260,853 matches
-
de spectatori, dintre cei aproximativ 1500 de spectatori prezenți. Poliția franceză a intervenit după miezul nopții în cazul luării de ostatici, ucigând un terorist, ceilalti trei teroriști detonându-și încărcăturile explozive. Ministerul Afacerilor Externe din România a anunțat sâmbătă, 14 noiembrie, că doi cetățeni români, Lăcrămioara Pop și Ciprian Calciu, care se aflau la o terasă în Paris, au fost împușcați mortal dintr-o mașină în care se aflau teroriști. Informația a fost confirmată de autoritățile franceze. De asemenea, doi cetățeni
Atentatele teroriste de la Paris din noiembrie 2015 () [Corola-website/Science/335092_a_336421]
-
promovat consilier de legație clasa a doua, iar în 1910 este numit șef de cabinet al ministrului de externe Antonino di Sân Giuliano. Între 1911-1919 a fost ambasador în România iar între 1919-1922 a fost ambasador în Spania. La 10 noiembrie 1922, în urma marșului asupra Romei, a fost rechemat de la post. S-a opus politicii lui Mussolini de politizare a diplomației prin așa zisă reînnoire a oamenilor făcându-și cunoscute nemulțumirile într-un memoriu către regele Victor Emanuel. S-a retras
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
avioane necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich") să transfere șapte grupuri aeriene de vânătoare ("Jagdgeschwader") și bombardament ("Schlachtgeschwader") sub comanda Comandamentului Aerian Vest ("Luftwaffenkommando West") în vederea viitoarei ofensive. Pe 14 noiembrie, comandantul suprem al "Luftwaffe" Hermann Göring a ordonat diviziilor de vânătoare 2. "Jagddivision" și 3. "Jagddivision" să își pregătească unitățile pentru un atac de amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile trebuiau să fie finalizate până pe 27 noiembrie. Asaltul
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
14 noiembrie, comandantul suprem al "Luftwaffe" Hermann Göring a ordonat diviziilor de vânătoare 2. "Jagddivision" și 3. "Jagddivision" să își pregătească unitățile pentru un atac de amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile trebuiau să fie finalizate până pe 27 noiembrie. Asaltul aerian trebuia declanșat în prima zi a ofensivei terestre. Generalul-maior Dietrich Peltz a avut sarcina elaborării planului operațiunii după numirea sa în funcția de comandant al Corpului de vânătoare II (II. "Fliegerkorps") pe 8 decembrie. "Luftwaffenkommando" Vest a ordonat
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
4 a fost de 75, dintre care doar 12 au atacat țintele de la sol. În timpul raidului, germanii au pierdut cele două avioane de dirijare Ju 88, 26 de avioane de vânătoare distruse și șase avariate. Aeroportul Asch fusese construit în noiembrie 1944 și a fost baza grupurilor de vânătoare 352 și 366. "Jagdgeschwader" 11 (JG 11) a avut sarcina distrugerii acestui aeroport. I./JG 11 dispunea doar de 19 avioane Fw 190, dar doar șase piloți gata de luptă. La raid
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
și restul liniilor UERL au fost naționalizate. Astăzi, tunelele CCE&HR formează ramura Charing Cross a Liniei Nordice, de la Kennington la Camden Town, ramura Edgware de la Camden Town la Edgware și ramura High Barnet de la Camden Town la Archway. În noiembrie 1891 a fost anunțată o lege ce urma să fie prezentată Parlamentului și care prevedea construirea căii ferate Hampstead, St Pancras & Charing Cross (HStP&CCR). Calea ferată planificată urma să fie în întregime subterană între Heath Street în și în
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
prevăzută construirea unei centrale electrice în apropierea unei alte centrale ce avea un depozit de cărbune. Promotorii HStP&CCR erau inspirați de recentul succes al City and South London Railway (C&SLR), prima cale ferată subterană. Aceasta fusese inaugurată în noiembrie 1890 și avusese un număr mare de pasageri în primul an de operare. Alte 3 planuri pentru asemenea rețele au fost propuse Parlamentului Britanic în 1892 și, pentru a asigura o abordare consecventă, a fost înființat un comitet pentru a
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
adunat în total £18 milioane (aproximativ 1,73 miliarde de lire în banii de astăzi) ce urmau să fie folosiți în toate proiectele UERL. În timp ce strângea banii, CCE&HR a continuat să dezvolte planurile pentru traseul căii ferate. Pe 24 noiembrie 1894 a fost anunțată o nouă propunere de lege pentru achiziționarea unor alte terenuri pentru stațiile Charing Cross, Oxford Street, Euston și Camden Town. Aceasta a fost aprobată ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1894" pe 20 iulie
