26,751 matches
-
a Norvegiei și Danemarcei la un loc (numai orașul Stockholm și suburbiile sale adăposteau echivalentul a 45% din populația Norvegiei), Suedia era de departe cea mai bogată și mai industrializată dintre societățile scandinave. În 1973, producția sa de minereu de fier era cât cea a Franței, Marii Britanii și Republicii Federale la un loc, sau cât jumătate din cea a Statelor Unite. În producția de hârtie și cherestea și În transportul acestora, Suedia era lider mondial. În vreme ce social-democrația norvegiană consta În mobilizarea, raționalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La reuniunea Congresului pentru Libertatea Culturii din martie 1955 de la Milano, Raymond Aron a propus ca subiect de discuție „sfârșitul erei ideologiilor”. La vremea aceea, o parte din public a considerat sugestia ușor prematură: la urma urmei, dincolo de Cortina de Fier (și nu numai) ideologia părea bine sănătoasă. Dar Aron nu se Înșela. Statul european occidental, așa cum s-a conturat În acei ani, era din ce În ce mai detașat de orice proiect doctrinal și, așa cum am văzut, importanța crescândă a statului-administrator atenuase vechile animozități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi Înlocuit curând de grija slujbei și a salariului 17. În Est, mesajul anilor ’60 a fost că nimic nu se putea face „În interiorul sistemului”; nici În Vest nu exista o alegere mai bună. De ambele părți ale Cortinei de Fier, iluziile au fost spulberate. Numai cei cu adevărat radicali și-au menținut decizia de a rămâne În afara consensului politic - angajament care, În Germania și Italia, ca și În Statele Unite și America Latină, i-a Împins la clandestinitate, violență și crimă. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mare combinat chimic și textil din Marea Britanie, a renunțat Între 1977 și 1983 la jumătate din angajați. Recesiunea din anii ’70 a decimat locurile de muncă În practic toate ramurile industriale tradiționale. Înainte de 1973, transformarea Începuse deja În domeniul cărbunelui, fierului, oțelului și În construcția de mașini; ea s-a extins ulterior la produsele chimice, textile, hârtie și bunuri de consum. Zone Întregi au fost afectate: Între 1973 și 1981, regiunea britanică West Midlands, raiul micilor firme de construcții și uzine de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al noilor forme de protest din Est și Vest. Dar, În circumstanțele de la Începutul anilor ’70, nici una dintre părți Încă nu știa - și, În cazul Occidentului, nu se sinchisea - de problemele și vederile omologilor de cealaltă parte a Cortinei de Fier. Ecologiștii occidentali erau prea absorbiți de constituirea unei baze electorale locale pentru a-și Îndrepta atenția spre politica internațională (cu excepția cazurilor În care problema Îi privea direct). Iar succesul lor a fost remarcabil. Primii candidați „ecologiști” s-au prezentat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, a conștiinței, libertatea cultelor și a opiniei”) și Principiul VIII („Egalitatea În drepturi și autodeterminarea popoarelor”). Cei mai mulți politicieni au semnat aceste clauze fără să le dea prea multă atenție - de ambele părți ale Cortinei de Fier se presupunea că erau artificii diplomatice pentru a Îmbuna opinia publică și, În orice caz, imposibil de aplicat: conform Principiilor IV și VI, amestecul În treburile interne ale statelor semnatare era interzis. După cum a remarcat cu amărăciune un intelectual ceh
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Mozambic În sud-est și Angola, Guineea-Bissau și Insulele Capului Verde În vest. Dintre acestea, Angola, cu aproape 500.000 de locuitori europeni la o populație de mai puțin de 6 milioane, era de departe cea mai importantă. Bogățiile ei neexploatate (fier, diamante și petrolul recent descoperit În zona de coastă) l-au făcut pe Salazar să Îngăduie cu reticență investițiile străine (printre care compania americană Gulf Oil); În cursul anilor ’60, teritoriul devenise un atu economic pentru Portugalia. Dar și un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a peisajului intelectual. Transformările europene din anii ’80 nu fac excepție. Criza economică de la Începutul anilor ’70 subminase optimismul deceniilor postbelice occidentale, fracturând partidele politice convenționale și propulsând probleme inedite În centrul dezbaterii publice. De ambele părți ale Cortinei de Fier, discuția politică se Îndepărta decisiv de vechile reflexe mentale și, cu o viteză neașteptată, Își forma altele. Cu calități și defecte, un nou realism se năștea. Prima victimă a schimbării de mentalitate a fost consensul În care se complăcuse statul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În octombrie 1980, conservatorilor care o implorau să-și schimbe tactica, făcând cale