26,397 matches
-
Oleg Serebrian, liderul Partidului Social-Liberal a declarat că, în cazul în care moldovenii și românii vor decide să se unească, nici SUA, nici Rusia nu s-ar putea opune acestei uniuni. În anul 2016 existau aproximativ 20.000 de studenți moldoveni care studiau în România. "Controversa identitară în Republica Moldova este dezbaterea politică din Republica Moldova și din România, inițiată oficial prin renunțarea președintelui Mircea Snegur la doctrina ""Un popor, două state" ", la data de 29 iunie 1994, odată cu noua Constituție atunci adoptată
Relațiile dintre Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/317556_a_318885]
-
soldați (dintre care 2.000 de infanteriști, restul cavalerie, dar fără cavaleria ușoară căzăcească), dintre care mulți soldați făceau parte din armatele private ale magnaților Korecki, Zasławski, Kazanowski, Kalinowski și Potocki. Armata poloneză a intrat în Moldova în septembrie. Domnitorul moldovean Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat polonezilor. Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar alții au hotărât să aștepte sfârșitul luptelor pentru a se alătura taberei învingătoare. Ca urmare, doar aproximativ 600 - 1000 de moldoveni s-au alăturat polonezilor. Żółkiewski a
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
reprezentant permanent al Republicii Moldova la Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg (Franța), apoi ambasador extraordinar și plenipotențiar în cadrul acestui organism internațional (1999-2005). În această perioadă, a contribuit la semnarea și ratificarea a 68 de Convenții Europene, a favorizat accesul cetățenilor moldoveni la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), inclusiv în cazul Ilașcu și cel al Mitropoliei Basarabiei, a purtat discuții esențiale care au dus la internaționalizarea dosarului transnistrean și la includerea Republicii Moldova în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. A
Iuliana Gorea-Costin () [Corola-website/Science/318154_a_319483]
-
a învățământului preuniversitar (primar, gimnazial, liceal ; special și profesional) și de apreciere a cunoștințelor elevilor și studenților pe bază de 10 puncte ; deschiderea, pentru prima dată după 1944, a liceelor, cu studierea avansată a unor limbi străine, la care elevii moldoveni nu aveau acces ; derusificarea învățământului național, atribuirea, limbii ruse din școlile neruse de pe teritoriul republicii, a statutului de limbă străină, care poate fi studiată opțional ; atestarea periodică a cadrelor și conferirea de grade didactice ; trimiterea masivă a tineretului la studii
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În perioada 1856-1878 au existat nemulțumiri în rândul etnicilor bulgari, cauzată în principal de încercarea autorităților moldovene de a introduce serviciul militar obligatoriu pentru coloniști în anul 1860. Ca urmare, în perioada 1861-1862, mai multe familii din sat s-au mutat în Taurida , stabilindu-se în apropiere de Marea Azov. Numărul populației din sat a scăzut în
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Fântâna-Zânelor a fost fondat în anul 1814 de către țărani moldoveni și ucraineni. În 1830 au început să sosească aici coloniști bulgari de la sud de Dunăre. În 1841 a fost construită Biserica "Adormirea Maicii Domnului", considerată astăzi ca monument de arhitectură. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
unui limbaj de factură cronicărească. După moartea lui Ștefan cel Mare (1504), Țara Moldovei trecuse prin mai multe urgii: epidemii de ciumă, foamete și mai ales nenumărate războaie pentru stăpânirea țării. Spre sfârșitul primăverii anului 1576, un grup de oșteni moldoveni în frunte cu Nicoară Potcoavă (fratele după mamă al fostului domnitor Ion-Vodă cel Viteaz ce se refugiase după Bătălia de la lacul Cahul (1574) în tabăra cazacilor zaporojeni de la Pragurile Niprului și devenise hatman) și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
