28,739 matches
-
operațiunea. Armata i-a cerut asistență lui Yamamoto pentru a i se trimite ajutorul necesar pe insulă și pentru a face aerodromul neoperațional. Pentru a trimite ajutorul necesar, Yamamoto a însărcinat 11 transportoare mari cu transportul a 7.000 de soldați din cadrul Diviziei 38 Infanterie, muniția, alimentele și echipamentul greu care le aparține acestora, de la Rabaul la Guadalcanal. Yamamoto a trimis pe 9 noiembrie două cuirasate de la Truk ca forță navală de sprijin. Cele două nave, "Hiei" și "Kirishima", echipate cu
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
fost lovit de o torpilă lansată de pe submarinul japonez I-26 și s-a scufundat (). Cei 100 de supraviețuitori din echipajul de 697 de oameni au fost lăsați în ocean 8 zile până când au ajuns avioanele de salvare. Numai 10 soldați au mai putut fi salvați. În cele opt zile de așteptare ceilalți au murit din cauza rănilor, a vremii nefavorabile sau au fost mâncați de rechini. Printre cei morți au fost și cinci frați, frații Sullivan. Din cauza modului confuz în care
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Nobutake Kondō, comandantul Flotei a 2-a din Truk, să formeze o nouă unitate de bombardament în jurul navei "Kirishima" și să atace aerodromul Henderson Field în noaptea de 14-15 noiembrie. Cu tot cu echipajul de pe "Juneau", Statele Unite au pierdut 1.439 de soldați în bătălie. Japonezii au avut între 550 și 800 de morți. Analizând impactul confruntării, istoricul Richard B. Frank arată: Această acțiune este printre bătăliile cele mai confuze, duse cu furie și de la mică distanță. Sacrificiul lui Callaghan și al flotei
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Ayanami" au fost scufundate la ora 03:25 pe 15 noiembrie. "Uranami" a salvat supraviețuitorii de pe "Ayanami", iar distrugătoarele "Asagumo", "Teruzuki" și "Samidare" au salvat cea a mai rămas din echipajul de pe "Kirishima". Au murit în această luptă 242 de soldați americani și 249 de soldați japonezi. A fost una din cele două lupte din întregul Război din Pacific în care navele s-au înfruntat direct, cealaltă fiind Bătălia din Strâmtoarea Surigao. Cele 4 nave de transport japoneze au tras la
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
ora 03:25 pe 15 noiembrie. "Uranami" a salvat supraviețuitorii de pe "Ayanami", iar distrugătoarele "Asagumo", "Teruzuki" și "Samidare" au salvat cea a mai rămas din echipajul de pe "Kirishima". Au murit în această luptă 242 de soldați americani și 249 de soldați japonezi. A fost una din cele două lupte din întregul Război din Pacific în care navele s-au înfruntat direct, cealaltă fiind Bătălia din Strâmtoarea Surigao. Cele 4 nave de transport japoneze au tras la mal la Tassafaronga pe Insula
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
și a deschis focul asupra navelor de transport și asupra a tot ce se afla în jurul acestora. Aceste atacuri au incendiat navele de transport și au distrus echipamentul pe care japonezii încă nu îl descărcaseră. Numai 2.000-3.000 de soldați au ajuns la Guadalcanal, iar cea mai mare parte din muniții și provizii a fost pierdută. Reacția lui Yamamoto cu privire la eșecul lui Kondo a fost mai blândă decât aceea provocată de retragerea lui Abe, poate și din cauza culturii marinei imperiale
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
și a proviziilor din convoiul de transport a împiedicat Japonia să mai încerce o altă ofensivă pentru a cuceri aerodromul Henderson Field. Marina Imperială Japoneză nu a putut să livreze decât proviziile necesare pentru subzistență și un număr mic de soldați pentru înlocuirea celor de pe insulă. Din cauza amenințării continue pe care o reprezentau avioanele americane cu baza pe Henderson Field sau pe portavioane, japonezii au continuat să folosească de sistemul "Tokio Express" pentru a livra ceea ce era necesar armatei din Guadalcanal
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
pe care o reprezentau avioanele americane cu baza pe Henderson Field sau pe portavioane, japonezii au continuat să folosească de sistemul "Tokio Express" pentru a livra ceea ce era necesar armatei din Guadalcanal. Totuși, aceste provizii și ritmul de înlocuire a soldaților nu erau suficiente penru a susține armata de pe insulă, care, până pe 7 decembrie, a pierdut zilnic câte 50 de soldați din cauza malnutriției, a bolilor și a rănilor cauzate de atacurile aeriene și de pe uscat executate de aliați. Pe 12 decembrie
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
sistemul "Tokio Express" pentru a livra ceea ce era necesar armatei din Guadalcanal. Totuși, aceste provizii și ritmul de înlocuire a soldaților nu erau suficiente penru a susține armata de pe insulă, care, până pe 7 decembrie, a pierdut zilnic câte 50 de soldați din cauza malnutriției, a bolilor și a rănilor cauzate de atacurile aeriene și de pe uscat executate de aliați. Pe 12 decembrie 1942, Marina Imperială Japoneză a propus abandonarea Insulei Guadalcanal. În ciuda opoziției inițiale manifestate de șefii Armatei Imperiale Japoneze, care încă
