28,647 matches
-
de ogrăzi se afla în posesia lui Ion Stavro, după ce localitatea multă vreme a purtat două nume - Braniște (Brănești) sau Boteștii lui Stavru. Zamfir Arbore în Dicționarul geografic al Basarabiei face următoarea prezentare: "Brănești, sat în jud. Bălți, așezat pe malul Prutului, între satele Rîteni și Avrămneni (punct vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr de 925, cari posedă 604 deseatini, sunt vii și grădini fructifere. Răzeșii se ocupă și cu
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
lut din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.e.n.). Vatra uneia din așezări, cu dimensiuni de 1500×400 m, este situată la 3,7 km sud-vest de extremitatea de sud a satului Corlăteni, în marginea de vest a Lacului cel mare, deasupra malului de nord al acestuia. Orizonturi cultural-cronologice identificate aparțin culturei Noua și culturei Sântana de Mureș-Černjahov . Următorul sat a fost înființat după cucerirea romană a Daciei. Localitatea a fost arsă și devastată de către huni în 376 e.n. Prima atestare a satului
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Republica Moldova. Satul are o suprafață de circa 2.81 kilometri pătrați, cu un perimetru de 10.74 km. Din componența comunei fac parte localitățile Climăuții de Jos și Cot. Satul Climăuții de Jos este așezat la gura rîușorului Cușmirca, pe malul drept al Nistrului, la o distanță de 25 km de orașul Șoldănești și la 133 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 1070 de oameni, dintre care 49.91% - bărbați și 50.09% - femei. Structura etnică
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
se află în Zona vinicolă Sud-Est. Specialiștii disting pe teritoriul Moldovei nu mai puțin de patru arealuri: zona de Nord, zona Codrilor (Centrală), de Sud-Est (Nistreană), de Sud. Zona Nistreană se extinde în formă de fâșie îngustă de-a lungul malului nistrean. În limitele ei se înscrie centrul de vinificație Purcari. Condițiile climaterice sunt favorabile cultivării soiurilor roșii de struguri - Merlot, Cabernet-Sauvignon și Rara Neagră, în baza cărora se produc vinuri maturate cu gust armonios, complet și buchet bogat în tonalități
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
viță de vie care se cultivă la Purcari sunt: La Purcari de Vinăria Purcari sunt produse vinurile: Localitatea Purcari s-a dovedit a fi una dintre cele mai favorabile zone pentru viticultură, de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Pantele line, situate pe malul drept al râului Nistru, în vecinătatea sătucului Purcari, au aparținut pe vremuri mănăstirii Zografu. Relieful de terasă al localității, ce favoriza încălzirea și luminarea pantelor pe tot parcursul zilei, a atras coloniștii, care s-au stabilit aici pentru a cultiva
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
Ciorcan. Pârâul, lung de 5,5 km se varsă în râul Nistru. Teritoriul întregii comune se află în zonă de stepă cu păduri (antestepă). În apropierea satului, la distanțe egale de el, se află două masive de pădure: unul pe malul Nistrului, iar altul spre sud-est. Aflându-se într-o regiune deluroasă - Podișul Nistrului, satul e plasat într-o vale formată de dealuri, denumirea fiind legată de cea a satului -- Valea Tătărăucii. Cel mai des pomenit deal din apropiere este dealul
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
Chișcăreni este un sat reședință de comună din raionul Sîngerei, Republica Moldova. Comuna include satele Chișcăreni, Slobozia Chișcăreni și Nicolaevca. Localitatea Chișcăreni este situată într-o regiune pitorească lângă drumul național Brest-Odesa, pe malurile râului Ciulucul de Mijloc, la 110 km de Chișinău, 28 km de Bălți și 25 km de centrul raional - Sîngerei. Suprafața terenului comunei Chișcăreni este de peste 8.000 hectare. Cartografic e poziționat la intersecția coordonatelor geografice: 47°34΄ lat. N
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
și arbuști plantați. Apele freatice și de suprafață ale satului sunt în general poluate de activitatea antropică, provenind din ape uzate și menajere deversate în mod arbitrar de către locuitori. În bazinele acvatice se scurg murdăriile de la gunoiștile neautorizate amplasate pe maluri sau în apropiere. Gestionarea deșeurilor, ca și în majoritatea localităților din republică, este o problemă existentă și la Carahasani, în afara de gunoiștile autorizate pe teritoriul comunei apar haotic gunoiși neautorizate, fapt care contribuie la crearea unor focare de infecție cu
