260,853 matches
-
mistreț ("Sus scrofa"), râs ("Lynx lynx"), vulpe ("Vulpes vulpes"), pisică sălbatică ("Felis silvestris silvestris"), iepure-de-câmp ("Lepus europaeus"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), liliac mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliac mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Păsări (protejate prin "Directiva CE 147 din 30 noiembrie 2009", privind conservarea păsărilor sălbatice) cu specii de: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de luncă ("Anthus pratensis"), fâsă de munte ("Anthus spinoletta"), fâsă
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
(nume întreg: Nicolae I. Apostolescu, n. 4 mai 1876, Alexandria — d. 2 noiembrie 1918, Pitești) a fost un istoric literar comparatist român, doctor la Sorbona în 1909 cu două teze, publicate în același an la Paris, prefațate de Émile Faguet: "L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine" și "L’Ancienne versification
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
în 1944 familia Eisenbraun s-a refugiat în România, stabilindu-se la Brăila. Robert a continuat să scrie, publicând în revistele brăilene „Expresul”, „Ancheta” și „Înainte”, sub pseudonimul Robert Cahuleanu. Deoarece în unul din articolele sale, publicat în "Expresul", în noiembrie 1945, îi îndeamna pe români să respingă comunismul, a fost arestat ca unul din „autorii morali” ai manifestației din 8 noiembrie 1945 și a fost eliberat după 29 de zile de arest. În 1946, a fost „rugat”, de către județeana de
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
brăilene „Expresul”, „Ancheta” și „Înainte”, sub pseudonimul Robert Cahuleanu. Deoarece în unul din articolele sale, publicat în "Expresul", în noiembrie 1945, îi îndeamna pe români să respingă comunismul, a fost arestat ca unul din „autorii morali” ai manifestației din 8 noiembrie 1945 și a fost eliberat după 29 de zile de arest. În 1946, a fost „rugat”, de către județeana de partid, să-și schimbe numele „Robert Cahuleanu”, deoarece orașul Cahul nu mai aparținea României și, deci, nu mai era un nume
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
câte ceva în revistele Rebus și Urzica, folosind pseudonime precum Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru etc. În anul 1958 autoritățile au reușit să stabilească legătura între versurile care circulau printre condamnații de la Canal și autorul acestora, Andrei Ciurunga. La 28 noiembrie 1958 a fost arestat din nou și a primit o condamnare de 18 ani de muncă silnică, pentru că a lăsat să circule poemele concepute la Canal. A executat pedeapsa în Balta Brăilei și la Gherla. În această perioadă a legat
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
apărare a trecătorilor din Munții Carpați a fost cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii noiembrie 1916, având trei obiective principale: oprirea contraofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Având în vedere inferioritatea numerică
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
al Armatei 1. Cu o conducere slabă și ezitantă, afectată de schimbările foarte dese și un dispozitiv de luptă supradimensionat, forțele Armatei 1 nu au reușit să facă față puternicei ofensive germane care va reuși să străpungă frontul la 18 noiembrie 1916, pe Valea Jiului. Acest fapt se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul național. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
odată cu inamicul, a eșuat"”. La 29 octombrie 1916, Falkenhayn decide schimbarea strategiei și concentrarea eforturilor pentru forțarea unei singure trecători, alegând pentru aceasta trecătoarea Pasul Lainici (Surduc) din defileu Jiului, unde a concentrat forțele principale ale armatei sale. Pe 11 noiembrie, forțele germane declanșează atacul reușind după cinci zile de lupte să cucerească defileul Jiului și să iasă în zona de câmpie a Olteniei, fapt care a dus la prăbușirea sistemului defensiv al Armatei României. Acest fapt se datora însă, pe lângă
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
trei zile mai târziu, sau dacă forțele române ar fi avut capacitatea de a rezista acesta trei zile, el ar fi fost puternic afectat dacă nu chiar compromis de viscolul puternic care a blocat trecătorile începând cu ziua de 14 noiembrie 1916.