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
proaspete, până la sfârșitul lunii decembrie 1942. Eșecul în neutralizarea aerodromului Henderson Field a afectat efortul Japoniei de a se opune cuceririi insulei de către aliați. Ultima rezistență a Japoniei în Campania din Guadalcanal a luat sfârșit pe 9 februarie 1943 când soldații care au supraviețuit pe insulă au fost evacuați în cadrul Operațiunii KE. Pe baza succeselor împotriva Japoniei, inclusiv cel din Guadalcanal, aliații au putut continua lupta care a dus la în cele din urmă la înfrângerea Japoniei și la sfârșitul celui
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
în retragere prin Țările Române. O serie de cercetători leagă această tradiție de prezența unui anume Sandu Colțea, colonel în armata suedeză care ar fi condus un regiment de români în luptele din Polonia, „explicându-se astfel de ce tradiția atribuie soldaților suedezi ridicarea acestui turn”. Informația apare și în cartea "Geschichte des transalpinischen Daciens" (Istoria Daciei transalpine), editată de Sulzer la Viena în 1787, care spune că, la înălțarea Turnului au lucrat soldații suedezi găzduiți de Constantin Brâncoveanu după bătălia, pierdută
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
din Polonia, „explicându-se astfel de ce tradiția atribuie soldaților suedezi ridicarea acestui turn”. Informația apare și în cartea "Geschichte des transalpinischen Daciens" (Istoria Daciei transalpine), editată de Sulzer la Viena în 1787, care spune că, la înălțarea Turnului au lucrat soldații suedezi găzduiți de Constantin Brâncoveanu după bătălia, pierdută de ei, de la Poltava. Arhitectul Grigore Ionescu, în cartea sa „Bucureștii, ghid istoric și artistic”, apărută în 1938, referindu-se la Turnul Colței, menționează că: "„La lucrările lui se pare că au
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
Brâncoveanu după bătălia, pierdută de ei, de la Poltava. Arhitectul Grigore Ionescu, în cartea sa „Bucureștii, ghid istoric și artistic”, apărută în 1938, referindu-se la Turnul Colței, menționează că: "„La lucrările lui se pare că au luat parte și câțiva soldați suedezi, rătăcitori prin București în urma bătăliei de la Pultava”". În ale sale "Scrisori către V. Alecsandri", Ion Ghica are o povestire despre cămătarul Băltărețu pe care voievodul fanariot Nicolae Mavrogheni îl duce în Turnul Colței și, sub amenințarea că îl aruncă
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
căruia i se opunea membri într-un „contraguvern” care trebuia să monitorizeze și să critice administrația lui Lon Nol. Una din primele priorități ale lui Lon Nol a fost redresarea economiei suferinde prin oprirea vânzărilor ilegale de orez către comuniști. Soldații au fost trimiși în zonele cultivate cu orez pentru a colecta recoltele sub amenințarea armelor, plătind doar prețul mic fixat de guvern. Au avut loc numeroase agitații, mai ales în provincia Battambang, o zonă bogată în orez, dar cunoscută și
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
de oameni din Cambodgia. Lon Nol spera să-i folosească pe vietnamezi ca ostatici împotriva activităților APV/FEN, iar armata a început să-i adune în lagăre de detenție. Atunci au început omorurile. În orașele și satele din toată Cambodgia, soldații și civilii își căutau vecinii vietnamezi pentru a-i ucide. La 15 aprilie, cadavrele a 800 de vietnamezi pluteau pe râul Mekong care le ducea către Vietnamul de Sud. Sud-vietnamezii, nord-vietnamezii și FEN au denunțat laolaltă aceste acțiuni. Niciun cambodgian
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
numărau doar 180.000, din cauza cifrelor umflate de ofițeri în scop de delapidare și din cauza dezertărilor. Ajutorul militar american (muniție, provizii, echipament) a fost acordat FANK prin Military Equipment Delivery Team, Cambodia (MEDTC), o echipă autorizată de 113 ofițeri și soldați, sosită la Phnom Penh în 1971, sub supravegherea amiralului CINCPAC John S. McCain, Jr. Atitudinea administrației Nixon poate fi rezumată de sfatul dat de Henry Kissinger primului șef al echipei de contact, colonelul Jonathan Ladd: „Nu vă gândiți la victorie
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
tactică a ofițerilor FANK era la fel de comună ca și lăcomia lor. Lon Nol trecea frecvent peste capul generalilor săi și comanda operațiuni până la nivel de batalion interzicând în același timp orice fel de coordonare între armată, marină și forțele aeriene. Soldații de rând au luptat cu mult curaj la început, dar au fost împovărați cu solde prea mici (din care erau obligați să-și cumpere hrană și asistență medicală), penuria de muniție, și echipamentul eterogen. Din cauza sistemului plăților, nu existau compensații
