27,401 matches
-
în spațiul slav, continuă să fie folosit frecvent. M. Knowles (evocat de Jarvis, 1983, 2003, p. 22) consideră că sintagma educație a adulților este greu de definit, datorită complexității sale, acoperind, deopotrivă, procesul de învățare a adulților, setul de activități organizate - realizate de o varietate de instituții cu scopul de a atinge obiective educaționale specifice -, dar și domeniul practicii sociale (acesta din urmă le-ar include pe primele două). Toate aceste repere le regăsim reunite sintetic în următoarea definiție, comprehensivă, elaborată
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fără un suport empiric; or, realizarea de cercetări riguroase care să ducă la construcții teoretice presupune simbioza dintre aceste două planuri. În educația adulților, G. Foley (2004) distinge între teoriile formale și teoriile informale. Teoriile formale sunt corpusuri de cunoștințe organizate și codificate, pe baza cărora disciplinele își afirmă discursul academic. Teoriile informale sunt înțelesuri ce emerg din și ghidează practica. În educația adulților, continuă autorul,teoretizarea ar trebui să se facă pe baza înțelegerii practicii și a modului în care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
asumpții pe care le include se intercondiționează. În timp ce teoria este un set de propoziții logic construit, iar relația dintre ele este definită cu acuratețe, perspectiva teoretică, deși oferă o bază pentru înțelegerea și explicarea realității sociale, este mult mai puțin organizată formal, este mai generală și mai largă decât o teorie, în interiorul diferitelor perspective teoretice (de exemplu, pozitivistă, etnografică) putându-se delimita mai multe teorii. Totuși, realitatea concretă este atât de complexă, încât este limitativ să o analizăm prin prisma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de adulți sau se adresează numai anumitor grupuri; - apartenența lor: sunt parte a unor structuri organizaționale largi (cum sunt, de exemplu, organizațiile patronale și sindicale, bisericile ș.a.) sau sunt organizații independente; - interesele lor: comerciale (cum sunt centrele de pregătire profesională, organizate ca societăți comerciale), sociale (de exemplu, serviciile bisericești, diferite ONG-uri umanitare), publice (din această categorie fac parte: casele de cultură, căminele culturale etc.) sau organizaționale (de exemplu, centrele înființate în interiorul marilor companii); - statutul lor juridic: public sau privat; - aria
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cât trăiește, iar organismul său funcționează normal. Orice om învață din experiența (și cu ajutorul) altora și din propria experiență, din situații reale, trăite, dar și din situații imaginare, ipotetice. Învățăm în mod spontan, neintenționat, incidental, dar și într-un mod organizat și dirijat, atât într-un cadru instituționalizat (școală, universitate etc.), dar și în afara acestuia, în contexte formale, non-formale și informale. Prin învățare, înțeleasă în sensul cel mai larg al termenului, omul asimilează și își restructurează permanent întreaga experiență cognitivă, afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
întreaga durată de existență a omului. Copiii, tinerii și adulții, persoanele de orice vârstă, învață din și în orice împrejurare de viață. Învățarea este coexistentă cu umanul; - învățarea se realizează atât într-un cadru instituționalizat, formal, printr-un proces intenționat, organizat și dirijat (în școli, universități etc.), cât și în viața de zi cu zi a omului, în contexte și medii diverse, mai puțin formale sau informale; - învățarea este atât un proces psihoindividual, cât și unul psihosocial. Atât indivizii, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și consensul, ca reprezentare/reflectare fidelă a realității), la altul (întemeiat pe pluralitatea construcțiilor realității, pe diversitatea soluțiilor, pe acceptarea adevărurilor relative și acceptarea probabilității erorii, pe considerarea cunoașterii ca o construcție personală și/sau colectivă/de grup). Învățarea dirijată (organizată, condusă de alții), proprie în special copiilor și adolescenților, are la bază pedagogia normativă, în vreme ce învățarea autodirijată (pe care individul și/sau grupul o realizează în mod independent, liber, autonom și care răspunde în mai mare măsură nevoilor, intereselor, aspirațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
eminențelor din domeniu consideră că acesta se desăvârșește în pragul maturității. Ca expresie de sinteză a întregii personalități, potențialul creativ general aladultului, ca mod de viață, se poate dezvolta mereu, dacă individul este cooptat să-șiexerseze această combustie naturală, prin practicarea organizată a unor tehnici, special elaborate în acest sens (Munteanu, 1994). Rularea unei asemenea strategii înseamnă efervescență, deschidere, prospețime, căci, în fond, așa cum remarca Hallman (apud Dacey și Travers, 2002, p. 395), „creativitatea este o distracție profundă”. Crepusculul maturității, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
