, 1971, 16; Mircea Iorgulescu, „Dialog... cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
Două cărți despre realitatea sovietică, CNT, 1957, 4; Ion Dodu Bălan, „Ritmuri contemporane”, LCF, 1960, 9; Dumitru Micu, „Ritmuri contemporane”, CNT, 1960, 15; Al. Căprariu, Experiențe poetice, TR, 1960, 18; Dinu Săraru, „Ritmuri contemporane”, GL, 1960, 20; Al. Andrițoiu, În ritm cu timpul, RMB, 1960, 4888; Dumitru Micu, „Timp răstignit”, RL, 1969, 28; Mircea Iorgulescu, „Ucigașul și floarea”, RL, 1971, 4; Valentin Tașcu, „Ucigașul și floarea”, TR, 1971, 16; Mircea Iorgulescu, „Dialog... cu secolul și oamenii lui”, LCF, 1972, 23; George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
integralista. Că eseist, S. se remarcă printr-o viziune lucida, echilibrând șocul paradoxurilor aparente și percutanta asocierilor cu totul insolite. Temperamental, poetul este un spirit neliniștit, sedus și totodată înspăimântat de modernitate, câștigat de poezia marilor orașe, de elanurile și ritmurile constructiviste, de spectacolul eclatant al tehnicii, în care vede un nou tip de sublim al umanului. Dar seducția modernității nu atenuează amărăciunea ,,conștiinței nefericite” a omului, care se vede trădat de propriile creații și de istorie, înstrăinat de originile sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
intervenție personalizat (PIP). Aprecierea și notarea rezultatelor ține cont de obiectivele programelor școlare adaptate, de progresele Înregistrate de elev, chiar dacă achizițiile sunt uneori doar parțiale. Cadrele didactice acordă o importanță deosebită feed-back-ului oferit elevului și familiei În legătură cu progresul realizat, În ritm propriu. Încheierea situației școlare a elevului integrat nu este o decizie unilaterală a cadrului didactic, ci o decizie a echipei care a lucrat pe parcursul anului școlar cu elevul În cadrul Comisiei Interne de Evaluare Continuă (CIEC), aspect reflectat și În completarea
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela GURGU, Luciana FRUMOS, Coca-Marlena VASILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2116]
-
elaborare va dura aproape cincisprezece ani, între 1950 și 1965 aproximativ. Incepând cu anul 1965, terapia comportamentală există în mod oficial. Ea cunoaște o expansiune rapidă pentru care stau mărturie articolele, asociațiile, revistele, congresele, cărțile care se multiplică într-un ritm impresionant. Multe publicații sunt opera clinicienilor entuziaști dar neexperimentați, ale căror texte trădează uneori o lipsă supărătoare de formare în domeniu. Alte scrieri adoptă tonul pasionat al polemicii pentru a desființa, cu argumente stângace uneori, modelul medical introdus în psihopatologie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
A merge prea lent Concluzii Bibliografie 1. Definiții Orice psihoterapie are nevoie de o alianță între pacient (pacienți) și terapeut (terapeuți). Fără această alianță, travaliul terapeutic nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-un efort personal, mai ales la nivelul sarcinilor asumate, a căror importanță nu mai trebuie demonstrată. Terapeutul trebuie, deci, să știe să inițieze, să dezvolte și să mențină raportul colaborativ. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
decât asupra relației, sau asupra a ceea ce verbalizează terapeutul. Pacientul - Nu mai reușesc să învăț și examenele parțiale se apropie. Terapeutul - Nu mai reușesc să învăț și examenele parțiale se apropie. (Reformulare-repetiție). Aveți dificultăți în demararea și în păstrarea unui ritm de învățat? (Precizarea termenilor). Pacientul - Si una și alta. (Verificarea pertinenței). Formularea ipotezelor: o ipoteză trebuie să fie congruentă cu desfășurarea terapiei. Ea este prezentată într-o manieră clară și precisă. Terapeutul verifică acordul pacientului. Pacienta - La serviciu, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și să conștientizeze în mod durabil că aceste scenarii catastrofice nu se realizează. Realitatea este întotdeauna mai puțin teribilă decât ideea pe care ne-o facem în legătură cu aceasta. Singurul eșec posibil și dăunător este acela de a nu face exercițiile. Ritmul ședințelor Primele ședințe Spre deosebire de durata ședințelor, care trebuie să fie fixă, ritmul acestora rămâne suplu. Conform pacienților membri ai asociației MȘdiagora Paris, primele ședințe au loc o dată pe săptămână. Cum primele experiențe de expunere generează un nivel de angoasă ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
