260,853 matches
-
pădurii Huertgen și deschiderea căii de înaintare pentru Armatei I spre râul Ruhr. După lupte grele, duse în principal de Divizia de infanterie a 4-a, atacul Corpului VII a fost oprit. Corpul V a intrat în luptă pe 21 noiembrie 1944. Atacând cu Div 8 inf și CCr AD, Corpul V a reușit să cucerească Huertgen după lupte dificile pe 28 noiembrie 1944. Atacul a fost declanșat pe 16 noiembrie. Cele două regimente de infanterie au atacat în coloane paralele
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
infanterie a 4-a, atacul Corpului VII a fost oprit. Corpul V a intrat în luptă pe 21 noiembrie 1944. Atacând cu Div 8 inf și CCr AD, Corpul V a reușit să cucerească Huertgen după lupte dificile pe 28 noiembrie 1944. Atacul a fost declanșat pe 16 noiembrie. Cele două regimente de infanterie au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
fost oprit. Corpul V a intrat în luptă pe 21 noiembrie 1944. Atacând cu Div 8 inf și CCr AD, Corpul V a reușit să cucerească Huertgen după lupte dificile pe 28 noiembrie 1944. Atacul a fost declanșat pe 16 noiembrie. Cele două regimente de infanterie au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
22 a eșuat în tentativa de cucerire a pădurii "Rabenheck", fiind respinși de germani cu tiruri intense de mitraliere și artilerie. Regimentul 22 a pierdut în primele trei zile ale atacului 300 de militari - soldați, subofițeri și ofițeri. Pe 18 noiembrie s-a ajuns la concluzia că este necesar sprijinul tancurilor, iar geniștii au început să deschidă cu explozivi drumuri de acces pentru blindate prin desișul pădurii. În ciuda tuturor eforturilor, comunicațiile și transporturile au rămas o problemă pentru americani, iar un
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
trebuit să fie oprit din cauza crizei de muniție și pentru evacuarea răniților. Germanii au primit întăriri din partea Diviziilor de infanterie 344 și 353, defensiva devenind și mai puternică. În această situație, conducerea operațiunilor a fost trecută din nou pe 21 noiembrie Corpului V, iar Divizia a 8-a de infanterie a atacat de-a lungul Văii Weisser spre Hürtgen. Regimentul 121 a întâmpinat o rezistență foarte puternică și, în ciuda sprijinului asigurat de blindate, americanii au înaintat cam 500-600 de metri zilnic
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
-a de infanterie a atacat de-a lungul Văii Weisser spre Hürtgen. Regimentul 121 a întâmpinat o rezistență foarte puternică și, în ciuda sprijinului asigurat de blindate, americanii au înaintat cam 500-600 de metri zilnic. Hürtgen a fost cucerit pe 29 noiembrie, iar luptele au continuat la Kleinhau, cam 1,5 km mai la nord. Atacul final din Pădurea Hürtgen a fost dat la Langerwehe-Merode, în partea de nord-est a pădurii. Două companii americane au cucerit satul, dar au fost mai târziu
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
în partea de nord-est a pădurii. Două companii americane au cucerit satul, dar au fost mai târziu decimate și alungate de pe pozițiile ocupate de contraatacul germanilor. În raportul zilnic al Înaltului comandament al Wehrmachtului ("Oberkommando des Heeres" (OKH)) din 27 noiembrie, era cosemnat în zona de pătrundere veche Langerwehe, inamicul (americanii) au cucerit teren. Elemente ale Diviziilor de infanterie americană 8 și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a suferit pierderi grele în pădurea Hürtgen, la
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a suferit pierderi grele în pădurea Hürtgen, la fel ca Diviziile a 9-a și a 4-a de infanterie, care luptaseră mai înainte în regine. Pe 14 noiembrie, Batalionul al 2-lea al Regimentului 75 de elită (Rangers) a fost mutat în zonă pentru înlocuirea subunităților Regimentului 112 de infaterie. Pe 6 decembrie, nou sosiții s-au deplasat spre Bergstein, după care au cucerit pozițiile strategice de pe Cota
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au pierdut 33.000 de soldați în cursul luptelor, iar germanii peste 28.000 de militari. În Cimitirul militar german Hürtgen, veteranii Diviziei a 4-a de infaterie SUA au ridicat un monument în memoria locotenentului (29 seeptembrie 1921 - 12 noiembrie 1944). Tânărul ofițer german a murit după ce a suferit răni grave pe când încerca să ajute un soldat american rănit să iasă din câmpul minat "Wilde Sau". Acesta este unicul monument ridicat de foștii inamici unui soldat german într-un cimitir