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
fără a lăsa urme cît de cît vizibile în canavaua istoriei. Așa cum o mai făceau și satele din vecinătate Bălcăuți, Hincăuți, Rotunda, Mihăileni, Halahora de Sus. De altfel, tot așa își duce traiul Groznița și în zilele noastre. Situat pe malul drept al unui mic afluent al Racovățului, sătucul înfruntă cu dîrzenie greutățile timpului și se încălzește în speranța unei vieți mai decente. Relieful e deluros, dar solurile de cernoziom au humus destul și, dacă sunt lucrate cu rîvnă, de obicei
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
Raionul Fălești 10 km - distanță directă pînă la Satul Bocșa din Raionul Fălești Distanță directă pînă în or. Fălești este de - 22 km Distanță directă pînă în or. Chișinău este de - 146 km TOCSOBENI*, sat, în jud. Bălti, așezat pe malul Prutului, între satele Vrănești și Gherman. Face parte din volostea Sculeni. Are 71 case, cu o populațiune de 817 suflete. Răzeșii posedă aci o răzeșie de 334 desetine. Țăranii au pamant 240 desetine. Șunt vii și grădini cu pomi. <nowiki
Taxobeni, Fălești () [Corola-website/Science/305231_a_306560]
-
300mm și 895 mm.Cele mai scăzute temperaturi ale aerului (-21 - -30 ° C) s-au înregistrat în luna decembrie 1996, iar cele mai înalte (37C - 40C) - în lunile iulie-august 2000 și iulie 2002, izolat depășind maximele istorice. În zona de pe malul Prutului, pe o fâșie restrânsă s-a conservat, datorită gardului de sârmă ghimpată,o vegetație de tip zăvoi. Dintre arbori și arbuști se întâlnesc: plopul alb, plopul tremurător, sălcia albă, cireșul sălbatic, mărul pădureț, salcâmul, sângerul, malinul, porumbarul, șocul, lemnul
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
Lucăceni este un sat din componența comunei Horești, raionul Fălești, Republica Moldova. Satul este situat pe malul stâng al Prutului, la 20 km de centrul raional și 20 km de stația de cale ferată Stolniceni. În popor satului Lucăceni i se zice "Bănari", iar în actele bisericești este întâlnit numele de "Iugani". Denumirea de Lucăceni provine de la
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
Buzdugeni este un sat din cadrul comunei Burlănești din raionul Edineț, Republica Moldova. La 1930 se afla în Plasa Briceni, Județul Hotin. Notă Statistică: Lângă satul Buzdugeni, pe malul stâncos al r. Racovăț, este o peșteră în care mai bine de 40 mii de ani în urmă au locuit strămoșii noștri îndepărtați. Arheologii au efectuat săpături în peșteră și au depistat oase de animale, obiecte confecționate din cremene, cărbune
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
în peșteră și au depistat oase de animale, obiecte confecționate din cremene, cărbune de lemn etc. Unele oase de animale au pe suprafața lor zgârieturi și părți șlefuite, care indică întrebuințarea lor ca unelte de muncă. Aproape de peșteră, tot pe malul Racovăț, a fost depistată o vatră de stațiune umană cu o vechime de peste 12 mii de ani î Hr.. Aici s-au găsit obiecte de cremene, oase de animale tipice pentru epoca paleoliticului târziu. Primul sat locuit de sedentari agricultori
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
Jora de Sus este un sat din cadrul comunei Jora de Mijloc din raionul Orhei, Republica Moldova. Satul Jora de Sus este așezat pe malul drept al rîului Nistru în partea nord-estică a raionului Orhei. Conform Dicționarului Statistic al Republicii Moldova, Jora de Sus ocupă o suprafață de 12,2 km². Relieful zonei reprezintă un podiș numit Podișul Nistrului, care se întinde pînă la gura rîului
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
care se întinde pînă la gura rîului Răut avînd o lungime de 140 km si lățimea de . Jora de Sus are un nume de origine antroponimică, provenind de la numele proprietarilor de altădată ai moșiilor respective. Boierul Jora deținea pămînturi pe malul Nistrului. Există o legendă despre proveniența satului Jora. Apariția istorică a localității sub denumirea "Vadul Jorei" datează din 1475 pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare în "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche. Baza documentară a cercetărilor o constituie hărțile. Astfel
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
astfel apăreau așezări omenești mai întâi în triburi de rudenie pînă la apariția localităților cu sistem de familie. Într-așa mod povestește legenda, că ar fi apărut localitatea Jorile. Legenda povestește că primul localnic, care și-a întemeiat familia pe malul rîului Tiras (actual Nistru) a fost unul pe numele de familie Jora. Acest gospodar avut (boier numit) deținea toate pămînturile din dreapta chiar și din partea stîngă a Nistrului. Se spune că acest boier avea 3 feciori, cînd au crescut feciorii mari