același tip de management ca și alte agenții naționale, iar o organizație nonguvernamentală ce are ca scop educația adulților va funcționa organizațional ca și alte organizații de același tip care au scopuri diferite. Singurul criteriu care justifică sintagma management al organizaților de educație a adulților este dat de tipul de activitate. Educația adulților este oactivitate liberală, care conține expertiză și care, în mod normal, are o valoare adăugată consistentă. Pentru că activitatea de educație a adulților cuprinde, în sine, multe elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și ghidarea sunt imediate, progresul poate fi monitorizat, nivelul implicării și cel al motivației sunt foarte ridicate, ceea ce face ca retenția materialului să se îmbunătățească (Stone, 2005). 11. Educația la distanță se bazează pe utilizarea unor pachete educaționale cu materiale organizate modular, ce permit autoinstruirea prin parcurgerea lor în ritm propriu, pas cu pas. Acest tip de educație implică, de asemenea, contacte cu alți cursanți, întâlniri cu tutorii și acces la consiliere sau consultanță. Pachetele de programe pot conține materiale tipărite
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sunt totalități este un fapt dintotdeauna recunoscut, atât pe plan teoretic, cât și în perimetrul practicii teatrale. Mai mult, încă, piesele lui Shakespeare au fost folosite în alte domenii ca paradigme pentru ceea ce este un întreg autentic, o structură complexă, organizată. Înțelegerea acestui fapt este decisivă tocmai pentru translarea prin interpretare a operei lui Shakespeare într-un regim de autenticitate, virtuozitate și valoare.16 O idee novatoare care străbate paginile cărților lui Alexa Visarion și căpătând un contur clar în capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reale comise de aceasta. Toleranța socială funcționează doar pentru comportamentul punitiv al bărbatului, este deci discriminatorie și se referă atât la actele impulsive, cât și la actele de răzbunare planificate, deliberate. Cel mai adesea violențele împotriva partenerei sunt bine gândite, organizate, de bărbat pentru că ele se bazează pe o atitudine constantă de patronare a femeii. 3. Are ca scop obținerea de informații, dovezi, pedepsire, exercitare de presiuni în baza unei discriminări Violența domestică este, conform formulării CEDAW 1, o expresie și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
constă în faptul că, în general, hărțuirea presupune forme de violență mai scăzută, mai puțin evidentă, mai subtilă. Așa cum am amintit mai sus, hărțuirea nu este rezervată doar mediului școlar, ci poate apărea oriunde au loc interacțiuni sociale în grupuri organizate. Hărțuirea este o formă de abuz a victimei, de către o altă persoană sau grup de persoane. între victimă și agresor (persoană sau grup) există un dezechilibru de putere emoțională, fizică, socială care vulnerabilizează victima și sporește riscul de atac asupra
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cognitive ce conlucrează în luare deciziilor, în plan secund față de emoție. Orice decizie, orice idee complexă au un suport emoțional. Recent, acest lucru a fost demonstrat în contextul proceselor neurofiziologice ale creierului. Alcătuirea creierului creează imaginea unui sistem „înspăimântător”de organizat (Perry, 1999). Vom face în continuare o descriere a organizării creierului. Structurile joase ale creierului sunt reprezentate de trunchiul cerebral, care are rolul de a media fluxul de energie (procesele de excitație și inhibiție) precum și stările fiziologice ale organismului (temperatura
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Utilizarea pe care o dăm conceptului de psihotraumatologie, precizează Donovan (1991, apud Reidesser, Fischer, 2007, p. 17), desemnează totuși un domeniu mult mai larg, cu adevărat cuprinzător, un teren de cercetare care există deja și care așteaptă să fie recunoscut, organizat și dezvoltat, tot așa cum un pământ așteaptă să fie descoperit”. Cert este că în această ipostază nu e vorba deci doar de anexarea unui prefix, cel de psiho, deoarece remedierile sunt de fond, fiind vorba de un domeniu prin excelență
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lipsurilor materiale. Furtul din „bunurile statului”, din bunurile celuilalt deveniseră practici larg utilizate în slujba supraviețurii. în același sens al acceptării și promovării nonvalorii, cameleonismul și colaboraționismul cu sistemul erau foarte răspândite, alcătuind rețeaua celor care supravegheau societatea. Limitările transportului organizat, a utilizării mașinii personale, a posibilității de a cumpăra benzină, a posibilității de a cumpăra pâine, raționalizată în ultimii ani, erau tratate cu resemnare și renunțare la vizitarea altor locuri, mai îndepărtate, ale țării. Puțini români cunoșteau bine România. Resemnarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