li se interzice să verse sânge, se hotărăște organizarea unei lupte corp la corp între Sefer și Alexandru Potcoavă, care urma să decidă rezultatul confruntării. Mezinul câștigă lupta, iar Sefer este ucis după ce încercase să-l atace mișelește pe oșteanul moldovean. Grupul lui Nicoară Potcoavă trece Nistrul pe la vadul Lipșei și este primit pe malul ucrainean de pan Tadeus Kopițki și de dregătorii târgului Movilău, care fuseseră anunțați de sosirea hatmanului printr-o scrisoare trimisă anterior. Hatmanul se îndreaptă apoi spre
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
de sub dealul Copoului, organizându-se tot atunci și pomenirea lui Ion-Vodă cel Viteaz. După ospățul domnesc, Nicoară Potcoavă anunță că renunță la domnie și se întoarce la Pragurile Niprului. El este însoțit de cazacii lui Șah și Pokotilo, de oștenii moldoveni de încredere și de presvitera Olimbiada. După plecarea sa, turcii îi amenință pe polonezi că-i vor ataca cât timp Nicoară Potcoavă va găsi refugiu pe pământurile lor. Adus cu promisiuni mincinoase la Liov, hatmanul Potcoavă este întemnițat și apoi
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
al Moldovei își primește pedeapsa cu demnitate, grăind că Polonia este o țară de mișei îngenuncheați la picioarele păgânilor turci și că regele Ștefan Báthory s-a acoperit pe veci de rușine pentru această faptă. După moartea fostului domnitor, oștenii moldoveni conduși de Ghiță Botgros (pe care zaporojenii l-au numit Iuri Botgrozna) au pornit o răsmeriță în oraș, ucigându-l pe trădătorul Roman Barbă-Roșă și răpind corpul hatmanului pentru a-l îngropa la Zid Negru, într-o peșteră ascunsă în
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
în stâncăriile Niprului. În iulie 1578 fostul tâlhar Neculai Strămurare se întoarce în Moldova pentru a se retrage la un schit îndepărtat din apropierea Tazlăului. Poposind împreună cu Ile Caraiman la hanul lui Gorașcu Haramin, el află că tot mai mulți țărani moldoveni vor să treacă Nistrul pentru a se alătura cetei conduse de viteazul oștean Iuri Botgrozna și hotărăște să-i conducă la Pragurile Niprului. Credinciosul Strămurare afirmă că deși „măria sa Nicoară a trecut ca un vis al noroadelor”, faptele sale de
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
evocat pe eșafod) și îi vor inspira și pe alți viteji să lupte pentru eliberarea țării. „Din duhul său care nu se stânge ne-om aprinde noi și alții de după noi cum se aprinde lumină din lumină”, încheie profetic oșteanul moldovean. Romanul este împărțit în 39 de capitole numerotate cu cifre romane și având următoarele titluri: În anul 1901, tânărul Mihail Sadoveanu scrisese un roman intitulat " Frații Potcoavă", pe care-l concepuse în numai 15 zile. O variantă parțială a romanului
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
recensământului din 2004 75,8% din populația țării au declarat că au ca limba maternă „româna” sau „moldoveneasca”, 96,05% dintre aceștia folosind-o zilnic, ca primă limbă de comunicare. Româna mai este vorbită de 5,8% din rușii cetățeni moldoveni, 7,7% dintre ucraineni, 2,3% dintre găgăuzi, 8,7% dintre bulgari și 14,4% din alte etnii. Limba rusă este de asemenea vorbită în țară atât ca limbă exclusivă (11,25% din cetățenii moldoveni), cât și secundară (16%). Rusa
Limbile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319552_a_320881]
-
5,8% din rușii cetățeni moldoveni, 7,7% dintre ucraineni, 2,3% dintre găgăuzi, 8,7% dintre bulgari și 14,4% din alte etnii. Limba rusă este de asemenea vorbită în țară atât ca limbă exclusivă (11,25% din cetățenii moldoveni), cât și secundară (16%). Rusa are în R. Moldova statutul de „limbă pentru comunicare interetnică”, statut păstrat din perioada sovietică. Este limbă oficială în regiunea moldovenească Găgăuzia și în Transnistria. Ca mijloc de comunicare cotidiană o folosesc 93,2% din
Limbile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319552_a_320881]
-
pentru controlul trecerii frontierei, dintre care 19 în regim de trafic internațional (12 rutiere, 6 feroviare și 1 fluvial), 5 în regim de trafic interstatal (4 rutiere și 1 fluvial) și 7 în regim de trafic local (numai pentru cetățenii moldoveni și ucraineni cu domiciliul permanent în județele și regiunile de frontieră) (5 rutiere și 2 fluviale).