Întoarsă, ea le-a răspuns: „Întoarceți-vă dacă vreți. Doamna nu-i de Întors”); satisfacția cu care a adoptat eticheta sovieticilor, care i-au spus „Doamna de Fier”; plăcerea evidentă cu care a Înfruntat și Învins un șir Întreg de oponenți, de la junta militară din Argentina În războiul pentru insulele Falkland până la liderul sindical al minerilor, Arthur Scargill; poșeta vânturată agresiv În fața liderilor adunați ai Comunității Europene, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Thatcher - „societatea nu există”, atunci, cu timpul, oamenii Își vor pierde respectul pentru bunurile definite social. Ceea ce s-a și Întâmplat: Marea Britanie a dobândit treptat câteva dintre trăsăturile cele mai respingătoare ale modelului american atât de admirat de Doamna de Fier. Serviciile rămase În sectorul public erau lipsite de fonduri, În timp ce o bogăție semnificativă se acumula În sectoarele „emancipate” ale economiei - mai ales la Londra, unde agenții de bursă și specialiștii din domeniul investițiilor bancare au beneficiat enorm de big-bang-ul din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la căderea guvernului conservator doi ani mai târziu, ci și la sfârșitul ciclului de privatizări și la discreditarea retrospectivă a Însuși thatcherismului În aspectele lui extreme. Printre victimele doamnei Thatcher se numără chiar propriul ei Partid Conservator. Când Doamna de Fier a isprăvit treaba, acesta - partidul „natural” de guvernământ al țării timp de aproape un secol - nu mai avea program, nu mai avea lideri și, după părerea multora, nu mai avea suflet. Pare o sentință severă pentru o femeie care a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca prim-ministrul, dar din cealaltă parte a oglinzii: Marea Britanie avea de ales Între un stat protecționist, colectivist, egalitarist și intervenționist sau piețe libere, competiție nelimitată, privatizarea resurselor și un minimum de bunuri și servicii comune. Alternativa, grație Doamnei de Fier, era din nou clară: socialism sau capitalism. Moderații tradiționali din Partidul Laburist, ca și omologii lor conservatori, erau disperați. Unii dintre ei - printre care Roy Jenkins, fost președinte al Comisiei Europene - au abandonat partidul și au format un efemer Partid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condus de Pierre Mauroy a trecut sub controlul statului, inter alia: treizeci și șase de bănci, două societăți de finanțare, cinci mari corporații industriale (printre care Thomson-Brandt, cel mai mare producător francez de bunuri electrice și electronice) și giganții industriei fierului și oțelului, Usinor și Sacilor. În spatele acestor măsuri nu exista o strategie economică pe termen lung. Se vorbea, ce-i drept, de revigorarea economiei franceze printr-o injecție de capital guvernamental - ceea ce nu era o idee nouă, și nici una foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împărtășeau. E vorba despre o viziune larg acceptată a trecutului recent al Europei, În care se amestecau amintirea Marii Crize, bătălia dintre democrație și fascism, legitimitatea morală a statului asistențial și - pentru mulți oameni de ambele părți ale Cortinei de Fier - speranța unui progres social. Era Marea Narațiune a secolului XX; când presupozițiile ei de bază au Început să se erodeze și să se fărâmițeze, au antrenat cu ele nu doar o mână de companii din sectorul de stat, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
savanților și intelectualilor vest-europeni acces la noul limbaj al opoziției politice din Europa de Est și o cale de comunicare cu cealaltă jumătate de continent - la timp, fiindcă schimbarea cu adevărat originală și semnificativă se Întâmpla acum la est de Cortina de Fier. În 1975, comunistul reformist ceh Zdenìk Mlynáø redacta o „Scrisoare deschisă către comuniștii și socialiștii din Europa”, destinată În principal eurocomuniștilor, În care cerea ajutor Împotriva represiunii disidenței din Cehoslovacia. Iluziile despre comunismul reformat s-au stins lent. Însă Mlynáø
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se bazeze pe un model mai vechi de activitate economică ce amintea de Detroit ori Ruhr În anii ’20 sau de Manchester În secolul al XIX-lea. Din acest motiv ajunsese Cehoslovacia - o țară cu resurse de minereu de fier foarte reduse - al treilea exportator (pe cap de locuitor) mondial de oțel În 1981. Până În ultimele sale clipe, RDG a continuat să facă planuri pentru creșterea susținută a unei industrii grele depășite. Nici un cumpărător care avea de ales nu dorea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înăbușirea lor; apariția spontană a sindicatelor locale și implicarea activă a intelectualilor disidenți; simpatia și sprijinul Bisericii Catolice: acestea sunt repere bine cunoscute ale renașterii societății