26,800 matches
-
1808-1873). Muñoz a primit titlul de Duce de Riansares. Maria Christina și Muñoz au avut câțiva copii împreună în timp ce au încercat să țină în secret căsătoria lor. În cele din urmă, știrea despre căsătoria Mariei Christina cu un soldat cu rang inferior a devenit publică. Vestea a făcut-o pe Ducesa de Riansares foarte nepopulară. Poziția ei a fost subminată de vestea recăsătoriei ei și de faptul că n-a mai fost susținută de miniștrii ei liberali. În cele din urmă
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
II-a și a Prințului Filip, Duce de Edinburgh. Ca descendentă a regelui George al III-lea al Marii Britanii, la naștere, a fost în poziția 34 în linia de succesiune la tronul britanic deși nu a avut nici un titlu sau rang britanic. În 1936 Paul, Prinț Moștenitor al Greciei a cerut-o în căsătorie la Berlin când a ajuns acolo pentru Jocurile Olimpice de vară din 1936. Logodna lor a fost anunțată oficial la 28 septembrie 1937. La 9 ianuarie 1938 s-
Frederica de Hanovra () [Corola-website/Science/317795_a_319124]
-
lucrărilor de restaurare, lăcașul de cult a fost sfințit în anul Domnului 1993, ziua 18 septembrie de către P.B.Dr. Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, alături de un sobor de preoți în număr de 24, când preacucernicul Pr. Roman Bereteu a fost ridicat la rangul de iconom stavofor. Văzând frumusețea așezământului bisericii, care este situată pe o colină asemenea Golgotei, s-a trecut la împrejmuirea ei cu soclu din piatră cioplită și lemn din esență tare, lucrare executată de meșteri din Moisei, Tg. Lăpuș și
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
cometrica este degenerată, acesta nu este inversabilă. În acest caz, nu avem o mulțime Riemanniană și nici metrică. Totuși, Hamiltonianul încă există. În cazul în care cometrica este degenerată în fiecare punct "q" al mulțimii "Q" din spațiul configurațiilor, astfel încât rangul cometricii este mai mic decât dimensiunea grupului "Q", avem o submulțime Riemanniană. În acest caz, Hamiltonianul este cunoscut sub numele de Hamiltonianul submulțimii Riemenniene. Fiecare astfel de Hamiltonian determină în mod unic cometrica, și vice-versa. Acest lucru presupune ca fiecare
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
2011 opt tipuri de trenuri atât pe teritoriul țării cât și în trafic internațional. Tipurile de trenuri ale CFR Călători erau: După data de 11 decembrie 2011, odată cu schimbarea mersului trenurilor și revenirea la organizarea pe 8 regionale de călători, rangurile trenurilor au devenit doar 3, modificare efectuată în urma acordurilor și armonizării cu practica mai multor companii feroviare europene. Din 2015 mai există doar trenuri Regio și InterRegio, trenurile IC fiind retrogradate la statutul de IR datorită imposibilității companiei de a
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
au cele mai slabe condiții (de obicei cele mai vechi vagoane dar uneori și Săgeata Albastră) și au o reputație ca fiind foarte lente, aglomerate, murdare și de obicei neîncăpătoare dar și tarife mult mai reduse decât celelalte tipuri și ranguri de tren. Trenurile Regio circulă pe rute locale și, de obicei, opresc în fiecare stație, cu rare excepții. Există totuși și trenuri Regio care circulă pe distanțe medii și chiar mari. Exemple de trenuri regionale care circulă pe distanțe de peste
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
interval de o oră, în graficul orar 05.15-23.23. Transferul pasagerilor de la Punctul de Oprire Aeroport până la terminalele Aeroportului Internațional Henri Coandă se realizează cu autocare operate tot de compania feroviară, care circulă în corelație trenurile. Trenurile circulă cu rang de tren Regio pe ruta București-Nord-Balotești, dar până la Punct de Oprire Aeroport circulă fără oprire și sunt formate din automotoare Siemens Desiro („Săgeata Albastră”). Trenurile InterRegio sunt folosite pentru distanțe lungi și medii și opresc (în general) numai în orașe
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
prinde veșminte, printr-o construcție comparabilă cu cea a acului de siguranță din zilele noastre. Fibulele sunt extrem de variate topologic și au o importantă valoare cronologică. , Fibulele nu erau accesorii obișnuite de îmbrăcăminte. Cele de aur erau insigne ce marcau rangul și funcția unui purtător de "chlamys". Ea și fibula exprimau puterea funcționarului imperial. Regulile stricte ce stabileau purtarea fibulelor la curtea imperială în secolele IV-VI p. Ch. stabileau că împăratului îi erau destinate în exclusivitate pietrele prețioase, ca “insigne