realizează. Realitatea este întotdeauna mai puțin teribilă decât ideea pe care ne-o facem în legătură cu aceasta. Singurul eșec posibil și dăunător este acela de a nu face exercițiile. Ritmul ședințelor Primele ședințe Spre deosebire de durata ședințelor, care trebuie să fie fixă, ritmul acestora rămâne suplu. Conform pacienților membri ai asociației MȘdiagora Paris, primele ședințe au loc o dată pe săptămână. Cum primele experiențe de expunere generează un nivel de angoasă ridicat, un interval mic între ședințe securizează și menține motivația pacientului, care consimte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să facă eforturi intense pentru a se confrunta cu ceea ce-i produce teamă. Această primă perioadă poate dura de la trei până la patru luni (în funcție de tratamente). Sedințele de consolidare In continuare, ședințele de „consolidare a cunoștințelor” pot avea loc într-un ritm bilunar. Pacientul câștigă încredere în el însuși și vede beneficiile terapiei. El începe să-și recapete autonomia și poate să se „testeze” pe o perioadă de cincisprezece zile. Mai târziu intervalul dintre ședințe se mărește: o dată la trei săptămâni, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tulburării de panică cu agorafobie: - o componentă fiziologică: răspunsul de alarmă asociat atacului de panică se traduce fiziologic printr-o creștere a activității sistemului nervos autonom, antrenând contracturi musculare, fenomene de vasoconstrucție, o creștere a presiunii sanguine, o accelerare a ritmului cardiac; respirația devine sacadată, gâfâitoare și conduce la hiperventilația însoțită de cortegiul său de simptome; - o componentă psihosenzorială: senzații de depersonalizare, derealizare, dezechilibru sau instabilitate, de distorsiuni perceptive diverse... - o componentă cognitivă caracterizată de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca urmare a unei hiperventilații autoindusă. I se demonstrează acest lucru stimulându-l să dezvolte un atac de panică în cabinetul terapeutului. Este învățat apoi cum să controleze acest atac de panică cu ajutorul unor tehnici respiratorii, care constau în încetinirea ritmului respirator, realizată prin expirație lentă pe gură, inspirație lentă pe nas și umflarea abdomenului. Pacientul este ajutat astfel să reatribuie anxietatea fenomenelor fiziologice pe care le declanșează ca reacție la situația fobogenă mai degrabă decât la situația ca atare. Relaxarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de timp unei întâlniri cu soțul său, pentru ca și acesta să primească unele explicații, și un alt interval pentru terapie: deci o ședință mai lungă este programată pentru această ocazie. S-a stabilit ca ședințele să fie programate într-un ritm de una pe săptămână, și durata lor să fie de 45 de minute. Fiecare ședință presupune: un bilanț al săptămânii trecute cu o trecere în revistă a sarcinilor îndeplinite, completarea scărilor, abordarea cognitivă sau comportamentală a problemei țintă determinată în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
panică și a gravității acestora, se acționează imediat asupra reacțiilor fiziologice. Cu ajutorul unei scheme, terapeutul explică doamnei S. mecanismul atacului de panică și faptul că simptomele resimțite sunt provocate de hiperventilație. Acesta o învață să controleze și să-și încetinească ritmul respirației. Pacienta exersează împreună cu terapeutul, apoi continuă de una singură. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - control al respirației în repaos sau imediat ce se manifestă anxietatea; - notarea tuturor situațiilor evitate sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a primit o veste rea din partea familiei sale”. In intervalul scurs de la ultima ședință, doamna S. n-a avut nici un atac de panică și nu a luat nici un anxiolitic. S-a luat decizia ca terapia să se desfășoare într-un ritm de o ședință la două săptămâni. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - pacienta trebuie să descopere o activitate personală pe care să o desfășoare pentru propria sa plăcere, fără a tulbura