colaborare între cetățeni în scopul satisfacerii nevoilor comune, dar și al celor particulare. Reziliența comunității este dată de capitalul 1 social, cultural, uman, financiar-fizic și politic. Capitalul social se structurează din participarea membrilor comunității la diferite forme de viață comunitară organizată: asociații, cluburi, biserici, spații comunitare în care cetățenii se adună, colaborează, învață. Capitalul cultural al comunității se construiește prin reflectarea și prețuirea culturii unice a comunității, în care se regăsesc diversele culturi și tradiții ale grupurilor etnice care alcătuiesc comunitatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mult anterioară apariției celui mai Îndepărtat strămoș al statului contemporan, vom regăsi, totuși, probleme de politici publice incipiente. a) Preistoria instituțiilor Comunitățile umane au existat de foarte mult timp, iar existența unei comunități depinde esențial de modul În care este organizată. Dacă privim istoria umanității ca istorie a conflictelor dintre diferite comunități, vom observa cu ușurință că o organizare necorespunzătoare echivala cu dispariția respectivei comunități. Realizarea unei astfel de organizări, de care depindea supraviețuirea fiecărui membru, poate fi ușor Înțeleasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
existența unui antreprenor, persoană sau grup (selectat prin alegeri, În cazul democrațiilor - de exemplu, un partid, o coaliție politică, primari și consilieri locali, miniștri), care să preia responsabilitatea lucrării, riscul și profitul rezidual permis, și a unor factori de producție organizați astfel Încât să aibă loc procesul de producție și distribuție a bunurilor În cauză. Unul dintre factorii de producție esențiali este munca agenților (subcontractanți ai antreprenorului) și modul În care aceasta este organizată. După cum s-a spus, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În guvernare (administrație, inclusiv sub forma grupurilor de interese din administrație, partidul sau partidele aflate la guvernare etc.) (vezi Edwards, 2004). Chiar și așa, În relația dintre constituenți și antreprenori politici, avem, În privința constituenților, o multitudine de indivizi și interese organizate care au un scop comun: acela ca bunurile furnizate colectiv să satisfacă așteptările. Posibilitatea dispersării monitorizării și sancționării este de natură să sugereze că ar putea exista un mediu competitiv sau cvasi-competitiv cu rezultate pozitive În creșterea eficienței furnizării colective
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mult la aplicarea unor sancțiuni corecte, graduale și suficient de selective pentru a limita comportamentul blatist. 3.2. Antreprenoriatul politic și administrația publică Dacă În relația dintre constituenți și antreprenori politici avem, În privința constituenților, o multitudine de indivizi și interese organizate care au scopul comun ca bunurile și serviciile furnizate colectiv să satisfacă așteptările, cu totul altfel stă acest aspect În relația dintre antreprenorii politici și administrație (a doua relație de tip principal - agent), care va fi tratată mai pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
consideră că integrarea are la bază antreprenoriatul supranațional (Moravcsik, 2005). Conform lui Haas (apud Moravcsik, 2005), integrarea este consecința inevitabilă a deciziilor anterioare de a centraliza guvernarea regională. Integrarea nu este rezultatul unei alegeri conștiente. Integrarea progresează atunci când interesele economice organizate presează guvernele să centralizeze politicile și instituțiile pentru a putea să obțină avantaje de pe urma interdependenței economice. Haas a respins ideea conform căreia integrarea europeană a fost efectul dorinței de a realiza un ideal european și afirmă că interesele de grup
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
la promovarea unor coaliții de advocacy și la accesul privilegiat la informație. De asemenea, UE oferă resurse juridice actorilor individuali, pe care le pot folosi Împotriva autorităților naționale (Kohler-Koch, 2005). Peterson (1994) ne relatează un astfel de exemplu de interese organizate care au reușit, prin lobby, să convingă UE să acționeze pe lângă statele membre În sensul implementării unor politici destul de costisitoare de susținere a cercetării și dezvoltării. Relația cu grupurile de interese private nu este Însă așa de simplă. Dacă rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dar În nici un caz nu amenință stabilitatea sistemelor naționale (Kohler-Koch, 2005). În plus, schimbarea balanței de putere În interiorul statelor membre nu este neapărat un lucru rău, mai ales dacă ținem cont că există grupuri mai puțin puternice și mai puțin organizate care nu au reușit să-și apere interesele prin negocieri naționale, dar au reușit să se facă ascultate de către Comisie; o astfel de categorie este reprezentată de muncitorii care lucrează În afara granițelor naționale. G) Un alt argument adus În favoarea ideii
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
al drepturilor. În schimb, au fost preluate În mod indirect (pe calea acquis-ului) și simultan agendele politicilor de gen din UE: cea a valului II, propusă și susținută În țările europene de o rețea de organizații non-guvernamentale care, În mod organizat și conștiincios, au creat legături Între drepturile omului și cele ale femeilor, susținute și de o structură politică favorabilă (extinderea nordică a UE) și cea a gender mainstreaming-ului, ca formă de succesiune politică (Mazey, 2000) la nivelul UE. Studiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]