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
pe ceilalți fii: Constantin în vârstă de 16 ani, Dimitri în vârstă de 14 ani și Viaceslav în vârstă de 12 ani să-i promită că nu vor bea niciodată și să nu uite niciodată că toate privilegiile bogăției și rangului lor erau destinate pentru utilizare și nu pentru plăcere. Crescuți în aceste condiții, tinerii mari duci Constantinovici au devenit grijulii și introspectivi. La vârsta de 15 ani, Dimitri și fratele său mai mic Viaceslav s-au înscris cadeți la bordul
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
războiul ruso-turc din 1877-1878. Curând Dinitri și-a dezamăgit tatăl când a decis să abandoneze cariera în marină în favoarea armatei imperiale. La 1 iunie 1880, Dimitri Constantinovici a fost numit în suita Țarului Alexandru al II-lea și a primit rangul de adjutant. Șase luni mai târziu, după ce și-a terminat instruirea, a fost numit locotenent în regimentul de gardă. A servit în acest regiment 12 ani ca ofițer subaltern și în cele din urmă comandant. În 1880, după terminarea stagiului
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
oficială a fost prevăzută pentru 1 martie 1881. Două ore după eveniment, unchiul său, Țarul Alexandru al II-lea, care a fost prezent la insistența Alexandrei Iosifovna, a fost asasinat. La 6 aprilie 1889, Marele Duce a fost promovat la rang de căpitan și i s-a dat comanda escadronului 2 al cavaleriei. Trei ani mai târziu, la 10 decembrie 1892 a fost promovat la rang de colonel. Dimitri era un comandant popular, un ofițer dur și exigent. Era mândru de
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
Alexandrei Iosifovna, a fost asasinat. La 6 aprilie 1889, Marele Duce a fost promovat la rang de căpitan și i s-a dat comanda escadronului 2 al cavaleriei. Trei ani mai târziu, la 10 decembrie 1892 a fost promovat la rang de colonel. Dimitri era un comandant popular, un ofițer dur și exigent. Era mândru de soldații lui și preocupat de bunăstarea lor. La 26 mai 1896, Țarul Nicolae al II-lea l-a promovat la grad de genaral maior iar
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
octombrie 1869 - 18 iulie 1918), a fost al cincilea fiu al Marelui Duce Mihail Nicolaievici și verișor primar al Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. A urmat o carieră militară și a servit ca inspector general de artileriei cu rang de general adjutant în timpul Primului Război General. A fost ucis de bolșevici împreună cu alți Romanovi la Alapayevsk la 18 iulie 1918, la o zi după uciderea Țarului Nicolae al II-lea și a familiei lui la Ekaterinburg. Marele Duce Serghei
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
militar. După ce a absolvit Școala de Artilerie Mihailovici a intrat în serviciul militar în cadrul brigăzii de artilerie și de cavalerie al Gărzii. În 1891 Țarul Alexandru al III-lea l-a numit "aide-de-camp" iar în 1899 a fost promovat la rangul de colonel. În 1904, a fost avansat la grad de general maior în brigada de artilerie a Gărzii Țarului. L-a înlocuit pe tatăl său în 1905 ca general de artilerie, post pe care l-a deținut până în 1915 când
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
de către istorici în legătură cu acesta în ultimii ani, în special cu privire la serviciul său pe post de căpitan al primului portavion modern al Marinei SUA. Între 1933 și 1934, Heinlein a lucrat la bordul distrugătorului "USS "Roper"" (DD-147)", urcând în grad până la rangul de locotenent. Fratele său, Lawrence Heinlein, a fost membru al Forțelor Aeriene și al Gărzii Naționale, ajungând până la gradul de general-maiors. În 1929, Heinlein s-a însurat în Los Angeles cu Eleanor Curry, originară din Kansas City, dar căsnicia a durat
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați" aleși pentru un an. Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
obișnuiți... Înflăcărarea ce i se citea pe chip și în ochi dezvăluia spiritul aprins ce-l însuflețea. El luptase de partea noastră în campaniile precedente și a căpătat dreptul de afi cetățean roman; mai mult, a fost chiar ridicat la rangul de cavaler; Velleius Paterculus 2.108. Mulți autori antici, precum Tacitus, Lucius Annæus Florus, Gaius Suetonius Tranquillus, Strabon. Numele lui Arminius este probabil derivat de la zeul Irmun. Însă, probabil că numele său inițial începea cu „Seg-/Sig-”. Acesta se găsește
