26,506 matches
-
de vânătoare Nieuport cu montanți în V. În istoria aviației române, este un aparat celebru, fiind primul avion de vânătoare al Armatei Române. Nieuport 11 a fost o versiune mai simplă a aparatului Nieuport 10, concepută ca un avion de vânătoare monoloc. Aparatul era un „sesquiplan” - un biplan cu aripa superioară mai lată decât cea inferioară și susținută de doi montanți. Montanții dintre aripi formau un „V”, cu vârful pe aripa inferioară. Avantajele configurației de „sesquiplan” sunt frecarea redusă a aerului
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
a dirijabilelor. Din martie 1916, Nieuport 11 ("Bébé") a început să fie înlocuit cu aparate îmbunătățite Nieuport 17, deși exemplarele italiene au rămas în serviciu mai mult timp. Ulterior, avioanele Nieuport 11 au fost utilizate la antrenamentul piloților. Biplan de vânătoare monoloc. Cunoscut și ca Nieuport "Scout" sau Nieuport "Bébé". Variantă îmbunătățită, cu un motor rotativ "Le Rhône 9J" de 110 CP (92 kW). "Date preluate din "The Worlds Greatest Aircraft"" O mitralieră Hotchkiss sau Lewis
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
ca urmare a efectuării unor lucrări de regularizare a apelor din acea zonă; bălțile au fost desecate, iar iazurile au fost separate și îndiguite și fac parte din zona protejată (arie de protecție specială avifaunistică) Lacurile Fălticeni. Referindu-se la vânătoare și pescuit, Mihail Sadoveanu le considera îndeletniciri primitive care întăreau relația simbiotică între om și natură: „Pasiunea vânatului și a pescuitului ne vine de departe și de demult - așa de departe și așa de demult încât, cugetând, simt un aspru
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
obscură și eroică, când tot ce au astăzi oamenii era numai o intenție în ochii, în mintea și-n brațul primilor luptători”. Ulterior, oamenii s-au îndepărtat de natură și de acele îndeletniciri, dar instinctul străvechi a rămas în interiorul oamenilor. Vânătoarea și pescuitul au devenit în zilele noastre sporturi capabile să relaxeze omul modern în zilele libere de la sfârșit de săptămână; aceste îndeletniciri sunt mult mai plăcute și mai sănătoase deoarece se desfășoară în mijlocul naturii, spre deosebire de plimbările mondene de pe străzile poluate
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
sau de jocurile de societate realizate în atmosfera îmbâcsită de fum de țigară din cluburile orășenești. Într-o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și care făcea parte din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), prozatorul scria astfel: „Fără îndoială că vânatul și pescuitul sunt cele mai vechi sporturi, cu observația că s-au născut sub presiunea necesității și n--au devenit divertisment decât cu timpul. Pescuitul primitivilor era agerime; vânatul - forță
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
prin schimburi. Nomadul reprezintă cea mai bună adaptare a vieții umane la condițiile de deșert. El trăiește și în ziua de astăzi în corturi din păr de capră sau de cămilă și se ocupă cu creșterea oilor și a cămilelor, vânătoarea și raziile. Clanul ( qawm in arabă ) este baza societății nomade, iar o grupare de clanuri înrudite formează un trib( qabīla in arabă ). Legătura de clan se obține la naștere sau individual, atunci când un individ împarte mâncarea cu un membru al
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
-l urmează, convins că, autoritățile nu vor avea curajul să lanseze un atac care să pună în pericol viața unei femei nevinovate. Cu ajutorul Ameliei, Richards cere și primește un avion la bordul căruia se îmbarcă împreună cu ea și cu șeful vânătorilor, temutul McCone, jucând o ultimă carte: pretinde că ar avea supra sa un explozibil extrem de puternic care, în cazul în care avionul - cu care zboară puțin mai sus de înălțimea clădirilor - ar fi lovit de o rachetă, ar distruge cartiere
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
Victoria. În 1935 Cernescu, Davidescu, Pantazi, Gheorghe Jienescu, Gheorghe Olteanu și Anton Stengher au reușit să efectueze raidul complet. După Primul Război Mondial aviația a început să se dezvolte repede. Au apărut diverse tipuri de avioane, atât militare — de bombardament, vânătoare, recunoaștere și de antrenament — cât și civile — de transport pasageri și poștă și de turism aerian. Fiecare producător de avioane dorea ca avioanele sale să intre în atenția publicului, companiile de transport aerian explorau noi trasee, iar aviația militară era
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
