25,884 matches
-
prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe care o tratează în Dansul vieții (1899-1900). Un cuplu dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în alb, cu mâna adusă în dreptul pântecului, indicând condiția sa maternă, figura ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pe transa erotic-ucigașă. În acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceremonii cultuale, ea este proiecția imaginației bărbatului. Noțiunile unei mascarade hermafrodite, transsexuale sunt autosugerate"366. Gudrun Körner reține această dramatizare aparent facilă a avatarurilor malefice ale sexualității ca proiecție fantasmală a libidoului. Acest paroxism al senzualității, în care este ambalat răul, îi conferă femeii competența sacerdoțiului impus de un cult păgân, oficiind un ritual enigmatic, precum Salammbô din romanul omonim al lui Flaubert. Dar adesea, ea se remarcă și în calitatea Marii Prostituate cultice, pregătite pentru un rit sacrificial. Femeia fatală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al lui Kimon Loghi, Fructul oprit, (Ulei pe pânză, 1,815 x
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de senzualitate și carnalitate. Este o floare sexualizată, o floare a răului, artificială și coruptă ca florile cu care se regizează seducția. În catalogul celei de-a doua expoziții a lui Th. Pallady ținute la Ateneu 370, apar listate printre compozițiile sale de factură simbolistă, Christ răstignit, Ispită, În infinit, Căință, Sirenă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sânul, ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este sublimat la nivelul privirii și a unor simboluri. Floarea nu mai are nimic lilial, ea face vizibilă o atracție inavuabilă, este o floare a răului. Lujerul ei se lipește asemeni unui șarpe de coapsa femeii și, deși nu vedem acest lucru din cauza frunzei-paravan, îi atinge probabil sânul. La marginea de jos a tabloului, decupat de rama acestuia, se află un cap de bărbat, pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura lui Khnopff, transpusă la nivelul visului și a unor teme prin excelență decadente, precum cea a lui Oedip și a Sfinxului. Prezența florii indică aici într-un plan simbolic cu corolarul implicațiilor psihanalitice caracterul litigios al prezenței feminine, atracția răului fiind dublată de imaginea lilială, angelică a femeii al cărui veșmânt o închide ca într-o armură inexpugnabilă. În Un înger (1889), imaginea androgină a îngerului este speculată și la nivelul "vestimentației". Dacă partea de sus a corpului este îmbrăcată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află într-o armonie deplină în această ființă, a cărei indeterminare sexuală este fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază a femeii fatale, se regăsește într-o viziune apoteotică a infernului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de alta a acestui tron somptuos, ocupând circa o treime din aria tabloului și încadrând nudul feminin, se află două flori gigantice dintre care una este o splendidă orhidee. În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Deși au descifrat în opera lui ipostaze de elan, unii dintre critici nu s-au sfiit să-i sublinieze crizele de "morbideță" și "decadență""381. Pe consolele unor interioare poate fi regăsit celebrul volum de versuri al lui Baudelaire, Florile răului, volum pe care Ion Minulescu îl introducea în bric-a-brac-ul "bazarului sentimental" al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam, coincidență perfectă cu gusturile pictorului, epitomizând sensibilitatea simbolistă a epocii modelată livresc. Lectura este gestul cheie al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gânduri sau Între prietene (1918). Ruxandra Dreptu are în vedere un acord pe care reprezentarea îl stabilește cu un cod cultural înregistrat la nivel simbolic și unde ipostazele feminității derivă dintr-o figură centrală, mitologică, "mater universalis, demon, stăpână a răului sau înger"387. Dacă femeia romantică suferea de TBC, precum dumasiana Damă cu Camelii, unde însă se face simțită prezența maladivității proprii sensibilității decadente, femeia fragilă a decadenților și simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evidențiază o anumită ambiguitate sexuală, amplificată de prezența pe un plan superior a uneia dintre acele femmes fatales de o tulburătoare senzualitate. Corul de îngeri în cel de-al treilea panou va oferi contrapondere acestei sexualizări agresive și seductive, a răului la puterea femininului. Corul de îngeri protejează o unio mistica definită în termenii unei sexualități eliberate de constrângeri, sau la nivelul unei lecturi freudiene, ca eliberare a principiului plăcerii, sublimat prin artă de constrângerile materiale ale lumii. Prin urmare, aventura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de vis, pe care le traduce în delicate armonii de culori"424. Acest sud feeric, dezinhibat, vitalist diminuează influența nebulosului decadent, a viziunilor sumbre, a macabrului pregnant, a erotismului deviant cu notele sale maladive, cu frumusețea perversă și insidioasă a răului, precum într-o compoziție ca Postmortem Laureatus. Sensul acestei transpoziții vizionare este și cel al unei idilizări a pânzelor sale și a regăsirii unui ținut arcadic în care domnește un hedonism estetizat, împăcat cu el însuși, netulburat de imixtiunea sfârșitului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală, evocată printr-o arheologie onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul lumii, golit de orice urmă de istoricitate sau moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul simbolismului în artele plastice și, în particular, în cadrul simbolismului german, cu care Loghi intră într-un contact