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
al ONU) pentru a delimita teritoriul controlat de rebelii separatiști transnistreni de cel al Republicii Moldova. Acest sector de frontieră are o lungime de 411 km și nu este păzit decât de autoritățile separatiste transnistrene, deoarece Republica Moldova consideră Transnistria un teritoriu moldovean autonom. Frontiera româno-sovietică a fost fixată în iunie 1940 de către o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic. Această frontieră separa regiunile istorice ale Moldovei occidentale și Moldovei
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
august 1991 sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană". La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. În anul 1992 a avut loc un conflict militar între autoritățile moldovene și forțele separatiste rebele, care au fost sprijinite de trupele sovietice de ocupație. Prin Constituția Republicii Moldova din anul 1994, localitățile din stânga Nistrului au fost cuprinse într-o unitate autonomă, denumită "Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului". La 22 iulie 2005, Parlamentul
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
(n. 5 ianuarie 1857, Iași - d. 19 aprilie 1934, București) , cu numele complet Edgar-Constantin (Alexandru?) Mavrocordat , a fost un diplomat român descindea din ramura moldoveană nobilă a familiei Mavrocordaților, fiind strănepotul lui Constantin Mavrocordat (1711-1769), domnitor regent în mai multe rânduri în țările române Moldova și Țara Românească. În anul 1885, Edgar s-a căsătorit cu Irene de Moret de Blaramberg (1865-1955) , fiica lui Constantin
Edgar Mavrocordat () [Corola-website/Science/319170_a_320499]
-
Nicolae Proca (n. 16 decembrie 1949) este un politician moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în perioada 1990-1994. Nicolae Proca este unul dintre cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova de la 27 august 1991. Nicolae Proca s-a născut la 16 decembrie 1949 în satul Hădărăuți, județul Edineț
Nicolae Proca (politician) () [Corola-website/Science/319282_a_320611]
-
de jumătate au rămas pe veci în pământurile Siberiei și Kazahstanului. Începând din anul 1991, sătul Igești face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.045 (2.549+31), adică 94,85% din populația localității. În sat, măi locuiau 117 ucraineni, 14 ruși, 4 poloni, 1 evreu și 4 de altă etnie . În prezent, sătul are 3.379 locuitori, preponderent români. Din
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
sa în Moldova din anii 1677-1678, că: „îndată ce am pornit au urmat și boierii și toată curtea sub un steag roșu de stofă de Damasc în chip de insignă militară... Aproape de Iași s-au ivit în câmp steagurile de călăreți moldoveni așezate într-un singur șir, în număr de douăzeci și șase de steaguri de seimeni și alte șase steaguri de pedestrime moldovenească.” Într-un document emis ia 1813 de Scarlat Calimahi (1812-1819) în senestra pavilionului domnesc al Moldovei se vede
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
anul 1969 s-a construit aici o fabrică de cărămidă. Începând din anul 1991, satul Broscăuții Vechi face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.372 (1.359+13), adică 48,72% din populația localității . În prezent, satul are 2.503 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Broscăuții Vechi era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
din nou persecuțiile regimului stalinist,i s-a impus identitatea "moldovenească". Începând din anul 1991, satul Davideni face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 927 (902+25), adică 32,03% din populația localității . În prezent, satul are 3.115 locuitori, preponderent ucraineni. În comună sunt 5 biserici ortodoxe și 2 catolice. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Davideni era vorbitoare de
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, satul Broscăuții Noi face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 203 (201+2), adică 14,12% din populația localității . În prezent, satul are 1.469 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Broscăuții Noi era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română
Broscăuții Noi, Storojineț () [Corola-website/Science/315531_a_316860]