ulterior aviator, luptă în Primul Război Mondial. După război este instructor de zbor la Școala Militară de Pilotaj Tecuci, în 1926 având grad de căpitan. În 1934 lt.-com. Jienescu este numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de vânătoare și bombardament. În 1940, comandor, devine șef de stat-major al Comandamentului Forțelor Aeriene. Între 1941-1944 este subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Aer în guvernele Ion Antonescu. După război este condamnat și închis. Gheorghe Olteanu (13 mai 1902
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
care a ridicat semnificativ moralul americanilor, si a deteriorat moralul japonezilor. Raidul a fost planificat și condusă de locotenent-colonelul Forțelor Aeriene ale Armatei SUA, James "Jimmy" Doolittle. Șaisprezece bombardiere mijlocii B-25 Mitchell au fost lansate fără escorta de avioane de vânătoare de pe portavionul american USS Horneț din Oceanul Pacific de Vest, departe de țărmurile japoneze, fiecare avion având un echipaj de cinci oameni. Planul era că avioanele să bombardeze ținte militare din Japonia, si continuându-și zborul spre vest, să aterizeze în
Raidul Doolittle () [Corola-website/Science/331706_a_333035]
-
fel ca si portavioanele japoneze, lovind avioanele americane și pregătindu-se pentru un atac asupra insulei Midway. Bombardierele în picaj de pe Horneț au urmat un curs greșit și nu au găsit flotă inamica. Mai multe bombardiere și toate avioanele de vânătoare din escorta au fost forțați să renunțe, atunci când au rămas fără combustibil în încercarea lor de a se întoarce pe navă. Cincisprezece bombardiere torpiloare Douglas TBD Devastator depășite moral din Escadrila Torpiloare 8 (VT-8) comandate de John C. Waldron au
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
pe navă. Cincisprezece bombardiere torpiloare Douglas TBD Devastator depășite moral din Escadrila Torpiloare 8 (VT-8) comandate de John C. Waldron au reperat inamicul și l-au atacat. Ei s-au întâlnit apoi cu o forță inamica copleșitoare de avioane de vânătoare la aproximativ 9,2 km, americanii neavând escorta de protecție, au fost doborați rând pe rând de japonezi cu Mitsubishi A6M Zero pentru care nu erau inamici redutabili bombardierele torpiloare grele, neescortate și neînarmate. George H. Gay a fost singurul
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
vedere a pierderilor, dar pe de altă parte au reușit, forțând portavioanele japoneze să-și țină punțile goale pentru operațiunile de apărare contra avioanelor americane atacatoare, neputând să pregătească un contraatac cu torpile împotriva portavioanelor americane. Multe din avioanele de vânătoare Zero japoneze și-au terminat combustibilul și muniția, doborînd ultimii atacatori americani deasupra lui "Hiryū", cănd bombardierele în picaj de Enterprise și Yorktown au atacat, provocând incendii enorme la bordul celor trei portavioane japoneze, care au dus în final la
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Victoria de la Midway a fost un punct de cotitură decisivă în războiul din Pacific. Bătălia de la Insulele Santa Cruz a avut loc pe 26 octombrie 1942, fără contact între navele de suprafață ale forțelor opuse. În acea dimineață, avioanele de vânătoare ale portavionului "Enterprise" au bombardat portavionul "Zuihō", în timp ce avioanele de pe "Horneț" au deteriorat grav portavionul Shōkaku și crucișătorul greu Chikuma. Alte două crucișătoare au fost de asemenea atacate de avioanele de pe Horneț. Între timp Horneț a fost atacat de un
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
să atace primul adversarul. Japonezii au fost în primii care și-au lansat forță de atac, formată din 64 de avioane, incluzând 21 de bombardiere în picaj Aichi D3A2 „Val”, 20 avioane torpiloare Nakajima B5N „Kate”, 21 de avioane de vânătoare A6M3 Zero, și două avioane de comandă și control Nakajima B5N2 pe drumul spre Horneț la ora 07:40. de asemenea, la 7:40, două avioane americane SBD-3 Dauntless, răspunzând la reperarea mai devreme a portavioanelor japoneze, au sosit și
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
avioanele americane au plecat în grupuri mici spre navele japoneze, si nu au căutat să se adune într-o formație mare. Primul grup, format din 15 bombardiere în picaj SBD, șase avioane torpiloare TBF-1 Avenger aerotorpiloare, și opt avioane de vânătoare F4F4 Wildcat, conduse de locotenent-comandorul R. Eation de pe "Horneț"- au fost în aer la aproximativ oră 08:00. Un al doilea grup format din trei SBD-uri, șapte TBF-uris, și opt Wildcat-uri de pe "Enterprise" au decolat la ora 8:10
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
pregătit de atac. Trei Zero-uri de pe "Zuihō" au atacat formația de Wildcat-uri, atrăgându-le departe de bombardierele pe care trebuiau să le protejeze. Astfel, bombardierele în picaj din primul grup au început atacurile lor fără escorta de avioane de vânătoare. Douăzeci de Zero-uri de pe portavionul japonez au atacat formația de SBD-uri și au doborât patru dintre ele. Cele 11 SBD-uri rămase au început atacul în picaj asupra lui "Shōkaku" la ora 09:27, lovindu-l cu trei
