KorAP: Find »[drukola/base=ipoteză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1033 1034 1035 ...1038 >

25,947 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657

împins puțin mai departe analiza meditației și contemplației „mistice” indiene. De altfel, în aceasta consider că rezidă interesul publicațiilor mele despre tehnicile yoga. În ceea ce privește „originile”, mi-am permis o ipoteză de lucru la care, de altfel, nu țin foarte mult, ipoteză care a fost acceptată de câțiva maeștri (Vallée-Poussin, Przyluski, Masson-Oursel3) și respinsă de către alții (bunăoară, Filliozat). Nu cunosc lucrarea lui Schrader și vă mulțumesc că mi-ați atras atenția asupra ei. Este vorba doar de a ști dacă acel cazan

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
înțeleg religia vie din jurul meu pornind de la Veda sau chiar de la brahmanism. Abia după ce am înțeles p¿j³ și am studiat puțin „religia locală”, am început să văd mai limpede... Dar, repet, problema „originilor” tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză 5, și încă una destul de fragilă!... Extrema dificultate de a putea decide în aceste probleme a sfârșit chiar să mă îndepărteze de „istoria” propriu-zisă a religiilor, mulțumindu-mă, pentru moment, să văd ce poate fi și ce vrea să spună

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
care trebuie să se găsească în toate marile biblioteci (mai ales arheologice). Autorul este finlandez, elev al lui Strzygowski, care a fost pentru o vreme profesor la Universitatea suedeză din Åbo, dar imaginativ peste măsură. Nu pot să-i judec ipotezele arheologice, dar este în orice caz o mină de informații 2. Vorbiți despre cercetările dvs. cu privire la „Nostalgia Paradisului”, iată încă un subiect care trezește atâtea asocieri și amintiri. Regretatul meu prieten Rönnow3 a vorbit mult despre asta - era un subiect

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
din civilizația de la Mohenjo-Daro. Îmi puneți întrebări în legătură cu Altheim. Este un mare mistificator. Nu am citit Zur Geschichte und Literatur des Altertums, dar și-a retipărit aici unele eseuri publicate înainte. Continuă (în Nouvelle Clio) să producă cele mai fantastice ipoteze despre epoca redactării Avestei. Se pare că un profesor german nu ajunge niciodată să înțeleagă ce este tradiția orală 3. Sunt prea cultivați, prea livrești ei înșiși? Domnul Paul Arnold îmi scrie că Dumézil încă nu s-a întors din

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
pp. 4-5: „Prototipul lui Shiva în cadrul civilizației de la Mohenjo-Daro indică liniile generale ale transformării zeului vedic Rudra în zeul actual al hinduismului” - cf. Yoga (1936), p. 298. Referință care, de altfel, nu atinge fondul lucrării lui Eliade, ci exploatează o ipoteză pe care și Eliade o preluase la rândul său. Wikander a găsit în Yoga și aluzii la un tip de comunități războinice, atestate în Evul Mediu indian („Ordinele religioase indiene au fost «militarizate» în cursul Evului Mediu. Și India a

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
recenziile lui Pierre Masson-Oursel la Yoga (1936), în Archeion XVIII (1936), nr. 4, p. 419, și în RHR CXV (1937), nr. 1, pp. 113-114, cea dintâi reprodusă în versiune franceză în Dosarele Eliade V, p. 14. Pe lângă acordul general față de ipotezele principale ale tezei, Masson-Oursel găsește discutabile anumite detalii, bunăoară cel considerat problematic și de Wikander în cea dintâi scrisoare, anume originea pre-ariană a lui Shiva în postură yoghică: „Ni se pare că dl Eliade acceptă foarte repede și fără suficientă

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
ale tezei, Masson-Oursel găsește discutabile anumite detalii, bunăoară cel considerat problematic și de Wikander în cea dintâi scrisoare, anume originea pre-ariană a lui Shiva în postură yoghică: „Ni se pare că dl Eliade acceptă foarte repede și fără suficientă prudență ipoteza unui Shiva în poziție yoghică, printre reprezentările de la Mohenjo-Daro. Absența mărturiilor între mileniul al IV-lea î.Chr. și hinduismul clasic, posterior cu cel puțin trei mii de ani, ne face circumspecți, oricât de seducătoare ar fi presupunerea” - cf. op. cit

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Iran und in den Rungebieten als Hintergrund der Zarathustrischen und des späteren Mazdaismus”, Acta Iranica I (1ère série), 3 (1974), pp. 111-121. Vezi și scrisoarea lui Alois Closs către Eliade, Graz, 17 octombrie 1953, cf. Corespondență I, p. 203. 5. Ipoteza „originii” ca vector metodologic poate scufunda cercetarea, printr-o anchetă exhaustivă, într-un demers pozitivist, care câștigă în extensiune și exactitate, dar pierde în intensiunea unui înțeles lăuntric al faptelor eminamente religioase de care se ocupă un istoric al religiilor