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Trei povestiri (1877) -, cartea lui Gustave Flaubert. Salomeea lui Flaubert constituie expresia de sensibilitate decadentă a unei femme fatale: nu curtezana pentru care viciul constituie o a doua natură, ci nimfeta, statut ambiguu în care feminitatea relevă condiția originară a răului încarnat în malefica fecioară. Feminitatea în stare pură, originară, relevă cruzimea și, paradoxal, un viciu funciar, instinctual, de dinainte de păcat, anistoric, ca în povestirea lui Barbey D'Aurevilly, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Paradoxul decadent al acestui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conjugă cu un mod de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor al lui Cassanova, răsfoiește albumul cuceririlor, ilustrativ pentru un cosmopolitism erotic demn de un prinț oriental: semiramide, "impresioniste", bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția asupra caracterului devorant al femeii-felină, originea sa este împinsă spre mitologic cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ulei pe carton, 0, 980 x 0,570 cm, inventar 309), care poartă marca senzualismului decadent cu o notă de perversitate care datorează măcar o picătură de otravă graficii erotice ropsiene. Pallady era inspirat și de lirica baudelariană a Florilor răului, volum care nu a încetat să-l obsedeze nici după ce a depășit scurta etapă simbolisto-decadentă ca elev al lui Gustave Moreau. Lui Theodorescu-Sion, poemul lui Maniu îi inspiră o serie de compoziții decorative cu bacante, iar scriitorul însuși a cochetat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
craniu, alegorie a vechiului om, încarnat în persoana lui Adam, pe care, prin sacrificiul său, Iisus îl eliberează. Inversând ordinea de lectură a voletelor, avem în persoana Sfântului Ioan Botezătorul imaginea martirizării lui Iisus, transpusă în ecuația decadentă, unde agentul răului este feminin, Salomeea, și nu unul masculin, Iuda. Și viața Sfântului Ioan Botezătorul face obiectul unui târg, a unei înșelări a imprudentului Irod care, asemeni lui Pilat, este silit să treacă peste voința sa sub presiunea unui factor extern, promisiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face față fie aglomerației, fie atitudinilor preferențiale sau necuviincioase ale vînzătorilor, fie certurilor inerente unei mulțimi tensionate de Întrebări ca: ajunge și pentru mine?, mai rămîne pînă Îmi vine rîndul?, cînd se mai primește? etc. Mersul la cumpărături era un rău necesar, motivator numai pentru Împlinirea nevoilor existențiale de bază, puțin sau deloc atractiv, interesant, stimulativ. Era mersul la cumpărături Într-o piață puțin diversificată și prost aprovizionată. Orientarea societății românești spre economia de piață a făcut ca În timpul celor 17
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Târziu În Empireu, Ed. Pim, Iași, 2007; Transcendența mărilor de vânt, Ed. Pim, Iași, 2009; Proprietarul de timp, Ed. Pim, Iași, 2009; Ecouri - elegii, Ed. Timpul, Iași, 2010; Oglinzi Înșelătoare, sonete, Ed. Pim, Iași, 2011. Proză: Dincolo de bine și de rău, proză scurtă, Ed. Cronica, Iași, 2008; O istorie ciudată, proză scurtă, Ed. Timpul Iași, 2000; Tărâmul interzis, roman, Ed. Timpul, Iași, 2001; Anotimpul imposibilei iubiri, roman, vol.I, Ed. Timpul, Iș. 2005; Anotimpul imposibilei iubiri, roman, vol.II, Ed. Timpul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
eufemism - Îndulcirea, prin substituire s expresiei unei idei: „o femeie În vârstă respectabilă.” „De la adormirea lui Ștefan cel Mare, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci de ani.” (M. Sadoveanu) Dracul sau diavolul e numit În popor: „ăl din lac”, „ăl de pe comoară”, „răul”, „naiba”, ucigă-l crucea”. - litota - expresie prin care se Înțelege mai mult decât se spune: „... răutăcioasa de Monica Săvucului, care, drept să spun, nu-mi era urâtă...” (I. Creangă) I se spune unui fricos că „e lipsit de curaj”, unui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
considerați „clasicii”, poeziei moderne, Charles Baudelaire fiind chiar primul teoretician al acestei mișcări. De altfel, Hugo Friederich a considerat că de la Ch. Baudelaire Încoace, poezia nu mai cultivă concepte pozitive, dacă avem În vedere oximoronul „Le Fleurs du Mall” („Florile răului”). Categoriile estetice caracterizează sub toate aspectele existența creatorului. Poezia modernă se caracterizează printr-o gamă foarte largă de tendințe cu o manifestare efemeră, cultivând un cod estetic aproximativ, ilustrat prin: ermetism, elitism, frangmentarism, antimimesis, obiectivare, simboluri personale, imbinarea imaginilor concrete
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]