26,800 matches
-
2 la 1.000 de ofițeri. Prin comparație, ofițerii de etnie poloneză din armata ucraineană aveau o proporție de 27 la 1.000 de ofițeri. Ca urmare a acestui fapt, guvernul a fost obligat să se bazeze pe ofițeri de rang inferior de origine galițiană și pe ofițeri de rang superior proveniți din rândurile fostei armate imperiale ruse, așa cum a fost generalul Mihailo Omelianovici-Pavlenko, care a preluat postul comandantului al Marelui Stat Major. În armata galițiană au fost încadrați și numeroși
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
de etnie poloneză din armata ucraineană aveau o proporție de 27 la 1.000 de ofițeri. Ca urmare a acestui fapt, guvernul a fost obligat să se bazeze pe ofițeri de rang inferior de origine galițiană și pe ofițeri de rang superior proveniți din rândurile fostei armate imperiale ruse, așa cum a fost generalul Mihailo Omelianovici-Pavlenko, care a preluat postul comandantului al Marelui Stat Major. În armata galițiană au fost încadrați și numeroși ofițeri germani și austrieci. Din acest motiv, ofițerii comunicau
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
Clagny însă l-a folosit rareori. În 1692, sora ei mai mică, Françoise Mărie, s-a căsătorit cu vărul lor primar, Philippe d'Orléans, singurul fiu al unchiului lor, "Monsieur". Că soție a unui "petit-fils de France", Françoise Mărie avea rang mai mare la curte decât Louise Françoise și decât sora lor vitregă, Mărie Anne. Acest lucru, combinat cu faptul că Françoise Mărie a primit o zestre dublă a înfuriat-o pe Louise Françoise, care a intrat în competiție cu sora
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
permis cuplului să se întâlnească la moșia lui de la Meudon, departe de soțul ei și de curte. După decesul socrului ei la 1 aprilie 1709, soțul ei a moștenit titlul de Prinț de Condé. Totuși, el nu a moștenit și rangul tatălui său de "Premier Prince du Sang", care a fost oficial transferat de la Casa de Condé la Casa de Orléans. Ca rezultat, sora ei mai mică a devenit Madame la Princesse. Acest transfer de rang a acutizat rivalitatea dintre cele
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
el nu a moștenit și rangul tatălui său de "Premier Prince du Sang", care a fost oficial transferat de la Casa de Condé la Casa de Orléans. Ca rezultat, sora ei mai mică a devenit Madame la Princesse. Acest transfer de rang a acutizat rivalitatea dintre cele două surori. Soțul Louisei Françoise a murit în 1710. S-a spus că văduva a fost afectată însă Madame de Caylus nu crede că doliu a fost sincer. Pentru a se avea bine cu viitorul
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
fost profund afectată de moartea Delfinului. Nepotul ei, Louis, Duce de Burgundia, și soția sa, Mărie Adélaïde, au devenit noii Delfin și Delfină. Mărie Adélaïde și Louise Françoise au devenit inamice din cauza atitudinii condescendente a noii Delfine față de doamnele de rang inferior. În schimb, Louise Françoise a devenit prietena bună cu Jeanne Baptiste d'Albert de Luynes, fostă metresa a Ducelui Victor Amadeus de Savoia. Jeanne Baptiste a plecat din Savoia în 1700 și de atunci locuia la Paris. A fost
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
și cumnatul ei, Ducele de Orléans, asupra subiectului cine ar trebui să devină Regent. Parlamentul a deliberat timp de o săptămână și Ducele de Orléans a fost declarat oficial Regent al Franței. Acum rivala ei sora deținea cel mai înalt rang din Franța. În anii 1720, Louise Françoise a devenit metresa marchizului de Lassay. Pentru a fi mai aproape de ea, el a construit Hôtel de Lassay de lângă Palais Bourbon, reședință ei de la Paris. Mai tarziu, a fost construită o galerie care
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
duce du Maine ca supraveghetor al educației regelui. Asta s-a întâmplat la Consiliul de Regență din 26 august, la care Maine și contele de Toulouse, cei doi fii recunoscuți ai regelui Ludovic al XIV-lea, au fost retrogradați în rang. Instruirea tânărului rege n-a fost afectată, vechiul pedagog André-Hercule de Fleury, episcop de Fréjus, rămânând în funcție. Multe dintre descrierile contemporanilor vorbesc despre lipsuri ale caracterului ducelui: lăcomie, moravurile proaste și prostie. De exemplu, Barbier a spus că: "are
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
secetos,când se contopesc mai multe grupuri mici. În fiecare grup se află cel puțin un mascul complet dezvoltat și aproximativ cinci femele împreună cu puii lor. Restul masculilor trăiesc singuratici. Din acest fapt deducem că masculii adulți se luptă pentru rang în cadrul grupului. ii își petrec mare parte a zilei căutând hrană în pădure. În timpul căutărilor, mandrilii comunică unii cu alții prin țipete și diferite sunete mormăite. În caz de pericol aceste sunete au rol de avertizare (de exemplu în cazul
Mandril () [Corola-website/Science/320207_a_321536]
-
în cercul familiei). A fost btezat Ferdinand Philippe Louis Charles Henri și cunoscut ca Ferdinand Philippe în onoarea bunicilor săi: Ferdinand I al celor Două Sicilii și Philippe Égalité. În ciuda faptului că a fost născut în exil, el a deținut rangul de prinț de sânge. Ca fiul cel mare, el era moștenitorul titlului de Duce de Orléans și de șef al Casei de Orléans (o ramură a Casei de Bourbon fondată de singurul frate al regelui Ludovic al XIV-lea). Tânărul
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
fiul său să primeacă o educație liberală fondată pe egalitatea completă cu colegii lui elevi. După o călătorie în Anglia și în Écosse în 1819, a plecat la Lunéville pentru a se alătura regimentului nr.1 de husari, unde avea rangul de colonel.