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Zolla și Ioan P. Culianu”, Panorama XXVIII (1989), 2 aprilie, pp. 141-145, reprodus în 22, 30 iulie - 5 august (2002), p. 9. Această cotitură epistemologică s-a aflat și la baza criticii aduse de Culianu cercetărilor Religionsgeschichtliche Schule, mai precis, ipotezei originii iraniene a eshatologiei iudaice și gnostice, opțiune de multe ori practicată sub forma unui „pan-iranism” abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
consulta cu profit Douglas Allen, Myth and Religion in Mircea Eliade, Garland Publishing, New York -Londra, 1998 (20022), în special cap. 8 - „Eliade’s Antihistorical Attitudes” și cap. 9 - „The Primacy of Nonhistorical Structures”. Interesant este de urmărit cum abandonarea acestei ipoteze „fragile” a originii nu l-a împiedicat pe Eliade să admire și să valorizeze construcțiile de mitologie comparată indo-europeană, precum cele ale lui Wikander și Dumézil, care, dincolo de construcțiile structurale, se bazează teoretic pe ipoteza unei origini comune, indo-europene, a

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
de urmărit cum abandonarea acestei ipoteze „fragile” a originii nu l-a împiedicat pe Eliade să admire și să valorizeze construcțiile de mitologie comparată indo-europeană, precum cele ale lui Wikander și Dumézil, care, dincolo de construcțiile structurale, se bazează teoretic pe ipoteza unei origini comune, indo-europene, a religiilor arhaice, dar și ale culturilor populare contemporane, moștenitoare. 6. Fraza lui Eliade este, fără îndoială, saturată de conștiința precisă că studiile de istorie a religiilor nu mai au nici o șansă într-o țară tot

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Mithra, Lund, 1951, Wikander critică teza principală a lui Cumont, potrivit căreia „mithraismul” ar fi un exemplu tipic de sincretism, caracteristic vieții religioase din Antichitatea romană târzie, structurat în principal pe elemente (mituri și culte) iraniene. El urmărește sistematic deconstrucția ipotezei lui Cumont, potrivit căreia dovada originii iraniene ar consta în raportul consecvent existent între Mithra și divinitatea numită de iranieni An³hit³, iar de greci Anaitis: „În lumea romană, în afara Asiei Minor, Anaitis nu apare nici ca paredros al lui Mithra

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
ați început un proces al chestionării ce pare să câștige teren printre savanții tineri (în contrast cu Alföldi sau Widengren - nu poți decât să te minunezi de stupiditatea «răspunsurilor» lor)” - cf. scrisoarea din 14 aprilie 1973, în Arhiva SW. Wikander a criticat ipotezele și argumentațiile lui Cumont nu numai punctual, ci a pus la îndoială însăși realitatea fenomenului „mithraism”, calificându-l drept o invenție terminologică a savantului belgian - vezi S. Wikander, „Les -ismes dans la terminologie historico-religieuse”, în Les syncrétismes dans les religions

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
și mai elocvente mărturii epigrafice. Din punct de vedere iconografic, Wikander identifică o omogenitate perfectă între motivul arborelui înconjurat de un șarpe, ocurent atât în reprezentările „cavalerului trac”, cât și în cele ale lui Mithra ecvestru, din zona blacanică. Această ipoteză a originii balcanice „ar explica și de ce soldații recrutați din aceste regiuni au contribuit la expansiunea mithraismului: această expansiune nu ar fi decât consecința foarte firească a marelui rol jucat de elementul traco-iliric în timpul anumitor perioade ale epocii imperiale, anume

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
deține mai degrabă forma originară a misterelor lui Mithra? Această sectă enigmatică nu și-ar avea oare originea mai degrabă într-una din regiunile balcanice decât în vreun colț al acestor țări iraniene sau iranizate?” - cf. op. cit., p. 44), nici ipoteza originii balcanice a mithraismului nu a rămas mai puțin controversată, unul dintre criticii ei fiind chiar autorul indicat de Eliade, arheologul Dumitru Tudor, chiar dacă nu la data la care se desfășoară corespondența - vezi D. Tudor, Corpus monumentorum religionis equitum Danuvinorum

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
și cercetările etnografice asupra religiilor africane pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor religioase arhaice iraniene. Într-un travaliu eminamente filologic, Wikander face apel la informațiile furnizate de Leo Frobenius privind comunitățile secrete și de tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru vădit mult mai organizat din punct de vedere teoretic, Widengren vede în complementaritatea celor două tipuri de studii, antice (Iranul antic în cazul său), respectiv etnografice

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Vezi articolul lui Wikander, „Histoire des Ouranides”, Cahiers du Sud XXXVI (1952), nr. 134, pp. 9-17, o încercare de sinteză a corespondențelor structurale (omogenități și discontinuități) între primii trei mari zei la greci, iranieni și hitiți, travaliu comparativ bazat pe ipoteza originii comune indo-europene („...întreaga istorie a Uranizilor constituie un mit unic și un mit indo-european”) și destul de riscat, din cauza ariei largi de expertiză pe care Wikander nu a acoperit-o niciodată în totalitate, și a „rezistenței prelungite a grecilor” la