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
anunțată o nouă propunere de lege pentru achiziționarea unor alte terenuri pentru stațiile Charing Cross, Oxford Street, Euston și Camden Town. Aceasta a fost aprobată ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1894" pe 20 iulie 1895. Pe 23 noiembrie 1897, a fost anunțată o altă lege pentru modificarea rutei în partea de sud, în așa fel încât să se termine sub Strada Craven, în partea sudică a Strand. Aceasta a fost oficializată ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
modificarea rutei în partea de sud, în așa fel încât să se termine sub Strada Craven, în partea sudică a Strand. Aceasta a fost oficializată ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1898" pe 25 iulie 1898. Pe 22 noiembrie 1898, CCE&HR a publicat o altă lege pentru a adăuga o extensie și a modifica o parte a rețelei. Extensia era o ramificație de la Camden Town la Kentish Town, unde era planificat un nou terminus cu posibilitatea de interconectare
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
omisă. Era inclusă de asemenea și permisiunea de a cumpăra un sit în strada Cranbourn pentru o stație suplimentară (Leicester Square). Legea a fost aprobată ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1899" pe 9 august 1899. Pe 23 noiembrie 1900 CCE&HR a anunțat cea mai importantă modificare a rutei. Au fost propuse spre aprobarea parlamentului două noi legi, cunoscute ca No. 1 și No. 2. Legea No. 1 propunea continuarea căii ferate la nord de Hampstead până la Golders
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Lord Windsor pentru a analiza legile. Până când comitetul și-a terminat evaluarea, sesiunea parlamentară era pe terminate, așa că inițiatorilor li s-a cerut să le re-depună pentru sesiunea din 1902. Propunerile No. 1 și No. 2 au fost redepuse în noiembrie 1901 împreună cu o nouă lege - No. 3. Aceasta modifica ruta extensiei către Golders Green și adăuga o altă extensie pe sub stația de cale ferată Charing Cross până la Victoria Embankment, unde urma să existe o legătură cu stația MDR existentă (numită
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
A fost adăugată planurilor stația North End, unde putea deservi și noile zone rezidențiale planificate în vecinătate. O dată ce Parlamentul a fost convins că landa nu va avea de suferit, legile propuse de CCE&HR au fost aprobate împreună pe 18 noiembrie 1902 ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1902". In aceeași zi, legea E&HR a fost aprobată ca "Edgware and Hampstead Railway Act, 1902". Cu ruta decisă și având fondurile de la UERL, compania a început demolările și lucrările
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Hampstead Railway Act, 1902". In aceeași zi, legea E&HR a fost aprobată ca "Edgware and Hampstead Railway Act, 1902". Cu ruta decisă și având fondurile de la UERL, compania a început demolările și lucrările pregătitoare în iulie 1902. Pe 21 noiembrie 1902, CCE&HR a cerut o altă lege care cerea drepturi de expropriere pentru mai multe clădiri, pregătea preluarea E&HR și abandona secțiunea redundantă dintre Kentish Town și depoul Highgate Road. Propunerea a fost aprobată ca "Charing Cross, Euston
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
London and South Western Railway. Cele 3 companii ale UERL erau în continuare entități separate, fiecare cu conducerea și acționariatul său. Exista o duplicare a administrației celor 3 companii și de aceea, pentru a reduce costurile, UERL a anunțat în noiembrie 1909 o propunere de lege care ar fi unit Hampstead Tube, Piccadilly Tube și Bakerloo Tube într-o singură companie, Calea Ferată London Electric Railway (LER), deși liniile își păstrau brandingul individual. Legea a fost aprobată în 26 iulie 1910
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
unit Hampstead Tube, Piccadilly Tube și Bakerloo Tube într-o singură companie, Calea Ferată London Electric Railway (LER), deși liniile își păstrau brandingul individual. Legea a fost aprobată în 26 iulie 1910 ca "London Electric Railway Amalgamation Act, 1910". În noiembrie 1910, LER a publicat un anunț privitor la un proiect de lege care să reînnoiască permisiunea din 1902 de continuare a liniei între Charing Cross și Embankment. Extensia era planificată ca un singur tunel ce ar fi constituit o buclă
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