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
păstrează la mare cinste și cărora își dedică viața, apărându-i de dușmani de genul kreshilor (lupi gigantici aflați în slujba Disprețuitorului). În mod tradițional nu călăresc ranyhynii și au resentimente față de cei care o fac. Sunt organizați în trei ranguri: "Manethrall" - primul rang, al conducătorilor, "Cord" - al doilea rang, asistenții celor dintâi și "Winhome" - rangul cel mai de jos, însărcinat cu munca de jos. Ranyhyni: caii Tărâmului, care trăiesc pe Câmpiile lui Ra și sunt îngrijiți de rameni. Seamănă cu
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
cinste și cărora își dedică viața, apărându-i de dușmani de genul kreshilor (lupi gigantici aflați în slujba Disprețuitorului). În mod tradițional nu călăresc ranyhynii și au resentimente față de cei care o fac. Sunt organizați în trei ranguri: "Manethrall" - primul rang, al conducătorilor, "Cord" - al doilea rang, asistenții celor dintâi și "Winhome" - rangul cel mai de jos, însărcinat cu munca de jos. Ranyhyni: caii Tărâmului, care trăiesc pe Câmpiile lui Ra și sunt îngrijiți de rameni. Seamănă cu caii normali, dar
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
apărându-i de dușmani de genul kreshilor (lupi gigantici aflați în slujba Disprețuitorului). În mod tradițional nu călăresc ranyhynii și au resentimente față de cei care o fac. Sunt organizați în trei ranguri: "Manethrall" - primul rang, al conducătorilor, "Cord" - al doilea rang, asistenții celor dintâi și "Winhome" - rangul cel mai de jos, însărcinat cu munca de jos. Ranyhyni: caii Tărâmului, care trăiesc pe Câmpiile lui Ra și sunt îngrijiți de rameni. Seamănă cu caii normali, dar sunt mai mari și prezintă o
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
kreshilor (lupi gigantici aflați în slujba Disprețuitorului). În mod tradițional nu călăresc ranyhynii și au resentimente față de cei care o fac. Sunt organizați în trei ranguri: "Manethrall" - primul rang, al conducătorilor, "Cord" - al doilea rang, asistenții celor dintâi și "Winhome" - rangul cel mai de jos, însărcinat cu munca de jos. Ranyhyni: caii Tărâmului, care trăiesc pe Câmpiile lui Ra și sunt îngrijiți de rameni. Seamănă cu caii normali, dar sunt mai mari și prezintă o stea, iar Puterea Pământului le sporește
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
recunoscută a lui Ludovic al XIV-lea și Madame de Montespan, a făcut un mariaj mai important în 1685 prin căsătoria cu Louis de Bourbon, Duce de Bourbon, fiul cel mare a prințului de Condé și moștenitor al titlului. Din cauza rangului social a existat o mare rivalitate între cele două surori vitrege. În 1692, aceasta rivalitate a iritat-o și mai mult pe Mărie Anne. În acel an, sora bună a rivalei sale, Françoise-Marie de Bourbon s-a căsătorit cu Ducele
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
În acel an, sora bună a rivalei sale, Françoise-Marie de Bourbon s-a căsătorit cu Ducele de Chartres, Philippe Charles d'Orléans, un petit-fils de France ("nepot al Franței") prin naștere și moștenitor al Casei de Orléans. În acest fel rangul ei social l-a depășit pe cel al lui Mărie Anne și Louise-Françoise. În plus, ea a primit o zestre de 2 milioane de livre, mult mai mult decât au primit cele două surori atunci când s-au căsătorit. Prințesa Douairière
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
de Maintenon, ea a mers la rege să ceară iertare. Acesta o pune să ceară scuze și o avertizează să își schimbe atitudinea față de soția sa morganatică. Ea a rămas binevenită la curte, i-a fost permis să-și păstreze rangul și apartamentele în toate reședințele regale. De la soț a rămas cu o rentă de 40000 de livre pe an, regele a adăugat 250000 de livre, iar fiul i-a promis alte 200000 de livre. Puțin timp după moartea soțului a
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