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
Administrația militară în Franța (; ) a fost o autoritatea de ocupație temporară stabilită de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial instituită în nordul și vestul Franței. Așa-zisa „zonă ocupată” a fost redenumită „zona nord” în noiembrie 1942, când zona care rămăsese sub controlul francez, așa-numita "zona liberă" a fost la rândul ei ocupată de germani și redenumită „zona sud”. Rolul pe care l-a jucat în Franța a fost parțial stabilită de condițiile armistițiului de la
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
de întreaga țară, administrația militară din zona ecupată era o dictatură nazistă de facto. Autoritatea administrației militare germane s-a extins asupra zonei libere după ce Germania și Italia au invadat partea de sud a țării în timpul "Operațiunii Anton" de pe 11 noiembrie 1942 ca răspuns la invazia aliată din Africa de nord franceză de pe 8 noiembrie 1942. Guvernul de la Vichy a continuat să funcționeze, deși autoritatea lui a fost restrânsă puternic. Administrația militară germană a încetat odată cu eliberarea Franței după succesul operațiunilor
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Autoritatea administrației militare germane s-a extins asupra zonei libere după ce Germania și Italia au invadat partea de sud a țării în timpul "Operațiunii Anton" de pe 11 noiembrie 1942 ca răspuns la invazia aliată din Africa de nord franceză de pe 8 noiembrie 1942. Guvernul de la Vichy a continuat să funcționeze, deși autoritatea lui a fost restrânsă puternic. Administrația militară germană a încetat odată cu eliberarea Franței după succesul operațiunilor Overlord și Dragon. Administrația germană și-a încheiat existența în mod oficial în decembrie
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
de călătorie din partea autorităților germane. Aceste restricții au fost valabile până la ocuparea de către germani a teritoriului controlat de guvernul de la Vichy, după care zona a fost redenumită "zone sud" ("south zone"), fiind plasată la rândul ei sub administrație militară în noiembrie 1942. Zona italiană de ocupație a reprezentat doar o mică zonă de-a lungul frontierei montane din Alpi și o zonă demilitarizată lată de aproximativ 50 km. Zona italiană de ocupație a fost extinsă la întreg teritoriul de pe malul stâng
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
de elită franceză a fost Armata I franceză, care a participat la Operațiunea Dragoon și la eliberarea Provenței. Unitatea sa principală, Divizia I blindată franceză, a fost prima unitate aliată care a forțat cursurile Ronului (25 august 1944), Rinului (19 noiembrie 1944) și Dunării (21 aprilie 1945). Pe 22 aprilie 1945, această unitate a cucerit Sigmaringen în Baden-Württemberg. Aici au fost arestați membrii regimului de la Vichy în frunte cu mareșalul Pétain. Colaboratorii regimului de ocupație au fost supuși epurărilor legale (épuration
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă țipătoare mare ("Aquila clanga"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), uliu cu picioare
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
Aștept este al doilea album solo al lui Cream, lansat la data de 22 noiembrie 2003, la casa de discuri Roton. Aștept include 11 piese și un club edit al piesei " Închide ochii". Pentru acest album, Cream a lucrat cu mai mulți producători și compozitori cunoscuți, cum ar fi Marius Moga, Sorin Danescu Vița de
Aștept (album) () [Corola-website/Science/334083_a_335412]
-
Englez, a fost făcută în partea vestică a atolului. Tabuaeran a găzduit o stațiune pe cablul Trans-Pacific, între Canada și Australia, o parte din All Red Line, începând din 1902. Oficiul poștal al Insulei Fanning s-a deschis pe 29 noiembrie 1902. În septembrie 1914, în (Primul Război Mondial), cablul a fost bombardat de către un crucișător german, și a fost ușor deteriorat. O trupă de comando a mers la țărm pentru a finaliza distrugerea. În 1939, atolul a fost încorporat în
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
Tănase Scatiu este un roman scris de Duiliu Zamfirescu și publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada noiembrie 1895 - februarie 1896 în revista bucureșteană "Convorbiri literare" și în volum în 1907 de către Editura Alcalay din București. Romanul continuă activitatea principalelor personaje din "Viața la țară" (1894-1895), fiind cel de-al doilea volum din ciclul "Romanul Comăneștenilor" ce mai
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
1936 100">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 100.</ref> Romanul a fost publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada noiembrie 1895 - februarie 1896 (nr. 11-12 din 1895 și 1-2 din 1896) în revista bucureșteană "Convorbiri literare" și în volum în 1907 în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Alcalay din București. Criticul Titu Maiorescu, unul din primii săi cititori, a
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
săi cititori, a afirmat că i-a plăcut noul roman, menționând că „situația și caracterele sunt clare și interesante” și găsind asemănări între Tănase Scatiu și unii oameni politici și de cultură din România (într-o scrisoare din 6/18 noiembrie 1895).<ref name="Bucuța 10/1936">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Titu Maiorescu lui Duiliu Zamfirescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, p. 147.</ref> Tot el i-a reproșat autorului că exprimarea lui
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Harrington, Isaiah Washington și Karl Urban. Deși are același titlu, filmul nu are nici o legătură cu pelicula omonimă din 1952. Coloana sonoră, incluzând muzică originală compusă de John Frizzell, a fost lansată de casa de discuri Varèse Sarabande pe 5 noiembrie 2002.
Ghost Ship (film din 2002) () [Corola-website/Science/334053_a_335382]
-
de kilograme cu misiunea de a studia periferia sistemului solar și apoi spațiul cosmic din afara sistemului solar. După ce a intrat în sistemul lui Jupiter în 1979 și sistemul lui Saturn în 1980, principala misiune a fost declarată îndeplinită pe 20 noiembrie același an. Voyager 1 a fost prima sonda spațială care a trimis imagini detaliate a celor două planete și a lunilor lor. Călătorind cu o viteză de 64000 de km pe oră este obiectul creat de om cel mai îndepărtat
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 123.</ref> Scrierea a fost întreruptă o perioadă ca urmare a transferării lui Duiliu Zamfirescu, începând cu 3 noiembrie 1892, ca secretar de legație la Bruxelles. În ianuarie 1893, după o perioadă de întrerupere, scriitorul a reluat lucrul la roman, „în care voiu să încerc a arăta geniul românesc sub toate formele lui, la boier și la țăran, la
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
nu pe Sașa Comăneșteanu și pe Matei Damian și solicitând sfatul lui Titu Maiorescu.<ref name="Bucuța 11/1935 299-300">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 11, 1 noiembrie 1935, pp. 299-300.</ref> Criticul l-a încurajat și i-a oferit sfaturi ce au contribuit la găsirea finalului potrivit. Prima parte a romanului a fost trimisă de autor de la Bruxelles la sfârșitul lui decembrie 1892, la solicitarea lui Iacob
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Negruzzi considera că prima jumătate a romanului este prea lungă și conține descrieri inutile.<ref name="Bucuța 11/1935 307">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 11, 1 noiembrie 1935, p. 307.</ref> "Viața la țară" a fost publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada iulie 1894 - mai 1895 (nr. 3-8 din 1894 și 1-5 din 1895) în revista bucureșteană "Convorbiri literare" și în volum în
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]