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
convoaie). După ce fluviul a fost blocat la începutul lui februarie, Statele Unite au început o operațiune aeriană de aprovizionare. Ea a devenit, însă, din ce în ce mai riscantă din cauza tirului artileriei și rachetelor comuniste, care loveau constant orașul și aerodromurile. Disperați, și totuși hotărâți, soldații republicani, dintre care mulți rămăseseră fără muniție, au făcut tranșee în jurul capitalei și au luptat până când au fost depășiți de Khmerii Roșii. Până în ultima săptămână a lunii martie 1975, circa 40.000 de soldați comuniști înconjuraseră capitala și începuseră să
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
și aerodromurile. Disperați, și totuși hotărâți, soldații republicani, dintre care mulți rămăseseră fără muniție, au făcut tranșee în jurul capitalei și au luptat până când au fost depășiți de Khmerii Roșii. Până în ultima săptămână a lunii martie 1975, circa 40.000 de soldați comuniști înconjuraseră capitala și începuseră să se pregătească să dea lovitura de grație la cei 20.000 de soldați republicani. Lon Nol a demisionat și a părăsit țara la 1 aprilie, în speranța că încă este posibilă o negociere atâta vreme cât
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
și au luptat până când au fost depășiți de Khmerii Roșii. Până în ultima săptămână a lunii martie 1975, circa 40.000 de soldați comuniști înconjuraseră capitala și începuseră să se pregătească să dea lovitura de grație la cei 20.000 de soldați republicani. Lon Nol a demisionat și a părăsit țara la 1 aprilie, în speranța că încă este posibilă o negociere atâta vreme cât el lipsește de pe scena politică. Saukam Khoy a devenit președinte interimar al unui guvern care mai avea nici trei
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
și scribii Elihoref și Ahia. În investigațiile lui, Etan studiază textele scrise pe tăblițe de lut, sau discută cu unii contemporani ai regelui David, printre care se numără Batșeeba, mama regelui Solomon, soția lui David, Micol, ca și prostituate și soldați. După aceste investigații, Etan trage concluzia că regele David n-a fost un rege strălucit, fiind altfel de cum dorea să fie el prezentat posterității de regele Solomon. Conform investgațiilor sale, Regele David era un rege pătimaș, crud, fără scrupule, care
Relatare despre regele David () [Corola-website/Science/321251_a_322580]
-
la locul de întâlnire. În aceeași zi mai târziu, Joseph Poorgrass îi dă Batshebei vestea morții lui Fanny Robin iar ea hotărăște să fie adusă în sat pentru a fi îngropată. Joseph îi povestește că iubitul fostei slujnice fusese un soldat din același regiment ca și Troy. Batsheba începe să creadă că acesta ar fi chiar soțul ei și face legătura cu întâlnirea cu femeia de pe drum. Sicriul lui Fanny este adus noaptea și Batsheba, mâncată de bănuieli îl deschide și
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
au distrus trăsăturile regulate ale reginei. Maria Isabella a fost frivolă, copiăroasă și cu inima bună. Îi plăceau: teatrul, balurile și festivitățile publice. Simplă și generoasă, ea a fost mai populară decât soțul ei. Cuplul regal a trăit înconjurat de soldați, mereu temându-se de o revoluție. Securitate acestora a fost garantată de către trupele austriece staționate în Neapole, dar plata lor a fost o povară grea pentru vistieria statului și principalul motiv pentru marea daatorie publică. La sfatului lui Medici, Francisc
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
fiind cea a lui "Setni anchetator temporal", un agent temporal al Federației Galactice condusă de creiere conservate, care a debutat în 1969 cu românul "L'Exilé du temps". "Trilogia Éridan" (1970-84) descrie cucerirea unui imperiu spațial de către un grup de soldați napoleonieni răpiți de extratereștri, tema care amintește de românul "Cruciada în cosmos" a lui Poul Anderson. Alte serii cunoscute ale autorului sunt "Alex Courville" (1978-88) sau "Leș Cités de l'espace" (1979-85), care amintește de seria "Cities în Flight" a
Pierre Barbet (scriitor) () [Corola-website/Science/321294_a_322623]
-
Infanterie", reprezentând un ostaș având într-o mână steagul desfășurat, iar în cealaltă arma cu baioneta în sus, a fost inaugurat cu mult fast în ziua de 9 ianuarie 1923. (În clădirea regimentului se află acum Muzeul Militar Național). Macheta soldatului ce înfățișează „Avântul” a fost refolosită pentru „Monumentul Infanteristului“, statuie realizată de sculptor în 1930 și amplasată în scuarul de lângă Podul Cotroceni. Statuia reprezintă un soldat în poziție de luptă, ținând cu ambele mâini pușca și pregătindu-se să lovească
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]