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
gânduri alternative. Au fost atinse diferitele obiective terapeutice, chiar dacă doamna S. trebuie să-și consolideze rezultatele obținute și noile sale cogniții. Este programată o perioadă de supraveghere pentru întreținere, în vederea evaluării menținerii pe termen lung a rezultatelor terapiei, într-un ritm de o ședință pe lună, o alta după două luni și alta după încă trei luni. Noile obiective stabilite sunt reluarea lucrului cu program normal, activități posibile la casa de bani și o consolidare a rezultatelor obținute. Scările de evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
16: conversația Trecerea în revistă a sarcinilor Pacienții prezintă modul în care au utilizat ancheta negativă, dificultățile întâlnite, efectele asupra comportamentului lor și al interlocutorului lor. Această trecere în revistă consumă mai mult timp decât în cazul celorlalte ședințe, dar ritmul ei trebuie supravegheat, deoarece această ședință este ultima! Jocuri de rol Situația seamănă cu cea care există într-o sală de așteptare la un cabinet medical. Persoanele care așteaptă inițiază conversația și o continuă o anumită perioadă de timp divizată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relua în minte întâmplările din timpul zilei cu scopul de a preveni evenimentele viitoare. Medicul i-a prezentat terapia ca pe o posibilă sursă de sfaturi în legătură cu modul în care să-și gestioneze anxietatea. Evaluare cognitiv-comportamentală Trei întâlniri, într-un ritm de o ședință pe săptămână, permit realizarea evaluării inițiale al pacientei Marie. Un set de chestionare și o agendă de auto-observare a neliniștilor sunt utilizate pentru completarea evaluării și favorizării manifestării unei atitudini de reflecție și de conștientizare din partea pacientei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consecințele (abordate de psihiatru) tratamentului îndelungat cu medicamente Ii spune fiului său că ei fac totul pentru Ușoară și de scurtă durată diminuare a a o stresa. indispoziției sale atunci când încearcă să se liniștească Privește buletinele meteo la televizor. Creșterea ritmului cardiac atunci când sună telefonul. Senzație că are nervii întinși la maxim. Face o baie. Tensiuni musculare. Sfârșește prin a lua medicamentele pentru Nu simte nevoia de a dormi în ciuda orei a-și diminua anxietatea și a se calma. târzii. Anturaj
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Terapia se prezintă, în general, ca terapie individuală sau de grup. Sunt necesare între zece până la douăzeci de ședințe de 60 până la 90 de minute fiecare, o dată sau de două ori pe săptămână, pentru a se obține un rezultat satisfăcător, ritmul, durata și numărul ședințelor trebuind să fie adaptate vitezei de acumulare a fiecăruia. Sunt utilizate, în general, mai multe componente. Evitarea este foarte frecventă: aproximativ 50% dintre persoanele care au suferit un traumatism important evită să vorbească despre acesta. Emoțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acces mai ușor la amintirile traumatizante. Metoda cea mai veche este expunerea la imaginile traumatizante prin desensibilizare progresivă. Această metodă consumă mult timp și este puțin eficientă. Utilizarea imaginilor video permite, de asemenea, o apropiere de situația respectivă, controlându-se ritmul prezentării acesteia, atunci când natura stresului o permite. Expunerea în imaginație este o metodă mai directă: este necesar să provoci retrăirea senzațiilor corporale care au însoțit traumatismul. Managementul stresului permite combinarea reactivării factorului stresant cu un dialog intern ghidat, situație care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și cu satisfacții reduse. Terapeutul trebuie să fie conștient de reacțiile sale contra-transferențiale negative. Terapia a încercat să-i redea lui Gwen controlul asupra comportamentului său alimentar, asupra propriei sale persoane și a vieții sale, respectându-i valorile, dorințele și ritmului său de a se dezvolta. Progresele terapeutice sunt facilitate de intervenții empatice care întăresc identitatea și sentimentul de eficiență al persoanei. Terapeuții nu trebuie să se teamă de critica pacienților lor și au datoria de a fi gata să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]