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
thumb|300px|Monumentul de pe podul Kall]] Un monument de pe podul Kall amintește de momentul de omenie apărut printre ororile războiului. A fost dedicat la sărbătorirea oficială a celei de-a 60-a aniversare a încetării focului de pe podul Kall (7 noiembrie 1944). Istoricii militari au deschis o dezbatere cu privire la planul american pentru cucerirea pădurii Hürtgen. Una dintre analizele făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
în premieră mondială la Orchestră Hall a centrului de muzică Max M.Fisher din Detroit. În 1961 prin decizia guvernatorului statului New York, Nelson Rockefeller 19 aprilie a fost decretată Zi a Amintirii Ghetoului din Varșovia în Statul New York. La 1 noiembrie 1978 președintele Jimmy Carter a semnat un ordin executiv care a declarat zilele de 28 și 29 aprilie „Zile de Comemorare a victimelor Holocaustului" (Days of Remembrance of Victims of the Holocaust) conform cu data eliberării Lagărului de concentrare Dachau de către
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Hildburghausen și a început să-și construiască propriul castel. În 1710 el a aprobat construirea pe teritoriile sale a unui nou oraș pentru famiile huguenote franceze, care au fost expulzate din Franța după Edictul de la Nantes. La Arolsen la 30 noiembrie 1680 s-a căsătorit cu Sophie de Waldeck. Ei au avut cinci copii:
Ernest, Duce de Saxa-Hildburghausen () [Corola-website/Science/334442_a_335771]
-
single-uri au fost lansate de pe "Folie à Deux" - cel mai de succes dintre acestea era „I Don't Care”, care a ajuns numărul 21 pe Hoț 100. Fall Ouț Boy a lansat compilația "Believers Never Die - Greatest Hits" în noiembrie 2009. Urmând lansarea albumului, formația a anunțat că vor lua o pauză nedefinita. Grupul a anunțat sfârșitul hiatului lor cu patru ani mai tarziu, lansând single-ul „My Songs Know What You Did în the Dark (Light Em Up)”; a
Discografia formației Fall Out Boy () [Corola-website/Science/334457_a_335786]
-
în iulie 2005, dar și în noiembrie-decembrie 2005, au fost invalidate din cauza prezenței joase la vot. La alegerile din 10 iulie au participat 27.05% din alegătorii, iar la cele repetate din 24 iulie — 19.8%, la alegerile din 27 noiembrie au participat 22.42% din alegătorii cu drept de vot, iar la alegerile repetate din 11 decembrie — 22.65%. În situația creată, a fost luată decizia de a stabili un moratoriu privind organizarea de noi alegeri, iar conducerea primăriei a
Alegeri locale în Chișinău, 2005 () [Corola-website/Science/334453_a_335782]
-
octombrie 1996, Spindelegger a fost membru în Parlamentul European. Din martie 2000 până în octombrie 2006, el a fost vicepreședinte al Partidului Popular Austriac. În 30 octombrie 2006 el a devenit al doilea speaker al Parlamentului Austriei, rămânând în funcție până în noiembrie 2008. Din 2008 până în 2013 Spindelegger a fost ministru al Afacerilor Externe, iar în aprilie 2011 el a devenit de asemenea și vicecancelar după retragerea lui Josef Pröll. El a fost numit președinte al ÖVP în mai 2011. În 2013
Michael Spindelegger () [Corola-website/Science/334461_a_335790]
-
balet din București și concepe în mod special, în doar trei săptămâni, Spectacolul „"Noi origini"”, o fuziune între dansul clasic și contemporan, un concept al inovației și al schimbării, o coregrafie concepută pe măsura aptitudinilor și talentului fiecărui elev. În noiembrie 2014, află că este bolnav de ALS - scleroză laterală amiotrofică, o boală de tip neurologic, ce atacă celulele nervoase care controlează mișcarea voluntară, ceea ce, în timp, face mișcarea mâinilor, a picioarelor și a mușchilor extrem de dificilă. În decembrie, gândește și
Bogdan Nicula () [Corola-website/Science/334460_a_335789]
-
săptămână în Alger. În octombrie 2011, după o formă foarte bună arătată la Chernomorets, marcând de 4 ori în ultimele 8 partide, Hamroun a fost chemat din nou la lotul U-23, după o absență de aproape 2 ani. Pe 15 noiembrie 2011, acesta a debutat la lotul de tineret al Algeriei, intrând în teren pe parcursul reprizei secunde împotriva echipei U-23 a Africii de Sud. O zi mai târziu, acesta a fost trecut pe lista jucătorilor ce se vor afla în lotul Algeriei la