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
Drujba este un sat ce face parte din comuna Hîrcești, Raionul Ungheni. Situat pe malul râului Cula, afluent al Nistrului. Satul este în formare fiind întemeiat în 1975-1977. Hramul satului este pe data de 8 noiembrie, ziua sfântului Dumitru. În primăvara anului 1973, s-au produs alunecări de pământ pe teritoriul satelor Mânzătești, Hârcești, Condrătești
Drujba, Ungheni () [Corola-website/Science/305252_a_306581]
-
este un oraș din raionul Strășeni situat în centrul Republicii Moldova, la 26 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Bâc, la răscrucea drumurilor naționale Chișinău-Nisporeni și Chișinău-Ungheni. Este cel mai mic oraș din Republica Moldova. Pentru prima dată este menționat într-un document din 25 aprilie 1420. În alt document din 1491, domnitorul Ștefan cel Mare vorbește de Apa
Bucovăț () [Corola-website/Science/305247_a_306576]
-
mănăstirii Humorului, firul hotarului fiind punctat prin mai multe localități, inclusiv Bucovăț. Este notoriu faptul că în lucrarea sa din 1904, Zamfir Arbore nu descrie satul Bocovăț, ci numai Valea Bucovățului și râul Bucovăț, limitându-se doar la satele de pe malul drept al acestuia. În anul 1952 Bucovăț devine orășel. În acea perioadă se dezvoltă activ industria orașului, se deschid întreprinderi de vinificație, fabrica de conserve, combinatul avicol, etc. Din anul 2002 Bucovăț este în relații de înfrățire cu orașul Appenino
Bucovăț () [Corola-website/Science/305247_a_306576]
-
un trib turcic, tătar sau slav, care se numeau Ulici, și apariția acestei denumiri de la o floare numită Alcea. Despre prima legendă putem spune că: a existat un trib care a fost strămutat de către conducătorul țării așezîndu-se cu traiul pe malul drept al rîului Nistru. Acest trib a locuit cîteva sute de ani pe acel teritoriu. Ei fiind permanent atacați și jefuiți de tătari, care locuiau pe cealaltă parte a rîului, cu toate că după spusele altora tătarii acolo nu au locuit. De
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pe pămînturile Alcedarului de astăzi. Conducătorul tribului pronunțînd cuvintele: Aici-dar, și deci s-au instalat cu traiul pe teritoriul propus de către mai marele lor. În cea de-a doua legendă se vorbește la fel despre un trib care locuia pe malul rîului Nistru. Era un trib foarte mic, constituit de cîteva zeci de oameni. Această mînă de oameni era foarte războinică, se luptau cu diferiți locuitori de pe cealaltă parte a rîului. Erau nevoiți să se lupte căci puteau fi jefuiți. Nistrul
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite Ulici. Nedorind să se supună cnejilor din Kiev, Ulicii și-au părăsit baștina mutîndu-se în bazinele rîurilor Bug și Nistru. Cei care s-au mutat pe malul drept al Nistrului, au luat cu forța un sat al băștinașilor, instalîndu-se cu traiul pe vatra acestuia. Negăsind limbă comună cu băștinașii, ulicii au făcut această cetățuie de refugiu, unde se ascundeau în caz de atac al băștinașilor sau a
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
agrară a industriei vinicole, elevatorul pentru cereale. Datorită amplasării sale reușite și existenței căilor de comunicație Iargara în prezent continuă să fie un nod industrial și de comunicare important în sud-vestul republicii. Orașul Iargara este amplasat la sud-vestul Republicii Moldova, pe malul râului Tigheci, la o distanță de 100 km. de capitala țării Chișinău și la 25 km de centrul administrativ Leova. Fondul funciar al orașului Iargara constituie 2.704 ha, dintre care cea mai mare pondere revine terenurilor cu destinație agricolă
Iargara () [Corola-website/Science/305254_a_306583]
-
ce înseamnă „barbă” „Pogăneștii aveau să fie menționați într-o dispută, în a doua jumătate a secolului XVIII obiectivul constituindul existența și localizarea satului Bărbești” - care acum este dispărut. De ce denumirea ar putea fi de origine greacă? Mult timp pe malul Prutului lângă Pogănești se afla un debarcader de unde barjele (șalupe) grecești se încărcau cu cereale care erau transportate apoi pe calea apelor spre sud în Grecia. Aceasta ne-o mărturisește și piatra funerară instalată la mormîntul unui marinar grec decedat
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]