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
sfârșitul secolului al II-lea d.H. până în secolul al V-lea d.H.. Alaric s-a născut în jurul anului 370 d.H. într-un ostrov de la gurile Dunării, insula Peuce (Dobrogea). Inițial, Alaric și vizigoții erau aliați ai Romei (a avut și rangul de comandant militar roman, "magister militum", pentru provincia "praefectura Illyricum"). În anul 398, regele vizigoților rupe alianța cu Roma și invadează provinciile Tracia și Grecia. În anul 401, Alaric a atacat Italia. A fost înfrânt de două ori de armata
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
a notat în jurnal Marea Ducesă Olga: "În patru zile a devenit destul de clar că Max și Maria au fost făcuți unul pentru celălalt". Nu a fost o căsătorie de dorit pentru fiica unui împărat al Rusiei. Maximilian avea un rang mic ca membru al unei ramuri secundare a Casei de Bavaria. De asemenea era romano-catolic nu ortodox iar familia lui, în special mama sa era împotriva acestei căsătorii. Maximilian a fost ultimul Leuchtenberg - linia Beauharnais, iar mama sa s-a
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
ducatului). Deși Prințul Alexandru și-a păstrat drepturile sale dinastice, soția sa morganatică a trăit o viață liniștită. Au locuit în principal la castelul Heiligenberg în sudul ducatului. În 1858 Marele Duce Louis al III-lea a ridicat-o în rang pe cumnata sa de la "contesă" la "prințesă" ("Prinzessin") von Battenberg. Alexandru de Hesse și Julia de Battenberg au avut cinci copii: Prințul Alexandru de Hesse a murit de cancer în 1888; Prințesa Julia de Battenberg care s-a convertit la
Prințul Alexandru de Hesse și Rin () [Corola-website/Science/318261_a_319590]
-
a căsătorit cu nepoata reginei, Prințesa Victoria de Hesse și de Rin. A urmat o carieră în marina regală devenind protejat al viitorului rege - unchiul său prin alianță - Eduard VII. La 31 decembrie 1891, Prințul Louis a fost promovat la rang de căpitan și a devenit "aide-de-camp" al reginei, post pe care l-a păstrat atât în timpul regelui Eduard VII cât și a regelui George V. În 1904 devine contra-amiral iar în 1908 vice-amiral. Louis s-a născut la Graz, Austria
Prințul Louis de Battenberg () [Corola-website/Science/318264_a_319593]
-
născut la Graz, Austria, și a fost al doilea copil și fiul cel mare al Prințului Alexandru de Hesse și Rin și a soției morganatice a acestuia, contesa Julia von Hauke. Din cauza filiației morganatice, lui Louis i s-a refuzat rangul tatălui său în Marele Ducat de Hesse și de la naștere a purtat titlul de conte de Battenberg moștenit de la mama sa. La 26 decembrie 1858 a devenit "Alteța Sa Serenisimă " când mama sa a fost numită "Prințesă de Battenberg" prin decret
Prințul Louis de Battenberg () [Corola-website/Science/318264_a_319593]
-
să formeze și să pregătească tineri magicieni, insuflându-le respectul pentru aceasta artă și ajutându-i să-și găsească un drum personal care să le aducă împlinirea și succesul pe care și-l doresc. Andrei Teașcă a urcat magia la rang de artă realizând astfel primul spectacol de iluzionism pe o scenă de teatru din România, Magic Show la Teatrul Nottara. Pentru el, Teatrul de Magie înseamnă întâlnirea iluzionismului cu teatrul, muzica, dansul, pantomima definindu-l "Iluzionism teatral". Specialiștii care au
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
și s-a căsătorit la San Remo la 26 februarie 1891. Căsătoria n-a fost numai morganatică dar și ilegală conform statutului familiei imperiale. S-a generat un sacandal imens la curtea rusă. Marele Duce Mihail a fost destituit din rangul său de la curtea imperială. I s-a interzis pe viață să se întoarcă în Rusia. Când mama sa a auzit de căsătoria morganatică a leșinat, apoi a plecat cu trenul în Crimeea pentru a se recupera însă a suferit un
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
au continuat ulterior, fiind implicat și FBI, dar fără niciun rezultat privind persoana celui dispărut. Giacolone and Provenzano au susținut că nu s-au întâlnit cu Hoffa în acea zi. Cu puțin înainte de a muri, Frank Sheeran, lider sindical de rang inferior, a recunoscut că l-a ucis pe Hoffa, împușcându-l prin spate cu două focuri de armă, după care l-a incinerat. Întreaga relatare apare în cartea lui Charles Brandt, "I Heard You Paint Houses", publicată în 2003. Hoffa
Jimmy Hoffa () [Corola-website/Science/318363_a_319692]