civile, surprinse emoționant de Andrzej Wajda În Omul de marmură (1977) și Omul de fier (1981), prezentări cinematografice didactice ale iluziilor pierdute și speranțelor renăscute În Polonia comunistă. Dar nu erau mai mult de atât. Ele singure nu vesteau căderea puterii comuniste. Cum au continuat să susțină Michnik, Kuroñ și alții, Înainte și după impunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diferită. Două decenii de toleranță ambiguă estompaseră limita până la care se putea Întinde disidența cu aprobarea tacită a autorităților. La urma urmelor, Ungaria era o țară comunistă unde, În decembrie 1976, s-a deschis primul hotel Hilton din spatele Cortinei de Fier, unde În anii ’80 evanghelistul american Billy Graham organizase nu unul, ci trei turnee publice, și care, În decursul aceluiași deceniu, fusese vizitată (și implicit favorizată) de doi secretari de stat americani și de vicepreședintele George Bush. În 1988, Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o perioadă de calm neobișnuit. Anii postbelici, a căror amintire se estompa rapid pe măsură ce apăreau noi (dez)ordini mondiale, erau sau nu un obiect al nostalgiei și regretului, În funcție de locul și data nașterii fiecăruia. De ambele părți ale Cortinei de Fier, cei din generația șaizecistă - adică cei născuți Între 1946 și 1951, cea mai mare parte a generației baby-boom - Își aminteau cu drag deceniul „lor”, cultivând În continuare amintiri dragi și un sentiment exagerat al propriei importanțe. Iar părinții lor, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de fapte culturale se dovedește uimitor, inteligența sa vie și vasta cuprindere a unor fenomene de civilizație nu doar disparate, ci și contrarii fiind admirabile. Spre deosebire de autorii multor altor tratate similare, Tony Judt nu privește țările de dincolo de Cortina de Fier drept „rudele sărace” ale Occidentului. Dimpotrivă, ele au parte de o prezentare echitabilă, fiind văzute drept parte legitimă și vie a proceselor istorice ale ultimilor 60 de ani. Deducem de aici că În demersul său a prevalat țintirea directă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
văzut amestecat, cu sau fără voia sa. Căderea comunismului, ca factor declanșator al unei noi revoluționări a istoriei europene, a schimbat, În opinia lui Tony Judt, În mod radical perspectiva asupra unor fenomene ce păreau să țină de logica de fier a politicii (Războiul Rece, divizarea continentului În două părți ce nu comunicau, confruntarea dintre politicile economice ale Estului și Vestului european etc.), dar care s-au revelat a fi doar „accidente” ale istoriei. Drept urmare, „viitorul Europei se anunța cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
gări ale sale: cocheta Westbahnhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbahnhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație delabrată, cu un aer vag amenințător, tocmai potrivită să primească dezastruoasele trenuri venind din partea cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de acest Ianus cu două chipuri, Tony Judt remarcă o discretă complicitate privind felul În care una din marile tragedii ale secolului XX, exterminarea evreilor, a fost Înghețată, nevorbindu-se, practic, despre ea vreme de mai multe decenii: răul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
utopia maoiștilor 367 Chirac, Jacques 505-506, 621, 665, 667, 682, 703, 746; recunoașterea Holocaustului 746 Christopher, Warren 623 Churchill, Winston 22, 61, 76, 106-107, 123, 136, 140, 157, 255, 273, 357, 412, 493, 733; creștin-democrat 87; discursul despre Cortina de Fier 113; membru al Celor Trei 105; promotor al ideii de unitate europeană 151-152 CIA - vezi Central Intelligence Agency (CIA) cinema; calitatea europeană 352-353; efectul american 326-327; efectul televiziunii 322; epoca de aur a Î 217-219; prezența În țările postcomuniste 631
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contrareformă 214 Convenția Europeană 665 Convenția Europeană a Drepturilor Omului 152 Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului 226 Cools, André 681 copii; boli posbelice 35; efectul celui de-al doilea război mondial asupra Î 34; rata mortalității infantile 35 Cortina de Fier 125 Corvalán, Luis 528 Coty, René 265 Craxi, Bettino 680 Creștin-Democrați (CD) 145; Germania de Vest - vezi Germania de Vest; Italia - vezi Italia creștinismul În Europa 705 Crichton, Charles 278 criminali de război, pedepsirea germanilor 63 Cripps, Stafford 158 criza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Așa cum oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii trebuiau să se mulțumească cu un vin de tescovină 63 iar cei mai nevoiași dintre aceștia serveau vin doar în zile de sărbătoare. Comerțul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]