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
și să atace avioanele japoneze înainte ca acestea să înceapă atacurile lor asupra portavionului "Horneț". Cu toate ca câteva Wildcat-uri americane au putut să doboare câteva bombardiere în picaj japoneze, cele mai multe avioane japoneze au început atacurile lor relativ nevătămate de avioanele de vânătoare americane. La 09:09, arme anti-aeriene de pe "Horneț" și navele ei de escorta au deschis focul asupra celor cele 20 de avioane torpiloare japoneze neatinse și 16 bombardiere în picaj rămase au început atacurile asupra portavionului. La 09:12, un
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Horneț în afară de zonei de luptă. Cu toate acestea, eforturile de tractare au luat ceva timp, între timp fiind atacați de mai multe valuri de atac de avioane japoneze. Începând de la 09:30, pe "Enterprise" au aterizat mai multe avioane de vânătoare avariate și avioane de recunoaștere de pe ambele portavioane. Cu puntea ei plină de avioane și cu doilea val de avioane japoneze apropiindu-se, care au fost detectate de radar la 09:30, "Enterprise" a oprit aterizările la ora 10:00
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
furtună de ploaie) și a raportat poziția portavionului. Astfel, un al doilea val de avioane de atav japoneze, crezând că "Horneț" a fost scufundat, și-a direcționat atacurile asupra grupului "Enterprise", începând de la ora 10:08. Din nou, avioanele de vânătoare americane au avut probleme cu interceptarea avioanelor japoneze înainte ca acestea să atace "Enterprise", doborând doar două din cele 19 de bombardiere în picaj care au început coborârea spre portavion. Atacând prin focul intens antiaerian al portavionului "Enterprise" și navele
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
cele 19 bombardiere japoneze au pierit în acest atac. Douăzeci de minute mai tarziu, 16 avioane torpiloare Zuikaku au sosit și s-au despărțit pentru a ataca "Enterprise". Un grup de bombardiere torpiloare a fost atacat de două avioane de vânătoare Wildcat care au doborât trei dintre și au avariat un al patrulea. Incendiat, al patrulea avion avariat s-a prăbușit intenționat pe distrugătorul Smith, incendiind navă și ucigând 57 de oameni din echipaj. Pentru a înrăutăți lucrurile, torpila de pe acest
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Porter". "Enterprise" a fost puternic avariat că și cuirasatul "South Dakota", precum și crucișătorul ușor "Sân Juan" și distrugătoarele "Smith" și "Mahan". Dintre cele 175 avioane americane de la începutul luptei, 81 s-au pierdut din diferite cauze (33 de avioane de vânătoare, 28 de bombardiere în picaj, și 20 bombardiere torpiloare). Japonezii au avut două portavioane ("Shōkaku" și "Zuihō") și crucișătorul greu "Chikuma" grav avariate, si 99 de avioane din 203, care s-au implicat în lupta au fost pierdute. Pierderea lui
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
torpiloare, și 18 alți comandanți de grupuri de avioane. Patruzeci și nouă la sută dintre echipajele bombardierelor torpiloare japoneze implicate în lupta au fost uciși, împreună cu 39% din echipajele de bombardiere în picaj și 20% din piloții de avioane de vânătoare. Japonezii au pierdut mai mult personal de pe avioane la Santa Cruz, decât au pierdut în fiecare din cele trei lupte de portavioane anterioare din din Marea Coralilor (90), Midway (110), și Insulele Solomon. Până la sfârșitul bătăliei Santa Cruz, cel putin 409
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
biblice, Ismael este fiul lui Avraam și al lui Hagar, roaba sa și a soției sale. Geloasă pe Hagar și invidioasă pe Ismael, Sarai, soția lui Avram îi alungă în deșert. Ismael a trăit în pustiul Faran, ocupându-se cu vânătoarea. Ajuns la maturitate, se căsătorește cu o egipteancă, aceasta fiind adusă de mama sa. Geneza, 16 (Ismael), consemnează nașterea lui Ismael, fiul lui Avram. Soția lui, Sarai, nu putea avea copii și, în acest scop, își trimite soțul la slujnica
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
Bătălia de la Midway, s-au numărat printre cele mai renumite bombardiere în picaj. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, utilizarea bombardierelor în picaj a scăzut ca intensitate și număr de misiuni de luptă, vulnerabilitatea lor în fața avioanelor de vânătoare din ce în ce mai performante devenind evidentă. După terminarea războiului, rolul bombardierelor în picaj a fost înlocuit cu o combinație de bombe îmbunătățite și mai mari și chiar arme nucleare care au redus mult nevoia de precizie a bombardamentului. Începând din 1960 au
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]