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
lui René Dussaud, fondatorul acestui periodic, cel al cărui volum Les découvertes de Ras Shamra (Ugarit) et l’Ancien Testament, Geuthner, Paris, 1937, fusese recenzat de Eliade în Zalmoxis I (1938), cf. Zalmoxis, pp. 233-236. În recenzia sa, Schlumberger critică ipoteza lui Wikander privind originea balcanică a misterelor mithraice: „Este frapant că rolul de patrie a misterelor fiind refuzat Iranului de către dl Wikander, trebuie să trecem în Balcani, în Balcani și de loc în Anatolia”, op. cit., p. 328, optând pentru cea

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
fi putut forma un volum autonom. XXXtc "XXX" 1. Rescrierea tezei de doctorat publicate în 1936 a însemnat în bună măsură reconsiderarea întregii documentații dintr-un alt punct de vedere decât cel al originii „pre-ariene” a tehnicilor și misticii yoga, ipoteză la care Eliade pare să renunțe curând după integrarea în mediul academic al orientaliștilor europeni. Vezi supra, scrisoarea II: „Problema «originilor» tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză de lucru, și în plus o ipoteză destul de fragilă!...”. Despre aceste „păcate

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
de vedere decât cel al originii „pre-ariene” a tehnicilor și misticii yoga, ipoteză la care Eliade pare să renunțe curând după integrarea în mediul academic al orientaliștilor europeni. Vezi supra, scrisoarea II: „Problema «originilor» tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză de lucru, și în plus o ipoteză destul de fragilă!...”. Despre aceste „păcate ale tinereții” Eliade nu s-a ferit să vorbească în prefața ediției franceze: „Neajunsurile datorate tinereții și lipsei de experiență erau agravate de supărătoare erori de interpretare datorate

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
a tehnicilor și misticii yoga, ipoteză la care Eliade pare să renunțe curând după integrarea în mediul academic al orientaliștilor europeni. Vezi supra, scrisoarea II: „Problema «originilor» tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză de lucru, și în plus o ipoteză destul de fragilă!...”. Despre aceste „păcate ale tinereții” Eliade nu s-a ferit să vorbească în prefața ediției franceze: „Neajunsurile datorate tinereții și lipsei de experiență erau agravate de supărătoare erori de interpretare datorate dublei traduceri” - cf. Yoga (1954), în introducere

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
et Sahadeva”, OS VI (1957), pp. 66-96, dedicat aniversării lui Georges Dumézil, la 60 de ani. Pentru contextul biografic al genezei acestui articol, vezi scrisorile lui Lucien Gerschel către Wikander în Addendum II, volumul de față. Pentru anumite confirmări ale ipotezelor arheologice ale lui Wikander, vezi recent C. Lo Muzio, „The Dioscuri at Dilberjin”, StIr 28 (1999), pp. 41-71. Pentru extensia tematicii dioscurilor indo-iranieni în ansamblul operei lui Wikander, dar și ca detaliu al cercetărilor lui Vasile Pârvan, vezi Introducerea în

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
care le veți vedea în articolul din Annales. Dar esențialul pe care mi-l propuneam pare să fi fost atins, anume redeschiderea discuției asupra orogonilor și formarea popoarelor pe bază arheologică. După apariția cărții mele, doamna Gimbutas și-a modificat ipotezele și, dacă în anumite privințe trebuie ținut cont de ceea ce zice, în alte probleme deraiază”. 3. Alexandru Busuioceanu (1896-1961): poet, eseist, istoric al artei, elev al lui Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
nu ar fi fost deloc încântat să știe că Busuioceanu, fost elev, asemenea lui Ringbom, al lui J. Strzygowski (pe care Wikander îl califica drept „fanatic pan-iranist”), ajungea în 1955, fără nici o scrupulozitate critică față de sursele cercetate, la fantastica ipoteză a originii iraniene a lui Zalmoxis: „Mai găsesc în Vico și singurul autor care înțelege, ca mine, că Zamolxis trebuie pus în relație cu Zaratustra șsic!ț, nu cu filosofii greci. Conspectul lui «scitic» pleacă de la Zaratustra șsic!ț, trece

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
studii (Anglia, Germania, Franța), ci și, în particular, pentru configurarea lor în Suedia, unde admirația romanticilor suedezi față de Schlegel a dus până la imortalizarea sa în unul dintre poemele lui Vitalis, Rustningar till Ragnarök (1821). În 1819, Schlegel a revenit asupra ipotezei sale privind patria originară a indo-europenilor într-un articol publicat în Wiener Jahrbücher der Literatur VIII (1819), în care postula că acel Urheimat s-ar fi aflat nu în India, ci undeva în nordul Persiei, pe teritoriul dintre fluviile Oxus

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]