zona urbană. Un viaduct a fost construit peste valea Brent și o porțiune de tunel a fost necesară la , Hendon. Stațiile au fost create sub formă de pavilioane de suburbie de arhitectul UERL . Prima secțiune a fost deschisă pe 19 noiembrie 1923 cu stații la: Restul extensiei a fost inaugurată pe 18 august 1924 cu următoarele stații: Pe 21 noiembrie 1922, LER a anunțat o propunere de lege pentru sesiunea parlamentară 1923. Include propunerea de extindere a liniei de la terminusul sudic
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Hendon. Stațiile au fost create sub formă de pavilioane de suburbie de arhitectul UERL . Prima secțiune a fost deschisă pe 19 noiembrie 1923 cu stații la: Restul extensiei a fost inaugurată pe 18 august 1924 cu următoarele stații: Pe 21 noiembrie 1922, LER a anunțat o propunere de lege pentru sesiunea parlamentară 1923. Include propunerea de extindere a liniei de la terminusul sudic până la stația C&SLR de la unde urma să existe o interconectare. Legea a fost aprobată ca "London Electric Railway
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
VFX Scurt Tema TriStar, care a însoțit logo-ul studio, a fost compusă de jazz muzicianul Dave Grusin Tri-Star Logo Tema de Dave Grusin Tema a fost remixat în 1993 de către Bill Johnson și din nou în 1998. în 25 Noiembrie 2015, vechiul logoul TriStar Pictures din anul 1993 este reactulă că
TriStar Pictures () [Corola-website/Science/335107_a_336436]
-
de spectacole pariziană construită de arhitectul în 1864 și situată pe bulevardul Voltaire nr. 50, în al 11-lea arondisment. Numele este o referință la "Ba-ta-clan", operetă de Offenbach. Clădirea este declarată monument istoric din 11 martie 1991. Pe 13 noiembrie 2015 a fost scena unui atac terorist revendicat de organizația Statul islamic. era la început un mare café-concert cu o arhitectură chineză, cu cafeneaua și teatrul la parter și o mare sală de dans la primul etaj. Se jucau vodeviluri
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
Gaza. Potrivit ziarului Figaro, Khaled Moustafa, considerat de Egipteni ca șeful Al-Qaïda în Palestina, ar fi declarat în 2011 că „exista un proiect de atentat împotriva Bataclan” deoarece, potrivit prietenei sale fronco-albaneze Dodi Hoxha, „proprietarii [Bataclan] sunt evrei”. Pe 13 noiembrie 2015, în timpul unui concert al trupei Eagles of Death Metal și simultan cu alte atentate dinîle-de-France, patru teroriști pătrund în sală și trag în mulțimea compusă din peroanele din fosă, făcând în total 89 de morți și mai mult de
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
de 100 de răniți. Martorii atacului au povestit că atacatorii au menționat acțiunile militare ale Franței în Irak și Siria pentru a-și justifica acțiunile<ref name="Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref>. În comunicatul prin care revendica atacurile, organizația Statul islamic (SI) amintește explicit de Bataclan „unde erau adunați zeci de idolatri într-o sărbătoare a perversității”<ref name="Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
În comunicatul prin care revendica atacurile, organizația Statul islamic (SI) amintește explicit de Bataclan „unde erau adunați zeci de idolatri într-o sărbătoare a perversității”<ref name="Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref> Folosirea instrumentelor muzicale este interzisă de SI. De altfel, Bataclan este considerată ca atracția principală a unui cartier parizian „totodată burghez, progresist și cosmopolit” caracterizat de „o eterogenitate socială și etnică ce a dispărut din multe alte arondismente
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
incendiat casele și a distrus podul care lega insula de oraș. Însă, spre bucuria asediaților, armata otomană s-a retras, pe neașteptate, de sub zidurile cetății Timișoara și s-a îndreptat spre cetatea Bečej. Majoritatea izvoarelor explică ridicarea asediului la 16 noiembrie 1551 ca fiind datorată condițiilor meteorologice. Ploile abundente au produs inundații, iar frigul anunța o iarnă timpurie. Se pare că ordinul dat de marele vizir Rüstem Pașa pentru ridicarea asediului ar fi ținut cont, în primul rând, de unele manevre
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Criza ostaticilor din Bamako a avut loc pe 20 noiembrie 2015, cănd 170 de oameni au fost luați ostatici în hotelul Radisson Blu din Bamako, capitala statului Mâli. Atacul a avut loc în timpul unor negocieri de pace între delegați MINUSMA în vederea aplanării conflictului din nordul țării. Al-Mourabitoun, o grupare jihadistă
Criza ostaticilor din Bamako (2015) () [Corola-website/Science/335121_a_336450]