Jugurtha Hamroun () [Corola-website/Science/334482_a_335811]
-
(n. 18 noiembrie 1846, București - d. ianuarie 1925, București), a fost un general de divizie, pedagog și publicist militar român, directorul „Revistei Armatei” și „Revistei Artileriei”. Alexandru a fost cel mai tânăr fiu al generalului și omului politic român Christian Tell (1808-1884) și
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
de Independență al României, comandant al divizionului 2 din Regimentul 2 Artilerie (1877-1878). În fruntea bateriilor sale, a luat parte la bombardarea Vidinului de la Calafat și la luptele din jurul Plevnei, evidențiindu-se mai ales în luptele de la Opanez din 28 noiembrie 1877, apoi la Vitbol și Nazir-Mahala, Belarada, Novo Selo și Tatargic, precum și la toate acțiunile de la sud de Vidin, la 1 martie 1878, revenind în parcul din Calafat unde se afla în iulie 1877. Tunurile divizionului său, alături de cele ale
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Ioan Cuza din Iași și a publicat în Revista Armatei, al cărui director era, pe 27 mai, un amplu reportaj de la acest eveniment. Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la înființarea Brigăzii 17 Artilerie Bârlad la data de 1 noiembrie 1990, în titulatura brigăzii s-a adăugat numele onorific de „General Alexandru Tell”. În anul 1883, Tell a înființat împreună cu locotenent-colonelul Ion Argetoianu (tatăl viitorului politician Constantin Argetoianu), „Revista Armatei”, din al cărui comitet diriginte a făcut parte mulți ani
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
generalului. În anul 1887, ofițerul se numără printre inițiatorii și membrii fondatori ai „Revistei Artileriei”, în fruntea căreia s-a aflat în perioada 1899-1913. Pe timpul directoratului său, revista a desfășurat o activitate prodigioasă pentru propășirea artileriei române renăscute la 10 noiembrie 1843 și pentru ridicarea nivelului de pregătire artileristică al ofițerilor și tunarilor armatei române. În 1938, la a 50-a aniversare a revistei, conducerea a apreciat rolul jucat de acesta, astfel: „Directorul care a condus mai mult timp destinele Revistei
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
to Gravity s-a bucurat de o ușoară ascensiune, ce a culminat cu finală New Blood Awards. La 16 septembrie 2012, a lansat videoclipul prima lor melodie, The Cage, urmat de videoclipul pentru piesă I Won't Wait la 21 noiembrie. Formația și-a lansat primul album, "Goodbye to Gravity", în clubul Slver Church la 27 noiembrie 2012. . Albumul a fost desemnat "cel mai bun album al anului 2012" la Metalhead Awards. Ca urmare a lansării albumului de debut, Goodbye to
Goodbye to Gravity () [Corola-website/Science/335045_a_336374]
-
Awards. La 16 septembrie 2012, a lansat videoclipul prima lor melodie, The Cage, urmat de videoclipul pentru piesă I Won't Wait la 21 noiembrie. Formația și-a lansat primul album, "Goodbye to Gravity", în clubul Slver Church la 27 noiembrie 2012. . Albumul a fost desemnat "cel mai bun album al anului 2012" la Metalhead Awards. Ca urmare a lansării albumului de debut, Goodbye to Gravity a avut parte de mai multă notorietate pe scena muzicii rock din România. La Ringrocker
Goodbye to Gravity () [Corola-website/Science/335045_a_336374]
-
măsură accelerat prin buretele fonoabsorbant utilizat în club pentru antifonare, si 64 de persoane au murit, iar alte 173 au fost rănite. Vocalistul Andrei Găluț a fost spitalizat cu răni grave, basistul Alex Păscu a murit la data de 11 noiembrie 2015, bateristul Bogdan Lavinius Enache a murit la data de 8 noiembrie 2015, iar chitariștii Vlad Țelea și Mihai Alexandru au murit la data de 30 octombrie 2015. Goodbye to Gravity avea un stil muzical diferit de celelalte trupe de
Goodbye to Gravity () [Corola-website/Science/335045_a_336374]
-
de persoane au murit, iar alte 173 au fost rănite. Vocalistul Andrei Găluț a fost spitalizat cu răni grave, basistul Alex Păscu a murit la data de 11 noiembrie 2015, bateristul Bogdan Lavinius Enache a murit la data de 8 noiembrie 2015, iar chitariștii Vlad Țelea și Mihai Alexandru au murit la data de 30 octombrie 2015. Goodbye to Gravity avea un stil muzical diferit de celelalte trupe de heavy metal din România, fiind apreciată pentru "sound"-ul diferit, considerat a
Goodbye to Gravity () [Corola-website/Science/335045_a_336374]