care avea cinci ani, fiului său legitimat, Ducele de Maine. Parlamentul din Paris a răsturnat dispozițile testamentului la dorința fiului lui Liselotte, care devine astfel regent. În memoriile sale, Liselotte descrie noua eră a Regenței. Deși nu este superată în rang de nici o altă femeie și este eliberată de persecuțile imaginare ale lui Madame de Maintenon, nu încetează să se plângă zilnic în scrisorile sale, de cea ce ea consideră o curte din ce în ce mai decadentă. Cred că istoriile ce vor fi scrise
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
(n. 2 august 1831, Iași - d. 25 martie 1870, Iași) a fost un muzician român, dirijor de cor, compozitor și profesor de teorie-solfegii. se trage dintr-o veche familie de cărturari din părțile Odobeștilor, care s-a ridicat spre ranguri de boierie. Tatăl său, Tudorachi Burada, ajunsese la rangul boieresc de vornic iar pe plan politic a ajuns la funcția de Ministru de Interne. Mama sa, Maria, era o femeie cultă. Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
1870, Iași) a fost un muzician român, dirijor de cor, compozitor și profesor de teorie-solfegii. se trage dintr-o veche familie de cărturari din părțile Odobeștilor, care s-a ridicat spre ranguri de boierie. Tatăl său, Tudorachi Burada, ajunsese la rangul boieresc de vornic iar pe plan politic a ajuns la funcția de Ministru de Interne. Mama sa, Maria, era o femeie cultă. Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-a perfecționat apoi în străinătate, cu diferiți profesori particulari
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
ale Greciei de-a lungul întregului an 1916 jignea onoarea elenilor și prin aceasta făcea ca popularitatea regelui Constantin să crească. A avut loc o serie de demonstrații anti-Antanta în Atena. În rândul armatei, în special în rândurile ofițerilor de rang inferior, s-a născut o mișcare de respingere a pretențiilor aliaților pentru dezarmare și de predare a oricărui material de război către puterile Antantei. Această mișcare i-a avut în frunte pe Ioannis Metaxas și Sofoklis Dousmanis . Pe de altă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Élisabeth" și după unchiul lor Louis-"Alexandre" de Bourbon. La vârsta de 17 ani ambițioasă ei mamaă i-a sugerat o căsătorie cu unul dintre nepoții regelui, tânărul Duce de Berry. O asemenea căsătorie i-ar fi adus fiicei prestigiosul rang de "petite-fille de France". Totuși, căsătoria nu a avut loc ca urmare a mașinațiunilor mătușii Louisei Élisabeth, Ducesa de Orléans, care l-a vrut pe duce pentru fiica ei, Mărie Louise Élisabeth d'Orléans. Ca rezultat, Louise Élisabeth nu a
Louise Élisabeth de Bourbon () [Corola-website/Science/321126_a_322455]
-
eveniment au asistat peste 3.500 de credincioși din Cajvana și din împrejurimi; printre oaspeții importanți s-au aflat senatorul Gavril Mîrza și deputatul Cătălin Nechifor. La sfârșitul slujbei, cei doi preoți (Vasile Iulian Davidoaia și Gheorghe Davidoaia) au primit rangul de iconom stavrofor. Localnicii căjvăneni au participat în număr mare la acest eveniment, cei mai în vârstă purtând costume tradiționale, bundițe cu blănuri, broboade și căciuli din astrahan, în timp ce localnicii mai tineri s-au îmbrăcat cu haine moderne, dar elegante
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
jumătate a fost contribuția în numele tânărului rege Ludovic al XV-lea. Din țara sa adoptivă, Charlotte Aglaé a primit un trusou format din diamante și portrete cu viitorul ei soț. Cum mama soțului ei murise în 1710, Prințesa Moștenitoare deținea rangul cel mai înalt printre femeile de la curte. Curtea din Modena fiind plictisitoare, pentru a se distra, Charlotte Aglaé a început să țineau mici adunări private în apartamentele ei, la care au participat și cele trei surori ale soțului ei, inclusiv
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]